Vladimiri Ghika amicus

IPS Ioan Robu despre Monseniorul (Actualitatea Crestina, 2/2012)

2012-02-14T08:30:00.001+01:00

În ultimul număr al revistei Actualitatea Creștină, Arhiepiscopul Ioan Robu alege sa evoce exemplul Monseniorului Vladimir Ghika. Puteti citi intregul artilcol la paginile 1-2 din revista tiparita sau din cea on-line de pe: www.arcb.ro. În continuare redam pasajele care îl privesc pe Vladimir Ghika:

(...) Pe umerii persoanelor consacrate apasă, fără doar şi poate, crucea; fiecare drum străbătut de ele se transformă în „via crucis” sortit însă să devină „via resurrectionis”; în acest sens am putea spune că prin crucile zilnice ale persoanelor consacrate, cruci care devin una cu crucea lui Cristos, Biserica îi naşte spre mântuire veşnică pe fiii ei. Spunând acestea îmi vine în minte chipul Monseniorului Ghika, imagine strălucită de suflet consacrat pe care Domnul ni l-a dăruit nouă, Bisericii, deci şi ţării, ca să rămână prin viaţa, crucea şi martiriul lui, pildă vie pentru timpul său şi pentru timpurile care vor veni. Când la 50 de ani a devenit preot, avea deja în urma sa o mare parte din viaţa în care nu numai că a simţit iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu, dar le-a şi vestit pe acestea în fel şi chip, devenind el însuşi imagine vie a iubirii şi îndurării divine. Când a început, ca preot, să celebreze Liturgia Euharistică, trecuse deja de nenumărate ori prin taina liturgiei aproapelui.
În drum spre inima altarului de Jertfă euharistică, Mons. Ghika purta în suflet de fiecare dată multe taine din inimile oamenilor pe care i-a întâlnit, i-a învăţat, i-a sfătuit, i-a mângâiat şi binecuvântat, fiind pentru toţi, săraci şi bogaţi, sfinţi sau păcătoşi, sănătoşi sau bolnavi, mari sau mici, sare a pământului şi lumină purtătoare spre mântuire.
Drumurile lui prin lume au fost întotdeauna planificate şi străbătute nu de calcule sau interese omeneşti, ci de căutări continue ale voinţei lui Dumnezeu care inspiră omului consacrat Lui, gânduri şi proiecte care uimesc şi care descoperă în cel ales de Dumnezeu adânci trăiri de rugăciune şi veghere, de intuiţii ale credinţei şi de jertfiri inspirate de iubirea de Dumnezeu. Dacă s-ar apuca cineva să traseze liniile distanţelor străbătute de Mons. Ghika, ar ajunge, nu în prea mult timp, să ne dea imaginea clară a kilometrilor parcurşi de acest mare apostol; a încerca însă să cuprinzi cât de cât „zonele” universului scrutat de gândurile inimii şi minţii Monseniorului, mi se pare a îndrăzni prea mult, chiar dacă impresionantul număr al cugetărilor pe care ni le-a lăsat, ne-ar da o oarecare idee. Mie personal mi se pare că Mons. Ghika a fost un ales special, un consacrat al tainei lui Dumnezeu, al tainei lumii şi al tainei omului, spirit în continuă căutare şi în neîncetată descoperire a lucrării lui Dumnezeu, statornic lucrător la mântuirea proprie şi la mântuirea aproapelui. Aşa îmi explic numărul mare al convertirilor grija deosebită şi gingaşă pentru bolnavi, căutarea celor însinguraţi şi departe de Dumnezeu. Toate acestea formau şi crucea pe care zilnic o purta Monseniorul Ghika, maestru în a privi pământul ca să vadă cerul, expert în ale omului, prin apropierea intimă de taina prezenţei lui Dumnezeu.
A iubit cu pasiune Biserica universală şi Biserica locală, iar această iubire a făcut crucea mai grea. Dragostea de Biserică l-a ţinut pe loc în România atunci când ar fi putut să plece din ţară şi astfel să evite închisoarea. Rămânând însă aici, s-a dedicat apărării credinţei şi Bisericii, şi aproape de vârsta de 80 de ani a fost închis la Jilava, unde au suferit multe alte persoane consacrate persecuţia comunistă. Şi acolo, între zidurile închisorii unde avea săşi consume jertfa martirică, Mons. Ghika a dat strălucire consacrării sale aducând seninătate şi speranţă în inimile celor închişi, anchetaţi şi torturaţi. (...)

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (23)

2012-02-13T14:06:00.003+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 21 Ed. Beauchesne - a écrit: “Malheur à toi si ton frère peut se figurer le Ciel comme un endroit où l’on a chaud et où l’on n’a plus faim.”

Quand nous parcourons le Nouveau Testament, nous rencontrons au moins deux passages en rapport avec cette affirmation: le jugement dernier (Mt 25,31-46) et la lettre de Saint Paul aux romains (Rm 14,16-21).
Dans le passage de Matthieu, il est question du Ciel, de ce qui se passe après la mort. En faisant référence à Mt 16,27: “C’est qu’en effet le Fils de l’homme doit venir dans la gloire de son Père, avec ses anges, et alors il rendra à chacun selon sa conduite;”, et à Mt 24,33: “Dis-nous quand cela aura lieu, et quel sera le signe de ton avènement et de la fin du monde.”, le Christ à son avènement jugera tous les hommes de tous les temps après leur résurrection. Que l’on ait chaud ou non au ciel, que l’on y ait faim ou non, les hommes doivent passer au préalable par un jugement. ‘Les hommes de Ninive se dresseront lors du jugement avec cette génération et ils la condamneront, car ils se repentirent à la proclamation de Jonas et il y a ici plus que Jonas.”(Mt 12,41) “Devant lui seront rassemblées les nations, et il séparera les gens les uns des autres, tout comme le berger sépare les brebis des boucs.(Mt 25,32)
A son avènement, tous les hommes sont jugés non sur leurs actions exceptionnelles (Mt 7,22-23: Beaucoup me diront en ce jour-là: “Seigneur, Seigneur, n’est-ce pas en ton nom que nous avons prophétisé? En ton nom que nous avons chassé les démons? En ton nom que nous avons fait bien des miracles?” Alors je leur dirai en face: “jamais je ne vous ai connus; écartez-vous de moi, vous qui commettez l’iniquité.”), mais sur leurs œuvres de miséricorde (Is 58,7s: “N’est-ce pas partager ton pain avec l’affamé, héberger chez toi les pauvres sans abri, si tu vois un homme nu, le vêtir, ne pas te dérober devant celui qui est ta propre chair?”)
A son avènement, le Christ reconnaîtra ceux qui ont confessé leur foi en lui. cf. Mt 10,32-33: “Quiconque se déclarera pour moi devant les hommes, moi aussi je me déclarerai pour lui devant mon Père qui est dans les cieux, mais celui qui m’aura renié devant les hommes, à mon tour je le renierai devant mon Père qui est dans les cieux.”
D’après tout ce qui précède, on comprend bien qu’il y a des efforts à faire pour aller au ciel, là où on a chaud et où on n’a plus faim.

Pour conclure, l’autre passage du Nouveau Testament que nous avons relevé en introduction et en rapport avec la pensée de Monseigneur Ghika contient la phrase suivante: “Car le règne de Dieu n’est pas affaire de nourriture ou de boisson, il est justice, paix et joie dans l’Esprit Saint.”(Rm 14,17) Attendre qu’au Ciel il soit question de la faim n’est pas une bonne attente.

....A SUIVRE...

La Radio Vatican despre depunerea POSITIO la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor

2012-02-02T20:45:00.004+01:00

Întâmpinarea Domnului 2012: un pas decisiv în beatificarea Mons. Vladimir Ghika

Joi 2 februarie 2012 o zi demnă de consemnat. În sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau Prezentării Domnului, celebrată de Biserică, atât de tradiţie creştină orientală cât şi cea de tradiţie occidentală, la Vatican, mai precis la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a fost depus în mod formal dosarul cuprinzând aşa-numita „Positio” pentru beatificarea mons. Vladimir Ghika, preot care celebra Liturghia atât în ritul bizantin cât şi în cel roman sau latin. Acest proces înaintat de Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti a fost pregătit în etapele sale preliminare de la Roma, de postulatorul numit de arhiepiscopul Ioan Robu şi aprobat de Congregaţie.

Este vorba de părintele Francisc Ungureanu care ne oferă amănunte despre acest pas important, hotărâtor, pentru ridicarea Mons. Ghika la cinstea altarelor.

Dosarul de 700 de pagini este rodul muncii susţinute a unui grup extraordinar de cercetători timp de aproape 6 ani. Aceştia au continuat munca celor care puseseră fundamentul procesului diecezan. Reamintim că totul a început imediat după 1990, însă lipsa de acces la documente şi necunoaşterea posibililor martori a făcut ca efectiv procesul să fie celebrat între octombrie 2002 şi iunie 2003. Un rol deosebit l-au avut până aici postulatorul de atunci, pr. Ioan Ciobanu, arhiva strânsă de domnul Pierre Hayet la Institului Vladimir Ghika de la Paris şi munca de cercetare a pr. Horia Cosmovici. În 2006 este recunoscută validitatea procesului diecezan şi din 2007 eu îl înlocuiesc pe pr. Claudiu Bărbuţ în rolul de postulator la Roma. Din partea Congregaţiei în acest răstimp, după o scurtă perioadă provizorie de lucru cu pr. Daniel Ols OP, am avut relatori pe pr. Cristoforo Bove OFMConv, de pie amintire, şi pe pr. Zdzisław Kijas OFMConv, cu care am reuşit să ordonăm tot ceea ce am adunat până acum.

Aşadar, după 9 ani de la procesul diecezan s-a încheiat Positio super Martyrio, dosarul despre martiriul lui Vladimir Ghika...

A fost o perioadă când au fost făcute completări documentaţiei trimise de la Bucureşti. Apoi am început un proiect foarte ambiţios, acela al unei biografii documentate a Monseniorului Ghika, pentru că nu există încă una de acest fel. Proiectul acesta este încă în desfăşurare. Abia din 2008 putem studia arhiva securităţii cu privire la grupul Menghes din care făcea parte şi Monseniorul Ghika, loc documentaristic extrem de important pentru reconstituirea martiriului material şi formal din partea persecutorului. Volumul dosarelor descoperite acolo ar fi recerut încă mulţi ani de muncă, dar am considerat că nu mai trebuie să mai adăugăm nimic pentru a ajunge la o certitudine morală cu privire la martiriul lui Vladimir Ghika.

Odată depusă întreaga documentaţie, înaintarea cauzei depinde exclusiv de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. De acum este rândul consultanţilor, teologi şi episcopi, şi apoi a cardinalilor să ajungă la certitudinea morală asupra martirajului Monseniorului Ghika...

Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor va încredinţa dosarul cauzei noastre studiului unui grup de consultanţi teologi. Aceştia îşi vor spune părerea cu privire la dubiul ridicat: dacă a fost sau nu martiriu în moartea lui Vladimir Ghika din 16 mai 1954 în închisoarea comunistă de la Jilava. Dacă judecata acestora va fi pozitivă, în sensul că au putut ajunge la o certitudine morală în privinţa martiriului Monseniorului Ghika, cazul este supus studiului şi judecării Cardinalilor membri ai Congregaţiei.

În final, desigur, este mereu Sfântul Părinte cel care autorizează o beatificare...

„Părerea părinţilor cardinali şi a episcopilor se va comunica Supremului Pontif, căruia îi revine dreptul de a decreta cultul public ecleziastic al servului lui Dumnezeu” spune Constituţia Apostolică Divinus Perfectionis Magister a Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea (25 ianuarie 1983) la nr. 15. Este vorba despre recunoaşterea martiriului Slujitorului lui Dumnezeu şi implicit beatificarea. Cultul public în cazul fericiţilor este circumscris Bisericii Locale, dieceză sau naţiune, care a întreprins procesul, şi poate fi lărgit la alte teritorii, la cererea episcopilor acelor locuri. Astfel credincioşii nu doar că vor putea să ceară în mod privat haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea lui Vladimir Ghika, ca şi până acum, dar o vor putea face şi în public şi liturgic în comunităţile lor.

Beatificarea este primul pas spre deplina recunoaştere a sfinţeniei din partea Bisericii. Ceea ce se urmăreşte în final este canonizarea…

Ţelul procesului iniţiat în 1991, sau explicit în 2002, la Bucureşti, este canonizarea Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. După beatificare, cultul public va inspira şi întări cultul privat care, sperăm, va dobândi de la Dumnezeu prin mijlocirea fericitului cel puţin o minune care să poată fi supusă analizei şi procesului canonic recerut de legislaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Un miracol ar însemna, dacă putem spune aşa, semnătura lui Dumnezeu pentru canonizarea lui Vladimir Ghika. Astfel cultul adus lui Dumnezeu prin intermediul Sfântului Vladimir Ghika va fi lărgit la Biserica Universală.

Un proces care se anunţă încă lung, din acest motiv fiecare reuşită, fiecare pas înainte este o bucurie pentru noi toţi. Până la urmă avem în faţă un Rob al lui Dumnezeu care a murit pentru fidelitatea lui faţă de Cristos şi Biserică nu numai într-un puternic parfum de martiriu şi sfinţenie dar şi cu tenta unei universalităţi de netăgăduit. Ne-a spus în final părintele Francisc Ungureanu, postulatorul Cauzei pentru proclamarea de Fericit a Mons. Vladimir Ghika.

Dosarul/Positio - multumiri pentru sustinere

2012-02-01T17:17:00.008+01:00

Dragi prieteni,
coperta de la POSITIO pe care o aratam pana acum era de fapt un faximil, insa ceea ce vedeti in acest moment este materializarea nu doar a ideii de coperta (de altfel standard) dar a unui proces indelung de cercetare, redactare si editare a dosarului pentru beatificarea Monseniorului.
Acestea sunt primele doua exemplare pe care Tipografia Nova Res mi le-a putut inmana in seara aceasta. Inca se lucreaza intens si maine, in sarbatoarea Intampinarii Domnului, voi depune la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor copiile recerute de regulament.
Rugaciunile nostre si-au atins scopul pana acum. Urmeaza etapele din Congregatie care speram, mereu sprijiniti de ajutorul rugaciunilor prietenilor Monseniorului, se le parcurgem bine si repede.
Profunda recunostinta pentru efortul tuturor celor care au muncit la Positio. Sunt sigur ca Vladimir Ghika are o grija speciala pentru ei si le va mijloci multe haruri.

Roma, 1 februarie 2012

Postulatorul

Dosarul - Positio

2012-01-31T19:15:00.002+01:00

cel care pune piedici in calea Cauzei de Beatificare a Monseniorului nu se lasa ... De data aceasta in tipografia care lucreaza pentru Dosarul nostru. Sa intesificam rugaciunile!

VOYAGE-PELERINAGE

2012-01-31T09:39:00.005+01:00

A la fin de l'assemblée générale de l'ABMVG, le 26 novembre 2011, Mgr Ph. Brizard nous a présenté un intéressant projet de pèlerinage en Roumanie. Ce voyage-pèlerinage s'adresse à toute personne qui envisagerait à faire une découverte des principales religions et cultures de la Roumanie à travers les régions visitées. Il peut aider aussi à une meilleure comprehension de la personnalité complexe de Mgr V. Ghika et sa profonde spiritualité, générosité traduites dans des termes comme "la thèologie du besoin".

L'organisateur du pèlerinage, Mgr Ph. Brizard est un bon connaisseur du terrain, des réalités roumaines car pendant de nombreuses années il a sillonné la Roumanie en apportant son aide à l'œcuménisme , à soutenu matériellement et spirituellement surtout l'Eglise gréco-catholique.

Voilà une succincte présentation de cette activité decrite par Mgr PH. Brizard lui-même:

Voyage-Pèlerinage en Roumanie (31 Mai-09 Juin 2012): Religions et cultures Sous la direction de Monseigneur Philippe BRIZARD Directeur général émérite de l'Œuvre d'Orient

Au cours de ce voyage, sera aussi évoquée la vie de Mgr Vladimir Ghika (1873-1954), prince moldave orthodoxe converti au catholicisme, devenu prêtre en France, persécuté par le régime communiste après son retour en Roumanie.

Ce voyage sera l’occasion de découvrir différentes régions de Roumanie, Bucarest, mais aussi la Transylvanie et les Carpates, le Maramures pays de traditions célèbre notamment par ses églises en bois et la Moldavie avec ses nombreux monastères, notamment en Bucovine.

Pays aux quatre religions principales (orthodoxe, gréco-catholique, catholique romaine et calviniste), la Roumanie présente une large variété de cultures et de paysages. Ilot de latinité au sein d’un monde slave, ce pays mérite d’être mieux connu ; une réalité œcuménique y est vécue.

Des rencontres seront organisées avec les responsables des différentes communautés religieuses, notamment Mgr Ioan Robu, archevêque des catholiques latins de Bucarest, Mgr Mihai Fratila et Mgr Florentin Crihalmeanu, deux évêques de l’Eglise gréco-catholique, ainsi que Sa Béatitude Daniel Ciobotea, patriarche de l’Eglise orthodoxe à Bucarest.

RENSEIGNEMENTS ET INSCRIPTIONS Monseigneur Philippe Brizard 20 rue Barbet de Jouy Tel. : 01 44 18 74 33 phbrizard@gmail.com Dernier délais pour l'inscription: 12 fév 2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (22)

2012-01-27T12:08:00.003+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 21 Ed. Beauchesne - a écrit:
“Heureux ceux qui cherchent car ils ont déjà trouvé et ils trouveront deux fois.
Heureux ceux qui font de la joie avec la vérité.
Heureux ceux qui font de la joie avec leur joie.
Heureux ceux qui font de la joie avec leurs peines.
Heureux ceux qui aiment Dieu, car ils ne songent même plus à se demander s’ils sont heureux ou malheureux.”

La première affirmation de Mgr Ghika se retrouve en Mt 7,7: “demandez et l’on vous donnera, cherchez et vous trouverez, frappez et l’on vous ouvrira.” Cette affirmation de trouver deux fois peut-être mise en parallèle avec les récits de guérison des aveugles dans les Évangiles synoptiques à Jéricho: en Saint Matthieu 20,29-34, il y a deux aveugles. En Marc 10,46-52, il y a un aveugle. Parce qu’on a appliqué une parole de l’Evangile, on trouve deux fois.

La deuxième affirmation de Monseigneur a une source possible dans les chapitres XIV à XVIII de l’Evangile de Jean:
(Jn 14,17):”l’Esprit de vérité, que le monde ne peut pas recevoir, parce qu’il ne le voit pas ni ne le reconnaît. Vous, vous le connaissez, parce qu’il demeure auprès de vous et qu’il est en vous.”
(Jn 15,26):”Lorsque viendra le paraclet, que je vous enverrai d’auprès du Père, l’Esprit de vérité, qui vient du Père, il me rendra témoignage.”
(Jn 16,13a):”Mais quand il viendra, lui, l’Esprit de vérité, il vous introduira dans la vérité toute entière;”
(Jn 17,17):”Sanctifie-les dans la vérité: ta parole est vérité.”
(Jn 18,37b):”Je ne suis né, et je ne suis venu dans le monde, que pour rendre témoignage à la vérité. quiconque est de la vérité écoute ma voix.”
Ces citations nous permettent de dire qu’avec le Christ, nous pouvons approcher, connaître la vérité. Enfin, avec Jn 15,11:”je vous dis cela pour que ma joie soit en vous et que votre joie soit complète.” et avec Jn 16,20b:”Vous serez triste, mais votre tristesse se changera en joie.”, nous retrouvons cette seconde affirmation de Monseigneur Ghika.

La quatrième affirmation trouve des éclaircissements avec une citation de “Chemin” de Saint José Maria Escriva, au chapitre Joie n°663: “Tu me demandes un conseil pour remédier à la tristesse. -Voici une recette qui vient de bonne source, de l’apôtre Saint Jacques. - Tristatur aliquis vestrum?- Tu es triste, mon enfant? Oret! Prie!- Essaie, pour voir.” En effet on lit en Jc 5,13-15:”Quelqu’un parmi vous souffre-t-il? Qu’il prie. Quelqu’un est-il joyeux? Qu’il entonne un cantique... au nom du Seigneur. La prière de la foi sauvera le patient et le Seigneur le relèvera.” Dans cette citation, on a le développement de la troisième et quatrième affirmation de Monseigneur.

Pour expliquer la cinquième affirmation, nous pouvons avoir recours à une citation du Saint curé d’Ars:” La prière élargit le cœur et permet d’aimer Dieu.”

...A SUIVRE...

Mesajul Monseniorului pentru ... organişti

2012-01-17T19:35:00.006+01:00

Procesul de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika are ca fundament martiriul acestuia, actul suprem de mărturie al credinţei sale. Isus indica faptul că nu se pot culege roade bune decât din copaci buni, iar martiriul, ca rod, nu poate fi decât produsul a ceva ce exista deja şi fusese bine hrănit pentru a da acest rod. Foarte mulţi contemporani ai Monseniorului şi ai noştri sunt convinşi de virtuţile acestuia, calităţi care îl fac cu atât mai mult un model pentru noi cei care îi admirăm viaţa şi îi onorăm moartea.
Pe buzele multora dintre cei care se interesează de bătrânul preot mort acum 58 de ani înfloreşte o întrebare cât se poate de justificată, dat fiind că noi ne rugăm să fie ridicat la cinstea altarelor, adică să fie propus ca model pentru credincioşii de astăzi şi din viitor. Această întrebare, în diferite formulări, sună cam aşa: Care este mesajul Monseniorului pentru creştinul de azi? Răspunsul este exhaustiv atunci când include martiriul. Nu poate fi ceva mai măreţ şi mai important decât această mărturie; aşadar, exemplu demn de urmat.
Vă propun să facem scurte popasuri în viaţa Monseniorului pentru a vedea cum deja frunzele şi florile „pomului” care a dat rodul martiriului pot să înmiresmeze viaţa noastră şi să-i vindece metehnele, asemenea pomilor sădiţi lângă râul care izvora din partea dreaptă a templului, din viziunea profetului Ezechiel (47,1-12). Putem face împreună aceste scurte popasuri şi fiecare poate observa un anumit aspect, de obicei acela care îl interesează personal mai mult: un teolog, un filozof, un literat, un educator, un călător, un diplomat… vor putea cerceta şi propune cum Monseniorul este un model!
Textele propuse le vom publica în acest blog al amicilor monseniorului şi, pe cât posibil, şi în pagina din revista Actualitatea Creştină.
Dat fiind că în această lună, paginile acestei reviste aduc un elogiu muzicii în Catedrala noastră, vă propun să vedem ce are de spus Vladimir Ghika organiştilor. Nefiind eu unul dintre ei, mă limitez să propun două texte, unul al Monseniorului, dintr-o scrisoare trimisă fratelui său în exil, cu un an înainte să fie arestat, şi altul dintr-o mărturie dată de Mons. Menges, imediat după ce a fost eliberat din închisoare (1964).
„La biserică ne descurcăm cum putem; dar s-a ajuns să-i împiedice pe toţi bolnavii să vină aici. Doar „oamenii de afară“ pot intra, spionaţi cum se cuvine, de altfel. Predic adeseori în română, cu o voce prea slabă, dar, pentru cei care aud, cu mult mai mult succes decât aş fi crezut. Am devenit, de asemenea, organist improvizator la orga mare a capelei (improvizator, pentru că asta este oarecum vocaţia mea, pentru că sunt şi un prost acompaniator, iar ochii mei nu-mi permit să descifrez uşor partiturile). Intonez astfel, în folosul celorlalţi, nu romanţe fără cuvinte ca Mendelssohn, ci rugăciuni fără cuvinte, care au un impact uimitor. Mi s-a spus şi mi s-a repetat, că-i fac pe oameni să plângă, şi asta-i face să vină tot mai numeroşi atunci când cânt. Şi aici nu mai există dezavantajul unei voci scăzute, prin avantajul alegerii registrelor, pe care am învăţat să le folosesc foarte bine, excluzând fără milă nuanţele de sunet cele mai prozaice. „Făcându-i pe oameni să plângă“, am avut şi satisfacţia să văd cu ochii mei aceasta, ceea ce mi-a dat curaj şi vine la timp, deoarece avem prea mult de plâns în alt fel“ (Scrisoare, 7 nov. 1951, în Fratelui meu în exil, p. 129).
„De fapt, el nu-şi mai putea trăi misiunea sacerdotală decât în privat, la Capela Franceză. El asculta spovezile, vizita bolnavii şi primea în sacristia Capelei pe toţi cei care doreau să-i vorbească. El nu mai predica, dar, după ce se recita Breviarul, se aşeza la orgă şi improviza o rugăciune de laudă, de acţiune a harului sau de implorare, resimţită atât de profund, că toţi rămâneau să-l asculte. O studentă la matematică m-a asigurat că jumătatea de oră cu Monseniorul Ghika la orgă era pentru ea, ca şi pentru un mare număr de persoane, hrana spirituală pentru o întreagă săptămână, o înălţare a sufletului şi o încurajare” (Mărturie a Mons. Ieronim Menges despre Vladimir Ghika, recunoscută ca fiind proprie în 1993).
Cine are urechi de auzit să audă! Pe adresa Postulaturii (postulatura@vladimirghika.ro) aştept contribuţiile dumneavoastră pentru a completa imaginea pomului sădit lângă râul care iese din inima lui Isus şi care a produs minunatul rod al martiriului, Vladimir Ghika.

Martor al alungării Fiicelor Carităţii

2012-01-12T14:02:00.002+01:00

de Narcis ISPAS

La începutul anului 1948, fraţii Ghika au fost printre puţinii care au putut să-şi aleagă soarta: după abdicarea regelui, Dimitrie a ales să plece în exil, în Elveţia, iar Monseniorul Ghika a decis să nu-şi părăsească ţara, refugiindu-se la surorile de la Sanatoriul Sf. Vincenţiu de Paul, unde a fost obligat să asiste la distrugerea operei sale de o viaţă.
După rechiziţionarea Sanatoriului, Monseniorul Ghika scrie fratelui său:

Stau foarte confortabil aici (casa dnei Pâcleanu, din curtea Sanatoriului, n.a.); au vrut să mă gonească, să mă arunce iar în stradă. St. Vincent este încă ocupat, cu sigiliu pe toate camerele; surorile îngrămădite la subsol şi ieşirile păzite. Mère Soize (Sora Superioară, n.a.) a fost admirabilă; şi nu pot spune în cuvinte tot ce a însemnat pentru mine bunătatea şi delicateţea ei, în mijlocul situaţiei catastrofale în care se află opera de caritate.

După naţionalizarea Sanatoriului, spre sfârşitul anului, revine cu veşti:
Surorile (18) sunt pe punctul de a se muta dacă cedează la ameninţările şi jignirile celor care le pretind două din cele cinci camere care le-au mai rămas în subsol (refectoriul şi oficiul).

În sfârşit, în aprilie 1949, Monseniorul consemnează într-o carte poştală:
Cornetele au plecat toate. Unele la Paris, celelalte la Oradea.
Era vorba de surori care purtau pe cap o bonetă albă cu colţuri specifice numită în franceză „cornette”. Nu erau necesare fraze în plus: fratele său înţelegea prea bine durerea ce însoţea aceste cuvinte.

O mângâiere pentru Monseniorul Ghika este prezenţa părintelui François, spiritualul surorilor, rămas să slujească la capela Sanatoriului, despre care notează într-o scrisoare din decembrie 1950:
Cu părintele François e uşor să convieţuieşti; e foarte serviabil, activ şi plin de zel; e mult mai mortificat decât pare.

Câteva completări privindu-i pe aceşti colaboratori apropiaţi ai Monseniorului ne stau azi la dispoziţie prin deschiderea arhivei Ministerului Cultelor.
Despre ordinul Surorilor de Caritate ale Sf. Vincenţiu de Paul, venit în ţară în 1906, aflăm dintr-un raport întocmit de Sora Superioară:
Instituţia din Bucureşti tinde, de la primele clipe ale fundării ei, să formeze o instituţie românească cu o superioară şi membri români. Dar recrutarea necesită un timp foarte îndelungat, căci viaţa surorilor Sf. Vincenţiu de Paul , foarte aspră, cere o abnegare desăvârşită. Pe de altă parte formarea spiritului membrelor, aşa cum l-a înţeles sfântul lor fondator, este de asemenea foarte grea; de altfel tocmai pentru a uşura formarea acestui spirit, s-a găsit preferabil să rămânem alipiţi casei mame din Paris. Casa din Bucureşti posedă şi îşi administrează singură bunurile; ea nu este legată de Paris şi nu primeşte decât directive de ordin pur spiritual. Veniturile sanatoriului sunt afectate inclusiv spitalului pentru săraci, dispensarului şi orfelinatului; atât ca investiţii cât şi pentru întreţinerea lor. În anul 1939 s-au dat 14715 consultaţii gratuite, s-au făcut 33321 pansamente şi injecţii, s-au îngrijit 7980 bolnavi spitalizaţi, s-au dat 20800 porţii de mâncare la săraci şi 4000 pâini. În orfelinat s-au îngrijit şi educat 20 orfane. În rezumat instituţiile ordinului din Bucureşti şi Galaţi au ca scop ajutorarea săracilor şi bolnavilor români.
În instituţiile din Bucureşti şi Galaţi activau următoarele:
Bucureşti
1. Soize Marie, n.1874, Redon, Franţa, superioară, venită în ţară în 1921;
2. Marin Yvonne, n.1886, Alençon, Franţa, farmacistă;
3. Burgeois Suzanne, n.1888, Versailles, Franţa, sala operaţii;
4. Levet Marie, n.1890, Marseille, Franţa, orfelinat;
5. Bonu Maria, n.1896, Cioplea, jud. Ilfov;
6. Pitica Safta, n.1912, Traian, jud. Bacău;
7. Sprânceană Maria, n.1912, Hălăuceşti, jud. Roman;
8. Domnescu Eugenia, n.1913, Bucureşti;
9. Mihai Vasilica, n.1908, Galaţi;
10. Bauer Clementina, n.1907, Caracal, jud. Romanaţi;
11. Mantz Olympia, n.1906, Galaţi;
12. Cochior Ecaterina, n.1908, Faraoani, jud. Bacău;
13. Farcaş Emma, n.1913, Şincai, jud. Mureş;
14. Taffarel Antoaneta, n.1910, Bârlad, jud. Tutova;
15. Loncheva Maria, n.1880, Bogdansi, Macedonia;
16. Stoeva Maria, n.1912, Clementinovo, Bulgaria;
17. Mikailidiou Ana, n.1907, Sinope, Asia Mică;
18. Anghelou Simona, n.1895, Kirchiş, Macedonia;

Galaţi
19. Ardoin Anne, n.1892, Chateaubriand, Franţa, superioară;
20. Constanţianu Elena, n.1894, Constanţa.

Spiritualul Sanatoriului din Bucureşti era părintele lazarist François van der Jonckheyd, născut la 30 noiembrie1884, Anvers, Belgia; studii la Seminarul filosofic şi teologic Panningen, Olanda, intrat în monahism la 18 septembrie 1904 şi preot din 1911, cetăţean belgian, venit în ţară la 29 august 1934.

Monseniorul Vladimir Ghika - Documentare - Radio România Actualităţi Online

2011-12-22T14:53:00.001+01:00

Monseniorul Vladimir Ghika - Documentare - Radio România Actualităţi Online

Cu o minunata galerie foto!!!

Recunoştinţă

2011-12-20T12:10:00.003+01:00

Monseniorul Ghika spunea: „Nu trebuie nici să ne mirăm, nici să ne plângem de ingratitudine. Recunoştinţa este un lucru mai rar şi mai nobil decât fapta bună. Când ni se arată recunoştinţă, primim mai mult decât am dat noi.” Este un gând pe care îl găsim printre propunerile de meditaţie pe care Doamnele de caritate o vor fi făcut mergând la săracii din Bucureştiul anului 1920. Chiar dacă principala cheie de lectură este îndemnul la generozitate necondiţionată, vă propun să observăm acest aforism şi din poziţia celui care primeşte. Cauza Monseniorului a primit mult din partea a numeroase persoane şi comunităţi şi este o bucurie pentru cei angajaţi în această cauză să îşi arate recunoştinţa pe pagina care îl găzduieşte pe cel pe care îl propune pentru cinstea altarelor.
Aşa cum suntem obişnuiţi, la sfârşit de an, facem o analiză a celor săvârşite în ultimele 365 de zile. Pentru Procesul Cauzei Monseniorului, a fost un an foarte bun, însemnând încheierea redactării dosarului final. Echipa Postulaturii a lucrat din greu, ca şi părintele relator de la Roma, şi astfel, partea materială a studiului a fost definitivată. Cei care au lucrat au dovedit din plin că trăiesc conform îndemnului dintr-un alt aforism al Monseniorului: „Aime l'effort - honore l'obstacle - révère le courage - saisis la grâce – bénis la victoire - et remercie Dieu” (Iubeşte efortul – apreciază obstacolele – respectă curajul – prinde harul – binecuvântează victoria - şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu).
Pe lângă obligaţia asumată de a alcătui dosarul, Postulatura s-a angajat şi în multe iniţiative care priveau păstrarea vie a memoriei Monseniorului Vladimir Ghika. Comemorarea morţii, în luna mai, cu lansarea ediţiei a doua a cărţii părintelui Horia Cosmovici, a fost memorabilă. Tot în această sferă, sunt în lucru mai multe traduceri ale unor biografii şi unele texte originale, cum ar fi acela care a făcut obiectul unei teze de doctorat despre martiriul lui Vladimir Ghika. Participarea cu conferinţe și expoziţii la simpozioanele de la Sighet şi Bruxelles, zilele dedicate lui Vladimir Ghika la Montréal şi la Cluj, ca şi comemorările de la Paris şi Bucureşti, vin să ilustreze extinderea de care se bucură faima de martir a Monseniorului. „Toute joie doit remercier. C'est son premier devoir et le plus facile - (car il lui ressemble)” (Fiecare trebuie să mulţumească. E prima şi cea mai uşoară datorie, căci îi seamănă) – spunea Vladimir Ghika – şi fiecare eveniment s-a transformat într-o aducere de mulţumire la fel de intensă ca şi bucuria reuşitei.
„Remercie Dieu pour ce qu'il te donne. Remercie-le pour ce qu'il pourrait t'enlever et te conserve. Remercie-le pour ce qu'il te réserve” (Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru ceea ce îţi dă. Mulţumeşte-i pentru ceea ce ţi-ar putea lua, dar îţi lasă. Mulţumeşte-i penru ceea ce îţi rezervă).
Privind cu recunoştinţă trecutul, la sfârşit de an, se cuvine să luminăm cu speranţă viitorul, tot în cheia recunoştinţei, cum ne îndeamnă Monseniorul. Această Cauză de beatificare este în mâna lui Dumnezeu, iar ceea ce el ne rezervă nu poate fi decât motiv de recunoştinţă. Paşii pe care trebuie să îi mai facă studiul dosarului la Roma sunt clari: Comisia Teologilor, Comisia Cardinalilor şi a Episcopilor, decizia Sfântului Părinte. Un dosar de 700 de pagini nu poate trece de pe o zi pe alta prin toate acestea, mai ales că nu este unicul „pe rol”. Va fi mai uşor de aşteptat şi de realizat ceea ce ne rezervă Dumnezeu sprijiniţi de rugăciunile tuturor celor care cred că Monseniorul Ghika este martir. El spusese şi apoi chiar a trăit: „Si tu souffres injustement — remercie Dieu de l'injustice autant que de la souffrance... ; préférerais-tu d'ailleurs avoir à souffrir justement? (Dacă suferi pe nedrept, mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru nedreptate, ca şi pentru suferinţă...; ori ai prefera oare să ai de suferit pe drept?)” .
Aceste rânduri se vor o mulţumire pentru toţi cei care au susţinut, susţin şi vor susţine Cauza de beatificare şi canonizare a Monseniorului Ghika. Fiecare exerciţiu de recunoştinţă invită la un plus de generozitate, ca să nu mai vorbim despre dreptate. Din partea Postulaturii acestei Cauze, în contextul aniversării zilei de naştere a Monseniorului (25.XII.1873), tuturor, urarea de Crăciun Binecuvântat! şi un 2012 fericit!

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (21)

2011-12-17T11:25:00.003+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 174 Ed. Beauchesne - a écrit: “Celui qui ne sait pas chercher Dieu partout, risque fort de ne Le reconnaître nulle part.”

Jean-Pierre Jossua (O.P.) a dit dans un livre sur l’expérience chrétienne paru en 2009: on croit en Dieu en particulier parce qu’on a vécu de bons moments avec d’autres où justement le motif de ces rencontres était de croire en Dieu: grands rassemblements inter paroissial, diocésain, national, pèlerinages, retraites, cycles de conférences, commémorations, pièces de théâtre, ... Et on croit en Dieu présentement et on veut croire en Dieu à l’avenir pour continuer à vivre, pour prolonger ces bons moments. A la lumière de ces expériences, on cherchera Dieu partout pour revivre tel événement, pour trouver le bonheur.
David dit au psaume 138(139), 17: “De quel prix sont pour moi tes pensées, ô Dieu! Que la somme en est grande!” Dans le sermon sur la montagne, Jésus dit en Mt 5, 8: “Heureux ceux qui ont le cœur pur, car ils verront Dieu!” ou encore en Mt 7,7: “Cherchez et vous trouverez.” La citation de David illustre la joie, le bonheur que l’on a éprouvés lors des événements passés cités plus haut. la première citation de Matthieu nous dit pourquoi on cherche Dieu et la deuxième est une invitation à ne pas nous décourager.
Toujours dans le discours sur la montagne, Jésus dit en Mt 6,33: “Cherchez premièrement le royaume de Dieu et sa justice, et tout cela vous sera donné en plus.” C’est une autre façon d’énoncer la pensée de Monseigneur ou une paraphrase de Mt 7,7. Mettez en pratique les dix commandements, mettez en pratique le réponse de Jésus à l’un des pharisiens, docteur de la Loi (Mt 22,34-40): “Tu aimeras le Seigneur ton Dieu de tout ton cœur, de toute ton âme et de tout ton esprit... Tu aimeras ton prochain comme toi-même...” En faisant ainsi, on a toutes les chances de trouver Dieu partout.

A SUIVRE...

Une lumière dans les ténèbres : Mgr Vladimir Ghika

2011-12-05T23:42:00.005+01:00

Prestigioasa editura CERF de la Paris a publicat in colectia « Épiphanie » cartea doamnei Mihaela Vasiliu pe care iata cum o prezinta pe pagina lor de internet:

[Extraits de la préface de Dany Dideberg, s.j.]
Vladimir Ghika, prince roumain, né orthodoxe, devenu catholique et prêtre, mort martyr, est une haute figure d'un chrétien du XXe siècle. Son procès de béatification est en cours. En plus d'un domaine, cet apôtre a ouvert les voies de l'« aggiornamento » voulu par le concile Vatican II. Très lié au cercle des Maritain à Meudon, il a eu le souci de la sanctification du laïcat et du clergé. Parmi ses fils spirituels figurent le père Henri Caffarel et Jean Daujat. Pour soutenir les prêtres dans leur ministère, il a créé, avec Yvonne Estienne, l'association « Virgo Fidelis », une fraternité spirituelle de prière et de souffrance. De plus, la communauté des Frères et des Sœurs de Saint-Jean qu'il a fondée à Auberive annonce les communautés nouvelles qui se consacrent aujourd'hui à l'évangélisation.

Passeur entre l'Orient et l'Occident, Mgr Ghika a été aussi un pionnier de l'unité tant désirée de l'Église du Christ. Grâce à l'Esprit-Saint, Mgr Ghika vit continuellement l'instant présent en présence de Dieu. C'est pourquoi toute rencontre avec le prochain, en particulier la visite des pauvres, est une liturgie, « la liturgie du prochain », et, en même temps, elle est ouverture et disponibilité à ses besoins les plus divers. Là est élaborée sa « théologie du besoin ». Aucune souffrance d'autrui ne laisse indifférent.

À la source du service du prochain se trouvent la parole de Dieu et l'eucharistie prolongée souvent par l'adoration silencieuse. À l'exemple de son Maître et Seigneur, Mgr Ghika a donné sa vie. Son martyre est le témoignage suprême de sa charité héröique « La mort peut tout détruire, disait-il, sauf l'amour. »

Table des matières
Hommage
Dédicace
Remerciements
Sigles
Daniel Dideberg Préface
Étapes d'une vie (1873-1954)
1. Itinéraire spirituel
2. Le souffle de l'Esprit
3. La présence de Dieu
4. La prière
5. La liturgie du prochain
6. La théologie du besoin
7. La visite des pauvres
8. La souffrance
9. La Parole une source vive
10. Une vie eucharistique
11. La grâce de l'adoration
12. La Sainte Vierge Marie
13. Deux sacrements qui déploient la vie de l'Église
14. L'esprit de la maison Saint-Jean d'Auberive
15. Vladimir Ghika, précurseur de l'unité de l'Église
16. Donner sa vie
Bibliographie

Dimensions : 195 x 135 x 13
Poids : 210 grammes
ISBN : 978-2-204-09642-3
SODIS : 8293107
EAN : 9782204096423

Mihaela Vasiliu, roumaine d'origine, médecin à la Faculté de médecine de Bucarest entre 1968-1990, exerce actuellement sa profession en Allemagne. Elle fait partie du groupe de travail pour la béatification de Mgr Ghika et du mouvement de prière pour les prêtres « Virgo Fidelis ».

Cartea aparuta in luna noiembrie 2011 este deja disponibila in librarii si pe internet, atat pe pagina editurii cat si pe Amazon.

Gaudeamus: Prezentarea cărții „Monseniorul – Amintiri și documente…” de H. Cosmovici

2011-12-02T18:50:00.007+01:00

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, la standul editurii Galaxia Gutenberg din cadrul târgului de carte Gaudeamus a avut loc prezentarea cărții „Monseniorul – Amintiri și documente din viața Monseniorului Ghika în România”, îngrijită de Emanuel Cosmovici.
Volumul cuprinde biografia Monseniorul, scrisă de Horia Cosmovici, fiul spiritual al Monseniorului Ghika; Anii de rezistenţă şi închisoarea, o biografie documentată a perioadei 1948-1954, realizată în urma desecretizării arhivelor Securităţii şi după înregistrarea a numeroşi martori din închisoarea Jilava; Agendele, viaţa cotidiană a Monseniorului notată între anii 1945-1947; Arhivele Vaticanului, cel mai complet „Curriculum vitae” al lui Vladimir Ghika (1930); Fotografii inedite şi facsimile.
La eveniment au fost prezenți ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București; PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București; PS Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Bucureşti; ÎPS Francisco-Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România; Francisca Băltaceanu, biblist, specialist în limba și literatura clasică; Monica Broșteanu, biblist, specialist în limba și literatura clasică; Emanuel Cosmovici, cercetător.
(cititi amanunte in Actualitatea Crestina, 12/2011)

Video de la lansarea cartii "Moneseniorul"

2011-11-28T09:44:00.006+01:00

Multumita domnului Olivian Breda putem pune la dispozitie discursurile rostite la prezentarea cartii Monseniorul a lui Horia Cosmovici din 26 noiembrie:
VIDEO DE LA GAUDEAMUS

La eveniment au participat si prietenii din Asociatia "Vladimir Ghika". Acestia, in prealabil, au comemorat pe Monseniorul la Biserica Sacre Coeur, incepand cu ora 14:30.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (20)

2011-11-27T23:07:00.003+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 170 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dieu sait tout, mais il sait surtout ce que nous ne savons pas.”

Dieu sait tout parce que “Dieu est co-éternel au temps” (Saint Augustin), parce que “Au commencement Dieu créa le ciel et la terre”(Gn 1,1), “Moi, la Sagesse, j’habite avec le savoir-faire, je possède la science et la réflexion.”(Pr 8,12), “Le Seigneur m’a créée, prémices de son œuvre, avant ses œuvres les plus anciennes. Dès l’éternité je fus établie, dès le principe, avant l’origine de la terre.”(Pr 8,22-23) Dans le Nouveau Testament, le Verbe, parole de Dieu, préexiste en Dieu (Jn 1,2-3; 8,24) et a été envoyé dans le monde par le Père. Les disciples du Christ reconnaissent qu’ils ne savent pas tout puisque (Jn 3,14-15): “Comme Moïse éleva le serpent dans le désert, ainsi faut-il que soit élevé le Fils de l’homme, afin que quiconque croit ait par lui la vie éternelle.” Le Christ attire à lui tous ceux qui se reconnaissent de la vérité: “Quiconque est de la vérité écoute ma voix.”(Jn 18,37b)
Dans le dialogue de Jésus avec la samaritaine (Jn 4), il est évident que Jésus sait ce que la samaritaine - c’est-à-dire nous - ne sait pas: au début de cet épisode, Jésus est demandeur, la femme a l’initiative de la conversation. Très vite, les rôles s’inversent, Jésus prend l’initiative, la femme est demandeuse. Elle prend conscience de ses lacunes, de ses limites. Au cours de sa vie publique, le fait que Jésus ait réponse à tout, qu’on ne puisse pas le prendre en défaut, qu’il prenne toujours l’initiative dans les dialogues agace ses interlocuteurs. A plusieurs reprises, ils lui tendent des pièges que ce soit avec la femme adultère (Jn 8,1-11), l’impôt dû à César (Mt 22,15-22), un signe dans le ciel (Mt 16,1-4), une question sur le divorce. (Mt 19,1-9) Même pendant l’épreuve de sa passion, abandonné, trahi et renié, Jésus continue à prendre l’initiative des échanges que ce soit avec le grand prêtre ou Pilate. (Jn 18) Ses interlocuteurs successifs se rendent compte que Jésus sait tout sur la vie, l’amour, la mort. Ce qui n’est pas leur cas.

A SUIVRE...

Bucuresti 26 noiembrie, ora 16:00 - Gaudeamus

2011-11-24T11:15:00.006+01:00

Pe Facebook este o dubla posibilitate de a ajunge la cunostinta faptului ca va fi prezentata a doua editie a cartii lui Horia Cosmovici pregatita de Emanuel Cosmovici la Targul International de carte Gaudeamus.
Evenimetul va avea loc in cadrul standului Galaxia Gutenberg: de la intrare se urcă scările pe dreapta, inelul de la nivelul 4.50, şi se caută standul 218.

Sunt anuntate mai multe personalitati la acest eveniment:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

BUCURESTI: conferinta si prezentare de carte

2011-11-19T16:48:00.007+01:00

MIERCURI, 23 NOIEMBRIE 2011, orele 16.00
Dr. Aida Bătrînu,
va sustine conferinta cu titlul
Vladimir Ghika – mărturia dată pentru Cristos

in cadrul evenimentelor organizate de

Academia Teologică Anton Durcovici
Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164,

Bucureşti, Sector 1
Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77

la Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza

(aula AUDITORIUM MAXIMUM, etajul IV)
- INTRAREA LIBERĂ -

FLORINA-AIDA BĂTRÎNU a sustinut anul acesta doctoratul la Facultatea de Teologie Catolica din cadrul Universitatii Bucuresti cu teza: MARTIRIUL MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA. Cartea este actualmente sub tipar.

++++++++++++++++++++++++++++++

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, ora 16
la Targul International Gaudeamus:
Prezentarea cărții:
Monseniorul – Amintiri și documente din viața Monseniorului Ghika în România
de Horia Cosmovici

Personalităţi invitate:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

În amintirea Monseniorului Vladimir Ghika

2011-11-14T00:00:00.001+01:00

Pe 18 noiembrie 1952, Monseniorul Vladimir Ghika era chemat de urgenţă la căpătâiul unui bolnav. Şi, în timp ce mergea într-acolo, s-a apropiat de el o maşină a Securităţii, l-au obligat să urce într-însa şi l-au dus la Ministerul de Interne unde a stat mai multă vreme închis şi unde a avut de suportat multe şi brutale interogatorii. Ştim că în cele din urmă a ajuns la închisoarea Jilava. Plecase de acasă în grabă, să ducă mângâierea sufletească unui bolnav, dar a ajuns într-un loc unde o mulţime de oameni avea să se bucure de prezenţa sa. Ca un adevărat Apostol, Monseniorul Ghika a continuat şi în condiţiile aspre din închisoare să aibă grijă de cei greu încercaţi şi să le întărească privirea îndreptată spre Dumnezeul cel iertător şi milostiv. Mărturiile celor care l-au văzut şi l-au ascultat acolo sunt unanime în a susţine că Monseniorul Ghika a fost un om cu adevărat sfânt, adică un om călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. În ciuda suferinţelor şi a mizeriilor pe care trebuia să le îndure şi el, la cei 80 de ani ai săi, Monseniorul Ghika nu-şi pierdea niciodată seninătatea şi pacea, bunăvoinţa şi bunătatea, răbdarea şi blândeţea. Nu e de mirare că pe mulţi, şi nu numai la Jilava, i-a adus pe calea credinţei adevărate, i-a convertit la credinţa catolică. El însuşi convertit şi mai apoi devenit preot catolic pentru Arhidieceza de Paris, nu şi-a cruţat niciodată timpul, şi după mii şi mii de ore de cateheză cu diferite persoane, bărbaţi şi femei, atât în Franţa cât şi în România, i-a călăuzit pe mulţi spre o adevărată viaţă de credinţă, spre o legătură statornică cu Dumnezeu. Eu personal am admirat şi admir mult această reuşită din viaţa Monseniorului Ghika, şi untori mă întreb de unde avea acea energie şi acea tenacitate care-l transformau pe Monseniorul Ghika în mare pescar de oameni pretutindeni, oriunde se afla și orice alte preocupări ar fi avut.
De când am început să-l cunosc mai bine pe Monseniorul Ghika din ceea ce am citit despre el, mi s-a părut întotdeauna că grija pentru mântuirea proprie şi pentru mântuirea aproapelui formează nucleul central al spiritualității celui pe care dorim ca Biserica să-l declare Fericit. În sprijinul acestei afirmaţii vin mulţimea celor convertiţi şi viaţa de sfânt şi de martir a Monseniorului Ghika, dar şi două cugetări notate cândva de el, care mi-au atras atenţia în sensul celor spuse mai sus: „Pentru Dumnezeu, un singur lucru te individualizează şi face din tine o fiinţă unică: mântuirea ta”; și „Dacă tu nu te preoccupi de mântuirea altuia, nici tu n-ai să te mântuieşti”. Sunt convins că puţinele cuvinte din aceste două citate cuprind, de fapt, un univers de gândire pe care Monseniorul Ghika nu l-a părăsit niciodată; de acolo porneau toate drumurile sale spre cei săraci, bolnavi şi nevoiaşi de tot felul, de acolo izvora zelul său misionar, acolo s-a ţesut haina sa de apostol al carităţii, chemat să transmită fără încetare iubirea lui Dumnezeu.
În 1905, Monseniorul Ghika le-a adus la Bucureşti pe Fiicele Carităţii; în 1907 vine cu aceste surori în ajutorul victimelor rămase în urma răscoalelor ţărăneşti; în 1913, când a izbucnit holera, odată cu războiul din Balcani, neobositele maici împreună cu Monseniorul se aflau în prima linie pentru a-i îngriji pe bolnavi. Caritatea lor izvora din perspectiva mântuirii, aşa cum el avea să noteze într-o cugetare pe care ne-a lăsat-o şi care, de asemenea, ne descoperă aceeaşi trăsătură de bază a chipului său spiritual luminat de căutarea mântuirii: „Dacă ştii să iei asupra ta durerea altuia, Domnul va lua asupra Sa durerea ta şi o va face să fie a Sa, adică aducătoare de mântuire. El o va lua cu un elan cu atât mai mare cu cât o găseşte deja ca dezrădăcinată şi transplantată în inima ta. Şi deoarece El o găseşte purificată de orice egoism, trasfigurata de puterea milei, sfinţită de iubirea creştină, consolarea va fi mai mare în celălalt, binecuvântarea mai vie în tine, bucuria de mâine va fi mai mare în amândoi”.
În 1927, Monseniorul s-a instalat într-o baracă de lemn, într-un cartier al Parisului, Villejuif. A trăit acolo într-o sărăcie cumplită, dar aleasă de bună voie, ca să fie asemenea muncitorilor din acea zonă pariziană. Anul 1939 l-a găsit în vizită în Moldova, la o proprietate a părinţilor săi. A cerut de la superiori învoirea să-şi prelungească şederea în ţară, pentru a-i ajuta pe refugiaţii care căutau scăpare în România, căci tocmai fusese invasata Polonia. Suferinţe grele s-au abătut cu războiul şi asupra României. Regele Mihai (care în luna octombrie a împlinit 90 de ani) a fost expulzat, şi a început calvarul pentru toţi. Monseniorul Ghika a fost martorul suferinţelor ţării şi ale Bisericii; drumul carităţii, cale regească pentru a găsi mântuirea proprie și mântuirea altora, s-a transformat treptat pentru Monseniorul Ghika în drum al martiriului său; martiriu pe care, de altfel, se pare că l-a dorit, l-a intuit și l-a profețit, așa cum rezultă din textele de mai jos. În Entretiens Spirituels (La Souffrance, pag.71), Monseniorul Ghika a scris:
«Ce vrea de la mine Domnul care vine în noapte, şi care mă loveşte?»
«Vrea să înţelegi că El te iubeşte, şi că te iubeşte mai mult decât toţi cei care te iubesc, şi mai mult decât tu însuţi ai fi în stare să te iubeşti. Vrea ca tu să voieşti ceea ce El voieşte, pentru că o voieşte: fericirea ta veşnică, deplină, perfectă. Vrea ca tu să primeşti, împreună cu dezvăluirea iubirii sale, şi relele care ajung până la tine, dacă trebuie să le înduri ; vrea ca, prin forţa iubiri sale, să le respingi, dacă puterea suverană a rugăciunii şi harul trebbie să te facă să le eviţi; - El vrea ca, în iubirea sa, aceste rele, oricare ar fi ele, tu să le uneşti cu comorile Mântuirii, cu puterile care salvează universul; - vrea ca, din dragoste faţă de El, tu să mergi până la a le căuta, pe aceste rele, dacă pot fi spre binele lumii şi spre slava Dumnezeului tău. Dacă te simţi vinovat şi mă auzi bătând în suferinţa ta, pe Mine, Inima Dumnezeului tău, fii spălat de durere, în sângele dumnezeiesc, de toată întinarea născută din vina ta. Dacă eşti nedesăvârşit, fii regenerat. Dacă eşti bun, fii mai bun.
Dacă durerea te răpeşte acestei lumi prin martiriu, intră fără ocol în bucuria Tatălui tău».
Undeva am găsit o altă cugetare a Monseniorului; ea se leagă bine de textul mai sus citat, ca una şi aceeaşi profeţie: „Pentru mântuirea sa, fiecare trebuie să fie pentru sine profetul divin, de o încăpăţânare neobosită, inspirat de propria sa moarte”.

Ioan ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti

(din Actualitatea Crestină, nr. 11/2011)

13 noiembrie 2011 - colectă pentru susţinerea cauzei Monseniorului

2011-11-12T09:58:00.009+01:00

La Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif de la Bucureşti de pe 7 noiembrie 2011 în care l-am sarbatorit pe Arhiepiscopul Ioan Robu, la cererea acestuia, am făcut o succintă dare de seamă cu privire la starea procesului de beatificare a Monseniorului Ghika. Trecând peste prima parte a textului care face un istoric al cauzei, prezint ultimele paragrafe care explică exact motivaţia colectelor pentru susţinerea postulaturii, una dintre ele fiind chiar duminica viitoare, 13 noiembrie 2011.

.... la acest proces au lucrat, lucrează și vor lucra multe persoane. Aceste persoane, pentru munca depusă, conform dreptății evanghelice, sunt plătite sau răsplatite pentru ceea ce fac. La aceste cheltuieli se adaugă cele care privesc logistica şi materialele necesare cercetării și editării documentației. Foarte important și strâns legat de misiunea postulaturii este tot ceea ce facem pentru păstrarea amintirii vii și pentru o mai bună cunoaştere a personalității Monseniorului. În această categorie includem toate evenimentele din România și de peste hotare ca și editarea și tipărirea cărților și a altor instrumente care ajută la a face cunoscută cauza și a propune rugăciunea pentru obținerea beatificării. Toate aceste cheltuieli sunt acoperite din banii pe care îi adună poporul credincios, poporul care cere procesul de beatificare și de canonizare deoarece crede în martiriul lui Vladimir Ghika.
Trebuie spus că nici o cauză de beatificare și canonizare nu începe și nu se sfârșește fără ca persoana propusă pentru a fi ridicată la Cinstea Altarelor să se bucure de faimă de sfințenie sau de martiriu, ca în cazul nostru. Această faimă se măsoară și în capacitatea comunității respective de a susține cheltuielile procesului şi ale celebrarii propriu-zise a proclamării fericitului și ulterior a sfântului propus.
Pentru că la noi în Arhidieceză credincioșii nu sunt obișnuiți să susțină o astfel de cauză în mod personal, avem la dispoziție două momente comunitare de manifestare a susținerii financiare a Cauzei. Sunt propuse două colecte, una în mai, cu ocazia comemorării morții monseniorului, a săvârșirii martiriului său, și una în noiembrie, în preajma comemorării arestării Monseniorului, din 18 noiembrie 1952, adică începutul calvarului său.

PARIS, le samedi 26 novembre 2011, à 10h

2011-11-09T16:27:00.004+01:00

Afin de soutenir la cause de béatification de Mgr Ghika, une Messe sera célébrée par Mgr Philippe Brizard, concélébrant père Gabriel Buboi, le samedi 26 novembre à 10h en la chapelle de : La Maison d’Ananie, 20 rue Barbet de Jouy, 75007 Paris.
A.B.M.V.G. vous invite à participer en grand nombre ou à vous unir par la prière à cette intention.

Famille chrétienne / 15 octombrie

2011-10-14T10:48:00.004+02:00

Revista Famille chrétienne din 15 octombrie publica la rubrica Regard sur art o frumoasa fresca pictata la manastirea ortodoxa Sihastria din judetul Neamt si aminteste ca aceasta aceasta a fost fondata in 1640 de printul Ghika, stramosul lui Vladimir Ghika, al carui proces de beatificare este in curs.

Vladimir Ghika si teroarea istoriei

2011-09-27T12:56:00.003+02:00

Un articol important al domnului Andrei Brezianu in numarul 22 din iulie 2011 al acestei reviste. Din pacate varianta on-line nu este completa, pentru lectura textului intreg este receruta varianta tiparita!

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (19)

2011-09-26T23:19:00.003+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 168 Ed. Beauchesne - a écrit: “On ne peut songer à vouloir tout donner à Dieu qu’après avoir appris à ne rien lui refuser.”

Est-ce que cet apprentissage dont il est question ici prend du temps? La réponse en lisant l’Evangile selon Saint Matthieu est: “non, pas obligatoirement.” Selon Mt 4,19-20, la réponse de Simon et André, qui étaient des pêcheurs, à l’appel de Jésus est immédiatement positive: ils le suivent. Il en est de même pour Jacques et Jean, pêcheurs également, en Mt 4,21-22, ou encore pour le publicain Matthieu en Mt 9,9. Les quatre premiers disciples ont un travail manuel; Matthieu est un collaborateur de l’occupant romain. Rien ne pouvait laisser prévoir qu’ils quitteraient tout et immédiatement pour suivre le Christ. Mais, comme Marie lors de l’annonciation, chacun a des “oui”, des “oui” infimes à dire chaque jour à Dieu ou à ses messagers pour pouvoir un jour tout lui donner.
Si l’on veut vraiment songer à tout donner à Dieu, il faut s’y préparer en cultivant les vertus chrétiennes. Tous les catholiques du monde entier font les mêmes choses: aller à la messe les dimanches et les jours de grandes fêtes, apprendre la même foi; la mettre en pratique; prier le matin et le soir et souvent dans la journée. Car c’est indispensable pour aimer Dieu et son prochain. Puisque pour apprendre à ne rien refuser à Dieu, il faut apprendre à l’aimer. Prier, c’est parler avec Dieu, notre meilleur ami, soit en lui disant des mots qui viennent à l’esprit, soit en répétant les belles choses que tous les autres chrétiens disent aussi. (Mon livre de prières, Ed. Le Laurier, page 2).
Parmi les vertus évoquées ci-dessus, il y a les trois vertus théologales: la Foi, l’Espérance et la Charité. Croire toutes les vérités enseignées par l’Eglise, faire confiance en ces ministres ordonnés; espérer obtenir par les mérites de Jésus-Christ, la grâce de Dieu en ce monde et le bonheur éternel dans l’autre. Aimer Dieu de tout son cœur, de toute son âme, de toute sa force et aimer son prochain comme soi-même.
Le début du monachisme a eu lieu au IVème siècle après Jésus-Christ avec l’avènement d’un empereur chrétien, Constantin. Après l’édit de Milan, les persécutions cessent. Des chrétiens en Égypte, tels Antoine ou Pacôme, décident, pour accéder à la sainteté - ce qui n’est plus possible désormais par le martyr - de se retirer dans le désert pour vivre l’Evangile au plus près: ils veulent tout donner à Dieu.

A SUIVRE...

Simpozionul de la Montreal si-a atins scopul!

2011-09-16T21:07:00.013+02:00

Superba demonstratie de spiritualitate crestina facuta posibila gratie generozitatii si eforturilor unui grup restrans de oameni: parintele Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Ghika la Roma, parintele Gheorghe Avram Suta, parohul Bisericii Greco-Catolice "Nasterea Maicii Domnului" din Montreal si doamna Maria Sander, membra a Asociatiei pentru beatificare din Paris.
Evenimentul cultural de exceptie dedicat personalitatii carismatice a unui print al sufletelor si vagabond celest sosit acum, simbolic si pe taram american, s-a bucurat de prezenta unui conferentiar de inalta tinuta intelectuala: profesorul Andrei Brezianu. Cum a spus si Regina Maria a Romaniei in volumul ei de "Souvenirs", Vladimir Ghica este "prin natura lui un sfant", referindu-se la toate actiunile carismatice la care a participat concret, fie ca se afla in Franta sau in Romania, infiintand spitale, ingrijind bolnavi, spovedind sau punandu-se la dispozitia celor saraci si bolnavi, intr-o magnifica demonstratie de iubire aplicata. La teologie du besoin pusa in aplicare cu o extrema luciditate si renuntare de sine. Caci a-l urma pe Cristos nu inseamna a iubi utopic o umanitate abstracta, inseamna a te jertfi pe cruce, adica a suferi. "Pratiquer l'amour jour après jour c'est aimer le visage du Christ dans le visage du prochain", cum spune profesorul Andrei Brezianu, Monseniorul a dat exemplul vietii lui, sfarsindu-si viata ca detinut, ca un perfect imitator al lui Isus Cristos. Imitatio Christi! Suferinta proprie nu-l mai atingea, calaii, "les sans-dieu", devenisera unelte binecuvantate prin care se infaptuia vointa lui Dumnezeu. Cum bine remarca Matei Boila in filmul Anei Boariu "Lettres à mon frere en exil", Monseniorul era omul cel mai liber din lume, chiar si inchis la Jilava deoarece a acceptat cu seninatate sa se implineasca vointa lui Dumnezeu. Cum ar spune un alt mare teolog, Jacques Philippe, Vladimir Ghika avea in el "la liberté intérieure".
Sublim si inaccesibil si totusi atat de uman, atat de aproape de fiecare din noi, uneori pana la identificare!
Lectie de ecumenism, simpozionul si-a atins scopul. Multi veniti acolo ca la un eveniment- divertisment, au plecat imbogatiti spiritual si mai frumosi pe dinauntru.
Pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, tocmai li se aratase un Sfant.

Mihaela Stoina

(duminica 4 septembrie, la Biserica Greco-Catolica, s-a celebrat un parastas pentru Mons. Vladimir Ghika, ca o continuare a simpozionului din ziua precedenta)

Montreal, 3 septembrie 2011

2011-09-15T22:18:00.017+02:00

Marele nostru vagabond apostolic paseste pe continentul american desi nu a strabatut in timpul vietii aceste meleaguri .

Andrei Brezianu, in conferinta sa L’amour du prochain dans la vie d’un martyr : Monseigneur Vladimir Ghika, pune aceast simpozion sub patronajul sfintilor si fericitilor de pe aceste pamanturi : André, Marie Marguerite d’Youville, Catherine de Saint Augustin si venerabila Jeanne Mance care au fost animati de-a lungul vietii, ca si Monseniorul Vladimir Ghika de dragostea de aproapele, de caritate, virtute care este cheia de bolta a vietii crestine. In fraze elegante, Andrei Brezianu, care l-a cunoscut in adolescenta pe Monseniorul, si care i-a fost tata spiritual, catehist de exceptie, confesor, vorbeste ca martor direct : Je me propose, de mettre quelques accents sur cet aspect particulier de la charité de ce grand cœur face à ses frères éprouvés par les besoins et la souffrance. Monseigneur Ghika tâchait de toutes ses forces de voir en eux le Christ... Il tâchait de voir le Christ dans chacun de ses semblables endoloris par la maladie et les épreuves...Il pratiqua cette vertu sans décourager, dans toutes sortes d'oeuvres de bienfaisance, dès les années de sa jeunesse laïque, puis de sa conversion; ensuite de son ascension au sacerdoce et jusqu’à sa mort en prison, à l’âge de 81 ans…
Ce credo on le retrouve dans ses écrits sur l’amour du prochain, La liturgie du prochain et La visite des pauvres et à même titre, dans ses sermons et ses conférences où il parlait de ce qu’il ne se lassait pas d’appeler la Théologie du besoin.
Simpozionul a fost deschis cu diaporama asupra vietii Monseniorului, pe care am realizat-o tocmai din necesitatea de a face cunoscut publicului viata de exceptie a lui Vladimir Ghika. Cele cateva zeci de secunde de liniste perfecta de la sfarsit au fost dovada ca am reusit sa transmit, prin imagini si citate din scrierile Monseniorului emotia acestei vieti fascinante a lui Vladimir Ghika, nascut print la Constantinopol, hirotonit preot la Paris, si care a murit la Jilava de moartea cea mai frumoasa, martir al credintei. Multumesc celor care au contribuit prin talentul si disponibilitatea lor la realizarea acestei diaporame : Francis si Luc Verly pentru interpretarea (citirea) textului, Emanuel Cosmovici si Iulia Cojocariu pentru fotografii, si in mod special Roxana Elekes pentru montaj si muzica.

Dupa pauza s-a putut viziona filmul foarte bine documentat al Anei Boariu: Lettres à mon frère en exil, care pe langa prezentarea ultimilor ani din viata Monseniorului in scrisorile catre fratele sau in Elvetia, ne ilustreaza pagini necunoscute pana in 1989 din istoria bisericii noastre in acei ani sumbri de dupa 1945.

In incheiere au luat cuvantul :
Parintele Cezar Vasiliu, preot ortodox cu doctorat la Roma (ca si Monseniorul), tine sa completeze prezentarea vietii Monseniorului cu expresia deja foarte cunoscuta a tanarului Vladimir devenit catolic pentru a fi un ortodox mai bun.
Andrei Brezianu zugraveste prietenia dintre Jacques Maritain si Vladimir Ghika animata de filozofia tomista.
Parintele Francisc Ungureanu prezinta etapele procesului de beatificare in general si stadiul la care s-a ajuns pentru dosarul servitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika.

Publicul montrealez a aratat un interes deosebit pentru cartile prezentate la stand, si prin aceasta interesul pentru viata si opera Monseniorului.

Datoram acest simpozion parintelui Gheorghe Avram, care animat de ideea de a-l aduce pe Monseniorul la Montreal s-a ocupat cu mult entuziasm de organizarea acestei intalniri. Multumim celor care au contribuit la buna desfasurare a simpozionului : Paul Dancescu, Adrian Ardelean, Sorin Borbey, Vlad Guzu, Paul Stoina.
Sper ca succesul evenimentului de la Montreal sa fie,pentru pamantul american, o fereastra deschisa spre alte intalniri in memoria Monseniorului .

Maria Sander

INVITATIE MULTIPLA

2011-08-28T04:01:00.004+02:00

Pentru multi dintre prietenii si sustinatorii cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika invitatia de a participa la simpozionul de la Montréal, sâmbata 3 septembrie 2011 întâmpina mai multe obstacole : distanta peste ocean, costul deplasarii si poate chiar data.

Dar ca de fiecare data când se organizeaza colocvii, simpozioane, expozitii, proiectari de filme, etc dedicate prezentarii vietii, spiritualitatii si operei Monseniorului, fiecare dintre noi este invitat…
… invitat sa participe prin prezenta sa
… invitat sa-si informeze prietenii si cunostintele
… invitat sa sustina evenimentul respectiv prin rugaciuni, participarea la Sf. Liturghie, prin lectura unor scrieri ale Monseniorului sau despre el, prin diverse acte de pietate.

În numele celor ce nu pot participa personal la evenimentul de pe 3 sept 2011 la Montréal, îndraznesc sa-i invit pe toti prietenii Monseniorului V. Ghika sa însotim reusita spirituala a simpozionului cu rugaciunea de aproape sau de departe.

Sr. Antoneta

PRIETENII DURABILE SI INTERESANTE PRIN INTERMEDIUL MONSENIORULUI V. GHIKA

2011-08-25T13:56:00.003+02:00

Membrii asociatiei ABMVG si-au îmbogatit mult cercul prietenilor si în urma colocviului organizat la Paris, între 7-10 octombrie 2010. Printre cei din România amintim mai ales grupul pelerinilor sositi din Bucuresti cu aceasta ocazie.
Prietenia, legatura cu ei s-a consolidat pe parcurs prin nenumarate schimburi de informatii, fotografii, texte, mail-uri legate de persoana Mons. V. Ghika.
Afland ca sunt în Bucuresti vara aceasta, fostii pelerini mi-au facut o surpriza deosebit de placuta : s-au mobilizat si au organizat o întâlnire pe meleaguri bucurestene. Dupa participarea la Sf. Liturghie la Catedrala Sf. Iosif am fost în parcul Cismigiu unde, în jurul unei mese de seara, ne-am depanat amintirile de la Paris. Cu câta placere am constatat ca desi unii dintre ei locuiau foarte departe, datorita legaturii sustinute prin intermediul AFC Mons V.Ghika (Asociatia Familiilor Catolice – Bucuresti), ei reusesc sa se întalneasca destul de des, sa fie adevarati prieteni si sa constitue un exemplu de prietenie profunda, de oameni care fac efortul ca la sfârsitul zilei sau al saptamânii, sau când asociatia lor organizeaza ceva, sa participe toti cu interes, sa se sustina sau sa sprijine diverse cauze sau pe unele persoane în mare dificultate.

Am vrut sa-i cunosc si mai mult. Astfel l-am rugat pe Cornel BARBUT, primul presedinte si cofondator al AFC, sa-mi descrie scopul si structura acestei asociatii care poate fi si un model de soliditate, de cohesiune pentru familiile de astazi adesea atât de încercate, sau chiar pe cale de a se destrama, de a rupe un legamânt sacru ce te angajeaza pe viata.
Iata câteca din raspunsurile primite de la Cornel Barbut :
(Din STATUT) : « Scopul asociatiei consta în conservarea, promovarea si aplicarea valorilor crestine în viata de familie, ca celula a societatii, printr-un angajament responsabil, atât personal cât si colectiv fata de valorile familiei si viata în vederea realizarii unei societati civile bazate pe spiritualitatea familiei crestine, având ca baza Magisterul Bisericii.
Deasemenea, Asociatia Familiilor Catolice «Vladimir Ghika » se doreste a fi un forum de dezbatere pentru factorii decizionali în vederea apararii vietii de familie în societatea noastra, o «voce » pentru apararea familiei, în directa colaborare cu ierarhia Bisericii si în diagul cu autoritatile locale, nationale si internationale.
Asociatia are ca principala îndatorire prezenta si slujire în Biserica locala, formarea unei comuniuni între familii la nivel parohial si diecezan, în vederea cresterii spiritului ecumenic în interiorul familiilor cât si între familii.
Cu ce ocazie va întâlniti ? – Programul activitatilor noastre comune este structurat pe 3 nivele :
- Comitetul Director : întâlniri aproape lunar
- Comitetul Parohial : în fiecare parohie se fac diverse activitati pentru familii (acolo unde avem membri) cum ar fi la noi, la «Sacre Cœur », în prima sâmbata din luna, Adoratia familiilor, timp de 45 minute.
- Comitetul inter-parohial : de exemplu cum au fost cele trei zile dedicate Mons. V. Ghika. La celebrarea de la mormânt si la recitarea Rozariului (participanti din tot Bucurestiul) acolo au venit si majoritatea membrilor AFC. »

Dupa cum observam, programul acestei asociatii este ambitios si binevenit mai ales în epoca noastra. Rugaciunea, participarea la Sf. Liturghie, întâlnirile dintre ei, valorile cautate si promovate si mijlocirea patronului asociatiei lor, Mons. V. Ghika, sunt purtatoare de fructe spirituale cu efecte pozitive atât pe plan personal cat si social. Constatam cat de puternica este afirmatia Mântuitorului : « Acolo unde doi sau trei sunt reuniti în numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor ».

Dar si câteva impresii ale unor pelerini întâlniti peste vara :
Iulian OANTA : « Ma bucur ca am fost împreuna si cu sr Antoneta într-o seara frumoasa si într-un loc ales. Bucuria revederii a fost si pentru noi la fel de speciala. Aceasta este Familia noastra mica de la Bucuresti, AFC – Mons V. Ghika, dar vom creste si ne vom dezvolta ; sa fiti siguri de aceasta.
Mi-e dor déjà de Paris si ma voi întoarce acolo de câte ori voi putea.
Revederea cu grupul de la Paris aproape în formula completa ne-a umplut sufletele de bucurie si speranta ca DOMNUL ne va da posibilitatea cât mai curând sa îl vedem pe Mons. Ghika ridicat la cinstea altarelor. Noi, cei din AFC – Vladimir Ghika, îl vom face cunoscut în toate modurile posibile si ne vom ruga ca el sa aiba locul pe care-l merita.
Salutari d-nei Maria Sander pt disponibilitatea de care da dovada în aceeasi cauza.
Domnul sa va rasplateasca pentru toate eforturile de care dati dovada. »
Iulian OANTA si familia

Ioan ROBU : « Aseara am avut ocazia sa ne întâlnim cu sr Antoneta si Cornelia TIHON, dupa aproape un an de la pelerinajul : Pe urmele Mons V. Ghika – Paris octombrie 2010.
Dupa Sf. Liturghie la care am participat si în care ne-am rugat Bunului Dumnezeu pentru beatificarea Slujitorului Sau Vladimir Ghika, am fost prezenti la « Biblioteca » în parcul Cismigiu.
Au fost momente minunate în care ne-am amintit de vizita noastra la Paris, clipe de speranta în care credem ca Monseniorul ne-a vegheat de sus.
Asa cum a accentuat sr Antoneta, este nevoie de multa rugaciune si de implicarea noastra pentru a-l face cunoscut la cât mai multi credinciosi.
Ne-am gândit la toti cei care nu au putut veni, la tot Grupul Paris 2010.
Sa dea Domnul sa ne revedem dinnou cât mai curând, si de ce nu, la beatificarea Monseniorului.

Doamne ajuta ca aceasta dorinta comuna sa se realizeze cât mai repede.
Sr. Antoneta

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (18)

2011-08-18T05:07:00.003+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 162 Ed. Beauchesne - a écrit: “Être traité avec ingratitude: une des façons, et non la moindre, de ressembler à Dieu.”

En Matthieu 26,69-75; Mc 14,66-72; Lc 22, 55-62 et Jn 18,17.25-27, Pierre renie par trois fois Jésus. Pour Pierre, à ce moment-là, le désir de rester dans la cour pour se chauffer et connaître la suite des événements est plus fort que de reconnaître tous les bienfaits de sa fréquentation passée de Jésus pendant sa vie publique: Jésus est traité avec ingratitude par Pierre. Avec cet épisode du récit de la passion et avec ceux qui l’ont précédé ou suivi, Jésus a parfaitement pris la condition du Serviteur souffrant (Is 53). En reprenant les mots du symbole de Nicée-Constantinople, “Il est Dieu, ..., vrai Dieu, ..., et il monta au ciel; il est assis à la droite du Père.”, Jésus fait plus que ressembler à Dieu; Il est Dieu. Le vénérable Monseigneur Vladimir Ghika a souffert aussi sa passion depuis l’abdication du roi Michel Ier de Roumanie en 1947 jusqu’à sa mort en prison en 1954. Les outrages, les persécutions dont il a été victime de la part de ses contradicteurs étaient sournois: on s’en rend bien compte par le film “Lettres à mon frère en exil.” On peut lui appliquer l’hymne de Saint Paul (Ph2, 6-11) en adaptant les termes: “Lui, de condition - sainte, élevée - ne retint pas jalousement le rang qui l’égalait à Dieu - son seigneur Jésus Christ-...” les dernières années de sa vie lui ont valu le titre de “martyr de la foi.”
L’hymne ci-dessus résume en quelques versets comment Jésus ressemble à Dieu pendant sa passion. Il en est de même des mamans qui, en gardant le silence, sont abandonnées par ingratitude par leur fils qui, après avoir commis quelque méfait ou acte condamnable, entre en prison. Nous avons pu entendre à plusieurs reprises sur Radio Notre Dame le dimanche matin le témoignage de telles mères de famille: elles sont le Christ, elles sont Dieu pour leur fils.

A SUIVRE ...

Rugaciunea pentru beatificare pe iBreviary

2011-07-22T20:04:00.006+02:00

IBreviary, deja cunoscuta aplicatie care propune varianta digitala a Breviarului si a textelor liturgice, include de acum si rugaciunile pentru beatificarea Mons. Ghika, Episcopului Durcovici si a Episcopilor martiri greco-catolici.
Cum este si normal, acesta se gasesc in categoria Rugaciuni.
Aplicatia este creata pentru a ajuta in momentele cand nu avem la dispozitie altceva decat un telefon mobil sau un calculator. Deja unele pagini de internet din Romania au inclus aceasta aplicatie in oferta de servicii in cadrul sectiunilor de liturgie sau rugaciune.

Fericitul episcop martir Scheffler

2011-07-07T12:56:00.006+02:00

Romania a dobandit oficial un alt mijlocitor dintre martirii progoanei staliniste. Un nou precedent pentru cauza Monseniorului si, dupa cum spunea Arhiepiscopul Ioan Robu la Liturghia de Beatificare, intreaga comunitate catolica din Romania participa la bucuria bisericii locale din Satu Mare.
Motivatia persecutiei suportate pana la moarte de episcopul Scheffler este legata, ca si la Vladimir Ghika, de actiunea de dezbinare a Bisercii Catolice pusa in act de guvernul comunist. Episcopul de la Satu Mare, aflat deja in domiciuliu fortat pentru ca i se "desfiintase" dieceza, este propus la conducerea bisericii catolice nationale romane, adica rupte de Roma, dar el refuza. Acest fapt a condus la arestarea si moartea sa in inchisoarea de la Jilava, mai inainte ca Vladimir Ghika sa ajunga acolo, chiar daca era deja arestat de doua luni (iarna anului 1952).

Amanunte gasim pe
http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10804:satu-mare-3-iulie-2011-beatificarea-episcopului-janos-scheffler&catid=153:cuvantul-pstorului&Itemid=607,
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20110702
si, desigur, pe pagina de internet a Diecezei de Satu Mare.

Invitatie la Montréal - 3.09.2011

2011-07-07T12:48:00.002+02:00

Pe data de 3 septembrie 2011 va avea loc in Canada, la Montreal, un nou eveniment dedicat Monseniorului Vladimir Ghika. Comunitatea greco-catolica pastorita de parintele Gheorghe Avram, in colaborare cu Asociatia Culturala Romana din localitate, organizeaza un simpozion care are in centrul atentiei personalitatea de exceptie a Monseniorului. Conferinta domnului Andrei Brezianu, incadrata de doua momente audio-vizuale, este centrul zilei comemorative. Unul din momente este conceput de Maria Sander, de la Asociatia pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika de la Paris, si prezinta viata lui Vladimir Ghika; celalalt este proiecţia in premiera, in Canada, a filmului Anei Boariu, Scrisori Fratelui meu in exil. Simpozionul este deschis publicului si se va desfasura in limba franceza, motiv pentru care sunt asteptati nu doar romanii, dar si canadienii. Daca aveti prieteni in zona Montreal puteti sa le transmiteti invitatia de a participa la acest simpozion. Persoana de contact este domnul Paul Stoina: tel. +15143374809; e-mail: paulstoina@yahoo.com.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (17)

2011-07-05T23:00:00.002+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 156 Ed. Beauchesne - a écrit: “Le silence de Dieu est avant tout un silence d’amour.”
David n’en est pas convaincu lorsqu’il dit au psaume 4, verset 2a: “Quand je crie, réponds-moi, Dieu de ma justice, dans l’angoisse tu m’as mis au large.” Dans ce cas, le silence de Dieu est pour lui source d’angoisse et non pas d’amour qui l’apaiserait. Il en est de même (Ps 13(12), 4a) quand David dit: “Regarde, réponds-moi, Seigneur mon Dieu!” Le silence de Dieu ne signifie pas Son amour pour lui puisque dans la deuxième partie du verset, il est question de sa propre mort et, au verset 5, de la victoire sur lui de ses ennemis et de ses oppresseurs. Ailleurs avec la menace de l’ennemi, le psalmiste s’impatiente devant le silence de Dieu (Ps 83(82),2): “Ô Dieu, ne reste pas muet, plus de repos, plus de silence, ô Dieu!” Ou encore en Ps 109(108),1-2a: “Dieu de ma louange, ne te tais plus! Bouche méchante et bouche d’imposture s’ouvrent contre moi.”
Sur la croix, Dieu aussi est resté silencieux. Dieu n’est apparemment pas intervenu. “Et vers la neuvième heure, Jésus clama d’un grand cri: Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné,” (Mt 26,46; Mc 15,34) Ce silence de Dieu était nécessaire; il fallait que le Christ souffrît et passe par la mort pour entrer dans la gloire, pour ressusciter des morts. Il fallait que le Christ prenne entièrement notre condition humaine pour entrer dans sa gloire; (Lc 24,26) On lit en Lc 23,56b: “Et le sabbat, elles -les femmes - se tinrent en repos, selon le précepte.” Après tous les événements qui se sont succédés depuis l’arrestation de Jésus jusqu’à sa mort en croix, c’est soudain de nouveau le silence complet de Dieu. Le repos du sabbat est respecté. Les violences verbales et physiques, la trahison, le reniement, les abandons sont médités. C’est le temps du questionnement; on vit dans l’attente.
Le premier jour de la semaine, des femmes et des disciples constatent que le tombeau est vide: c’est la victoire de la vie sur la mort; Ce silence de Dieu était un silence d’amour.

Les martyrs de l’Eglise catholique roumaine pendant la période communiste

2011-06-19T05:18:00.014+02:00

Dimanche 5 juin à l’église royale Sainte-Marie de Schaerbeek

Avant toute chose, le père Filip CHERESI, prêtre coresponsable de l'église royale Sainte Marie, doit être chaleureusement remercié pour avoir rendu possible cette journée du 5 juin 2011 à la mémoire de Monseigneur Vladimir GHIKA, et de son œuvre, et à la mémoire des martyrs de l'Eglise gréco-catholique de Roumanie sous le régime communiste de Stalin. Son énergie et sa compétence ont permis d'organiser cette journée, sans oublier sa mère qui s'est dévouée pour préparer les collations.

Fortement impliquée dans l'organisation de la journée commemorative, l'Association pour la Béatification de Mgr Vladimir Ghika (ABMVG) a fait la preuve à nouveau de ses ressources pour faire découvrir à un public occidental la spiritualité des gréco-catholiques à travers la personnalité rayonnante de Mgr Ghika.

De même, nous avons apprécié toute l'hospitalité de la communauté gréco-catholique roumaine de Bruxelles et celle de la communauté catholique française locale.

L'accueil plein d'attention et de joie que nous a réservé le père postulateur Francisc UNGUREANU nous a touché beaucoup. Nous avons bien apprecié sa présence fidèle au cours de cet événement où était évoquée la mémoire de notre grand-oncle.

Cette journée s’est ouverte sur une belle cérémonie eucharistique gréco-catholique concélébrée selon la liturgie de Saint Jean Chrysostome, qui nous aura marqué par sa majesté, son harmonie et son recueillement :

· Majesté des lieux : église imposante de style romano-byzantine curieusement flanquée au milieu d’un quartier populaire musulman.

· Majesté de la cérémonie par son rythme, son ampleur, où le temps semble suspendu.

· Harmonie des chants et des psaumes, entonnés, parfois murmurés à l’unisson par un magnifique chœur féminin, prolongée par l’harmonie des prières et des lectures psalmodiées sur une tonalité monocorde ayant une résonance particulière en nous.

· Harmonie du rite, du décor, des costumes et du scénario liturgique, où chaque concélébrant joue à la perfection sa partition selon une tradition immuable mainte fois répétée et pourtant mystérieusement unique dans chacune de ses représentations.

· Recueillement de toute l’assistance, gravité d’un moment spirituel fort dont chacun ressent l’intensité et la profondeur.

Cette cérémonie s’est achevée par une prière de requiem en mémoire des martyrs auxquels cette journée est dédiée.

Le caractère officiel et solennel de cette journée d’hommage a clairement été affirmé par les lettres de soutien des deux archevêques roumains, Monseigneur Lucian MURESAN et Monseigneur Ioan ROBU.
Un hommage vibrant a ensuite été rendu au révérend père Gherman, grand ami de la famille Ghika, et dont le rôle éminent d’inlassable et ardent représentant de la cause gréco-catholique en Belgique a officiellement été reconnu.

Après ce temps fort, une petite collation composée de spécialités roumaines a été l’occasion d’un moment de convivialité, de détente et d’échanges très agréable.

A l’issue de la collation, un deuxième temps fort a commencé, celui des conférences souvent de haute facture.

Monseigneur Brizard a d’emblée mis la barre très haut : par un discours incisif et très dense, il a présenté la biographie de Monseigneur Ghika en 3 grandes phases : la vie diplomatique, la vie de prêtre, le martyre.

Il a retracé son itinéraire spirituel, la problématique de sa conversion au catholicisme en tant que membre d’une famille orthodoxe fervente.

Son itinéraire est marqué très tôt par des contacts et des liens avec différents milieux (sa famille d'accueil à Toulouse était protestante).

Mgr Brizard a aussi souligné son intérêt précoce pour l'histoire religieuse des principautés roumaines et son vif sentiment que la rupture avec Rome était due plus à des circonstances fortuites qu'à un désir populaire.Vladimir Ghika dira même s'être toujours senti « catholique » d'esprit et de coeur bien avant que de pouvoir l'être pleinement au regard de Rome.

Mgr Brizard a comparé cette conversion à celle de Soloviev 6 ans auparavant, montrant comment tous deux ont été un trait d’union entre deux religions, deux mondes qui avaient tendance à s'affronter, l’Orient et l’Occident.

Selon la belle métaphore de Vladimir Ghika, le schisme est la séparation de deux frères qui se disputent. Or il s’est délibérément placé dans la perspective œcuménique, audacieuse et visionnaire pour l’époque.

Monseigneur Brizard rappelle aussi que lors d'une première rencontre avec le Pape Pie X celui-ci lui conseille de consacrer sa vie comme laïc au service des pauvres. La rencontre décisive de sœur Pucci a été pour Vladimir une révélation. Il se dépensera sans compter à ses côtés pour soigner les blessée de guerre et des malades atteints du choléra. De son côté, sœur Pucci aurait qualifié Vladimir Ghika de nouveau Saint-Vincent de Paul. Avec elle il fonde un dispensaire pour soigner gratuitement les malades.

Il a également évoqué le rôle positif que Vladimir aurait joué dans les pourparlers de paix en 1917, ainsi que dans le rapprochement de la France et du Vatican.

Son ordination est pour lui l'occasion d'approfondir sa spiritualité. Il voit dans le sacrifice du Christ l'obéissance à la volonté du Père et développe sa théologie du besoin : toute misère, tout besoin est un appel de Dieu, tout secours apporté un don de Dieu, tout pauvre croisé est le Christ souffrant.

Lorsque la chape de plomb du communisme stalinien s’est abattue sur la Roumanie, Vladimir a choisi sans hésiter son destin : « Je ne peux être ailleurs qu’auprès des souffrances de mon peuple »

Hélas, les communistes ont trouvé des alliés chez les chrétiens orthodoxes, qui n’ont pas hésité à dénoncer leurs frères gréco-catholiques en échange de leur protection et de la préservation de leurs lieux de cultes. Monseigneur Brizard l’a affirmé sans ménagement.

Cette complaisance de la hiérarchie orthodoxe vis-à-vis du nouveau régime n’ont évidemment fait qu’attiser les tensions déjà vives entre orthodoxes et gréco-catholiques, appelés « uniates ».

Le régime communiste, malgré la violence déployée, n'ayant pu obtenir le rattachement forcé de l'Eglise gréco-catholique à l'Eglise orthodoxe, a déclenché une inimaginable terreur. Cela s’est traduit par une vague d’arrestation des évêques gréco-catholiques récalcitrants (tous morts en prison) et de nombreuses exactions (razzia des 5 – 6 mai 1950 contre les élites politiques, intellectuelles et religieuses du pays). Un tiers du clergé a été incarcéré, d’autres prêtres se convertirent pour éviter la torture et la prison.

En 1952, Vladimir a été arrêté alors que son frère Démètre vivait en exil.

L’histoire de son agonie a été racontée par un médecin juif. Le jour de sa mort, une prière d’actions de grâce a été prononcée pour lui par un prêtre américain et un imam musulman.

A l’heure actuelle subsiste un conflit juridique entre les gréco-catholiques et orthodoxes, ces derniers refusant de rendre les églises « confisquées » aux gréco-catholiques, à l’exception notable de l’évêque de Timisoara.

En définitive le rôle de Mgr V. Ghika a été décisif pour la survie de l'Eglise gréco-catholique en Roumanie. Il a été aussi un précurseur : l'Ordre de Saint Jean qu'il fonda à Auberive sans autre règle que celles de la charité (répondre à tout besoin) se retrouvera plus tard dans les foyers de charité. Il était préparé aussi au martyre : « La force de souffrir doit être la même que celle d'aimer » disait-il. Il était libre parce qu'il faisait la volonté de Dieu.

Après ce brillant exposé, un beau diaporama, retraçant les moments essentiels de la vie de Vladimir, nous fut présenté.
Le père Daniel Ange prit ensuite la parole.

Débutant sur le ton de l’anecdote et de la confidence, évoquant nombre de souvenirs personnels, il a progressivement été « habité » par le personnage de Vladimir Ghika qui le fascine, tant par sa vie que par sa pensée, et pour lequel il a souhaité nous faire partager son enthousiasme.

Et avec quel feu, à l’instar des grands prédicateurs d’autrefois (on pourrait remonter jusqu’à Bossuet !), le père Daniel Ange nous a-t-il transmis sa passion pour ce personnage hors normes, pourtant timide selon lui et surtout à l’aise avec les enfants.

Sa grille de lecture, sa clé de compréhension de Vladimir repose sur une étoile à 6 branches, dont il a bien voulu nous esquisser les traits saillants, et qui constituent la trame de son enseignement spirituel sur l’œuvre de Vladimir Ghika, au travers d’aphorismes si pertinents :

· Passion de la vérité : probité intellectuelle et éblouissement devant l’œuvre de Dieu..

· Prophète de l’unité de l’Eglise : l’orthodoxie et le catholicisme ne sont que les deux courants d’un même fleuve, et l’église gréco-catholique constitue un trait d’union entre ces deux courants. Sa conversion au catholicisme semble l'avoir encore plus enraciné à l'Est. On raconte aussi une adoration du Saint Sacrement avec les orthodoxes jusqu'à ce que la police les chasse...

· Ambassadeur de paix entre les nations : à l’instar d’Aristide Briand il avait une vision d’un monde pacifié où la personnalité de chaque nation serait respectée. Il insistait aussi sur la nécessité pour l'Europe de retrouver ses racines.

· Serviteur des plus pauvres : créateur d’une théologie du besoin, au service des malades – rappel de son action pour les lépreux du Japon – immersion dans le monde des pauvres de Villejuif – Selon Vladimir et Daniel Ange, 90% des catastrophes viennent du péché – La vraie pauvreté est l’ignorance de Dieu, pour laquelle le seul remède est l’évangélisation. Mais le vrai drame est l’apostasie de l’homme qui se croit puissant sans Dieu.

· Apôtre de Jésus : Vladimir veut aller à l’essentiel, la sainteté des âmes, toujours disponible pour ramener à Dieu les enfants perdus. Si la parole est de feu, seul l’écrit demeure. Le but est toujours d’établir un « cœur à cœur » à partir de Jésus.

· Eucharistie et martyre : « L’homme qui ne sait rien admirer est un homme mort ». Au moment des bombardements alliés de 1944, Vladimir fait chanter tout le monde pour transcender la peur. Il prône dans les épreuves la résistance par la prière. Vladimir aurait eu le pressentiment de son destin à Auberive : « Dieu me fera un jour la grâce du martyre ».

Vladimir Ghika disait : « il n'y a pas d'autres consolations à chercher que celles de consoler les autres ». Il a vécu pleinement dans deux mondes, le monde des pauvres et des malades d'abord, et le monde des intellectuels et des responsables ensuite, où il trouvait l'inquiétude et souvent le désespoir de la vie sans Dieu. Il évangélisait jusque dans les milieux les plus antichrétiens (séjours à Villejuif). Il confessait partout et tout le temps et voulait donner à tous le goût de Dieu. Esclave de l'imprévu au service de Dieu il était toujours disponible pour chacun.

Il pressentait aussi le retour du paganisme matérialiste de notre époque où l'homme est esclave de ses désirs et de ses ambitions et voulait des structures spirituelles durables pour en libérer les âmes.

C'était enfin un homme qui s'émerveillait de tout, doué pour tous les arts avec une passion particulière pour la musique.

Une pause était bienvenue pour se remettre de ce moment intense avant le dernier cycle de conférences. Elle nous a été offerte par un intermède musical et un poème dédié aux martyrs du communisme.

La première conférence a été prononcée par le prêtre, professeur et docteur, Ioan MITROFAN qui a évoqué le sort des « Evêques gréco-catholiques morts comme martyrs pendant la période communiste ».

Après un rappel détaillé des faits ayant abouti à la marginalisation et à la persécution de l’église gréco-catholique, il a esquissé une brève biographie des évêques martyrs.

Le prêtre Ioan PETRU a ensuite retracé la vie du cardinal TODEA, authentique résistant à l’athéisme du régime communiste imposé à son pays et prélat de l’église gréco-catholique roumaine, nommé cardinal par Jean-Paul II qui lui a rendu un vibrant hommage, et qui est décédé en 2002.

Une dernière conférence, synthèse d’une enquête réalisée par le professeur de psychologie Ioan MOLDOVAN auprès de 150 personnes ayant subi les persécutions communistes en raison de leur foi et montrant comment elles ont pu résister, suivie d’une prière, ont clos cette belle journée si riche d’enseignement et de spiritualité.

Nul ne doute que chacun en conservera plus qu’un souvenir, une résonance intérieure.

Thierry de BRIEY
Daniel de BRIEY

17 iunie 2011 - prima versiune a POSITIO

2011-06-18T08:58:00.010+02:00

Cu ajutorul rugaciunilor tuturor prietenilor, echipa care redacteaza POSITIO pentru Cauza de beatificare a Mons. Vladimir Ghika a putut sa incheie prima versiune a dosarului care sustine martiriul acestuia. Multumim tuturor celor care ne-au sprijinit!
Asadar, data de 17 iunie 2011 a fost inscrisa de parintele relator Kijas pe prima din cele 800 de pagini de documente si de analiza a acestora. Este un pas important si il preamarim pe Mantuitorul, Principele martirilor, pentru ca ne-a dat harul acestei opere. Ne adresam cu devotiune Reginei martirilor, Preacuratei Fecioare Maria, sa mijloceasca in continuare pentru noi curaj si putere de munca pentru a invinge piedicile celui care se impotriveste lucrarii de sfintire a oamenilor.
Noi continuam sa il invocam in rugacinea noastra personala pe Monseniorul pentru tot ceea ce prietenii nostri cer pentru viata de zi cu zi!

POSITIO - are nevoie de sustinere! Rugaciune!

2011-06-12T22:44:00.003+02:00

Cam asa va arata coperta de la dosarul cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika.
Echipa postulaturii are nevoie de sprijin spiritual.
Pentru acest motiv va propun trei zile de rugaciune cu recitarea invocatiei pentru obtinerea beatificarii chiar de mai mute ori pe zi.
16 iunie ar trebui sa fie ziua in care punem punct primei versiuni a acestui dosar pentru a fi supus atentiei parintelui relator la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor.

Multumiri tuturor celor care ne vor sustine!

Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika.
Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi şi dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care vietuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

"Ami de Dieu" - Feu et lumière - n° 306 - Juin 2011

2011-06-10T01:05:00.003+02:00

Monseigneur Ghika, le rayonnement d’un prince

Héritier des princes de Moldavie mais avant tout prêtre catholique, monseigneur Ghika, s’est laissé attirer et passionner par ce qu’il appelait « la spiritualité du besoin » : s’efforcer de donner une réponse concrète, la plus immédiate possible aux besoins de ceux qu’il rencontrait. Sa vie s’est trouvée remplie du service aux plus pauvres, dans lequel il s’est donné jusqu’au bout.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (16)

2011-06-09T14:16:00.001+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 146 Ed. Beauchesne - a écrit: “Quand on s’est mis au service de Dieu on doit sans cesse donner plus ce qu’on a, - être au delà de ce qu’on est. Mais Dieu est là pour le permettre. Cela ne se fait pas sans une certaine stupeur ni sans une certaine et bien compréhensible fatigue. Mais Dieu est là pour y parer.”

Saint Paul dans la deuxième lettre aux Corinthiens dit: “Au contraire, nous nous recommandons en tout comme des ministres de Dieu: par une grande constance dans les tribulations, dans les détresses, dans les angoisses, sous les coups, dans les prisons, dans les désordres, dans les fatigues, dans les veilles, dans les jeûnes;”(2Co 6,4-5) Donc se mettre au service de Dieu, cela ne se fait pas sans une certaine fatigue. Ou encore (1Co 3,10a) “Selon la grâce de Dieu qui m’a été accordée, tel un bon architecte, j’ai posé le fondement. Un autre a bâti dessus.” Et (1Co 3,6) “Moi, j’ai planté, Apollos a arrosé; mais c’est Dieu qui donnait la croissance.” Grâce à Dieu, Paul a donné sans cesse plus que ce qu’il avait; Il était au-dessus de ce qu’il était. C’est Dieu qui agissait en lui; après sa conversion sur le chemin de Damas, c’était devenu pour lui une nécessité de témoigner du Christ ressuscité: “Annoncer l’Evangile en effet n’est pas pour moi un titre de gloire; c’est une nécessité qui m’incombe. Oui, malheur à moi si je n’annonçais pas l’Evangile!”(1Co 9,16) Être témoin vis à vis de tous ceux qu’il rencontrait, lors de ses voyages missionnaires, de la Bonne Nouvelle de Jésus Christ. Travailler à l’Oeuvre de Dieu dès le matin de chaque jour, être debout afin qu’il puisse dire en vérité: “Ce n’est plus moi qui vis, mais le Christ qui vit en moi.”(Ga 2,20a) Par la foi, le Christ devient le sujet des actions de Paul et des chrétiens d’une façon générale: “Que le Christ habite en vos cœurs par la foi, et que vous soyez enracinés, fondés dans l’amour.”(Ep 3,17) Pour être au service de Dieu, il convient de méditer la parole de Dieu chaque jour. Pour tel pasteur protestant, un verset des psaumes ou de l’Evangile suffira; d’autres utiliseront les textes quotidiens de la liturgie de l’Eglise. “Le Seigneur Dieu... éveille chaque matin, il éveille mon oreille pour que j’écoute comme un disciple.”(Is 50,4b)

O nouă apariție editorială dedicată Monseniorului

2011-06-08T09:59:00.009+02:00

In acest inceput de iunie, prin grija Asociatiei pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika de la Paris (ABMVG) a aparut brosura intitulata Mgr Vladimir Ghika apôtre et martyr. Ea cuprinde actele colocviului din 7, 9 si 10 octombrie 2010 de la Paris, dedicat memoriei Monseniorului Vladimir Ghika si este publicata ca urmare a numeroaselor cereri primite din partea celor care au apreciat calitatea deosebita a acestor lucrari.
In brosura gasiti omilia Monseniorului Philippe Brizard la liturghia din 7 octombrie, ziua aniversarii hirotonirii Monseniorului Ghika si cea a Inaltpreasfintitului Ioan Robu, din 10 octombrie la liturghia din duminica a 10-a a anului jubiliar vincentian.
Conferintele sustinute de Arhiepiscopul Ioan Robu, de doamnele Francisca Balataceanu si Monica Brosteanu si de domnul Andrei Brezianu impresioneaza prin profunzimea si originalitatea continutului si aduc multe elemente necunoscute pana acum publicului despre personalitatea si spiritualitatea Monseniorului Vladimir Ghika. In incheiere este publicata o scurta biografie a Monseniorului semnata de doamna Maria Sander si domnul Luc Verly.
Multumim pe aceasta cale celor care au facut posibila aceasta publicare : asociatia L’Œuvre d’Orient si in mod deosebit doamnele Sophie Cherrier si Catherine Baumont.
Brosura este in limba franceza si este distribuita la Paris prin ABMVG, iar la Bucuresti o puteti procura incepand cu luna iulie la libraria Arhiepiscopiei Romano-Catolice.
Maria Sander

Sighet, 2-5 iunie 2011, colocviu internaţional

2011-06-06T20:18:00.005+02:00

MARTIRIUL ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI ÎN SECOLUL XX

Acesta este titlul colocviului de la Sighet la care au participat, vorbind despre Monseniorul Ghika, Andrei Brezianu si Emanuel Cosmovici cu expunerile "Vladimir Ghika şi teroarea istoriei", respectiv "Martiriu şi mărturie: Vladimir Ghika la Jilava".
Citind programul expus pe pagina de internet a Memorialului de la Sighet nu pot decat sa astept cu nerabdare publicarea conferintelor intr-un volum.

Bruxelles - Vladimir Ghika si episcopii greco-catolici martiri - comemorare si colocviu international

2011-06-06T14:07:00.002+02:00

Cu gandul la colocviul de la Bruxelles

2011-05-29T15:43:00.006+02:00

Ne-am obisnuit ca în preajma zilei de 16/17 mai sa-l comemoram pe Monseniorul Vladimir Ghika si sa ne rugam pentru beatificarea sa.
Novene, Sfinte Liturghii, colocvii, lansari de carte, expozitii, vizita si rugaciuni la mormântul Monseniorului V. Ghika sunt doar câteva forme de manifestare, pe plan national dar si international, a interesului crescând pentru persoana de exceptie care a fost Monseniorul.
Numarul participantilor la aceste actiuni sporeste an de an. Si nu numai numarul lor dar si al cartilor care îi dezvaluie spiritualitatea, operele caritative si disponibilitatea totala fata de Dumnezeu si semeni.
În Biserica se vorbeste tot mai mult de necesitatea unei noi evanghelizari. Exemplul, îndemnurile si expresiile practicate de Mons. V. Ghika: “teologia nevoilor”, “liturghia aproapelui”, “sa facem nu ceea ce vrea Dumnezeu ci ceea ce El prefera” pot constitui unul din raspunsurile posibile la problema noii evanghelizari.
Cineva spunea: “Copiii fac ceea ce fac eroii lor preferati”. Dar aceasta afirmatie este valabila si pentru noi adultii. Depinde ce eroi, ce modele alegem. Sângele martirilor din lumea întreaga iriga sufletele si face sa rodeasca în noi atâtea haruri. Inspirându-ne din exemplul si forta marturiei deosebite date de Mons V. Ghika si cei sapte episcopi martiri greco-catolici, sa nu lasam sa treaca pe lânga noi aceste haruri, sa ne straduim si noi sa pasim pe calea sfinteniei.

Isus spune “acolo unde doi sau trei se aduna în numele meu, sunt prezent în mijlocul lor” (Mt 18, 20). Deaceea ne bucuram sa participam în numar cât mai mare la acest colocviu international dedicat martirilor bisericii catolice din România. Participantii si conferentiarii care si-au anuntat prezenta vor sosi din România, Belgia, Franta, Italia si Germania. Subiectele abordate le puteti afla de pe invitatia de pe blog.
Particularitatea acestui colocviu: alaturi de Monseniorul V. Ghika vor fi prezentati si cei sapte episcopi martiri greco-catolici: Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frentiu, Alexandru Rusu, Ioan Balan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu.
Ne bucuram de initiativa de a-i prezenta în cadrul aceluiasi colocviu pe toti acesti martiri care s-au cunoscut si sustinut prin rugaciuni si sacrificii, care si-au oferit viata cu atâta curaj pentru a-L apara pe Dumnezeu si a-L cultiva în suflete. Sa imploram prin intermediul lor harurile necesare de a nu-L parasi sau neglija pe Dumnezeu oricât de mult ne-ar costa aceasta.
Invitatia de a participa la acest colocviu este lansata tuturor persoanelor care pot veni. Prezenta fiecaruia da marturie de interesul si dragostea fata de acesti martiri pe cale de beatificare. Orice rugaciune, marturie, participare la Sfânta Liturghie sprijina intens progresul studiului pentru dosarul de la Congregatia pentru Cauza Sfintilor.
Multumim tuturor persoanelor care, neputând sa soseasca la colocviu, ne vor sprijini prin rugaciunile si gândurile lor în reusita programului, a transmiterii mesajului de credinta.

Sr. Antoneta Vlaicu
ABMVG

COLOCVIU INTERNATIONAL
MARTIRII BISERICII CATOLICE ROMÂNE
DIN PERIOADA COMUNISMULUI
DUMINICA 5 IUNIE 2011 - BRUXELLES
Eglise royale Sainte Marie
Place de la Reine 1030 ; Schaerbeek

Duminică 5 iunie 2011 - Bruxelles

2011-05-26T14:04:00.008+02:00

« Pour être parfaites, il faut que tes prières deviennent de véritables actions, et tes actions de véritables prières » (Mgr Vladimir Ghika)

Duminică 5 iunie, la biserica Sainte Marie
(Place de la Reine, 1030 Bruxelles)

Martiri ai Bisericii Catolice Române din perioada comunistă
Program:
11:00 Sfânta Liturghie greco-catolica
13:00 Pauză de masă
13:45 Conferinţă: « Mgr Vladimir Ghika et l'Eglise gréco-catholique »

Mgr Philippe BRIZARD, director general emerit al "Oeuvre d'Orient"
14:45 Diaporamă despre Mgr Vladimir Ghika: « Une vie au service de Dieu et du prochain »
15:45 Pauză cafea
16:15 Conferinţă: « Mgr Vladimir Ghika, faisons fleurir son sang »

Père Daniel ANGE, fondatorul "Jeunesse Lumière"
17:15 Moment muzical artistic
17:30 Conferinţă: « Episcopii greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul comunist »
Pr. Dr. Ioan MITROFAN, Pr. Ioan PETRU
18:30 Rugăciune de încheiere

Eveniment organizat de Biserica Româna Unită cu Roma, Greco-Catolică, Bruxelles în colaborare cu "Association pour la Béatification de Mgr Vladimir Ghika"

Pentru informatii suplimentare:
Preot Filip Cheresi (+32) 0472 438 509
fcheresi@yahoo.fr
www.greco-catolic.be

Vă aşteptăm!
Intrarea este libera si este posibila participarea la doar o parte din program.
Place de la Reine 1030, Schaerbeek
Tram: 92, 94 (Sainte Marie)
Metro: Botanique

Noua prezentare a paginii de internet www.vladimirghika.ro

2011-05-22T18:40:00.002+02:00

Cu recunostinta si bucurie anunt noua forma a paginii de internet care ne-a insotit din 2006 pana acum. Pe 17 mai, cu cinci ani in urma, se incepea constructia acestui spatiu dedicat Monseniorului pe Internet. In aceeasi data, anul acesta, a fost gata noua varianta, mult mai prietenoasa si cu un continut adus la zi. Sigur ca autorii acestei pagini nu isi propun sa includa absolut tot ceea ce este legat de personalitatea lui Vladimir Ghika, dar este un spatiu la indemana tuturor pentru un prim contact si chiar pentru a aprofunda multe aspecte din viata acestuia.
Multumesc si pe aceasta cale tuturor celor care cu multa abnegatie s-au angajat la acest proiect. Fie ca Monseniorul sa mijloceasca pentru fiecare harurile de care are mai multa nevoie!

"Monseniorul" la ... Simpozionul dedicat Fericitului Ioan Paul al II-lea ....

2011-05-20T20:36:00.005+02:00

Fotografia aceasta am gasit-o printre cele de pe www.arcb.ro care ilustreaza simpozionul care a avut loc la Academia Romaniei la Bucuresti cu participarea Eminenţei Sale, Cardinal Stanisław Dziwisz, Arhiepiscop Mitropolit de Cracovia, fostul secretar al celui caruia i s-a dedicat evenimetul, Fericitul Ioan Paul al II-lea. Cu mare bucurie am abservat ca in centru este coperta noii editii a cartii "Monseniorul" de Horia Cosmovici in mana PS Florentin Crihalmeanu. Se pare ca are cautare acest volum, in curand speram sa ajunga in toate librariile, la indemana tuturor!!!

Comemorare mons. Vladimir Ghika

2011-05-20T20:35:00.001+02:00

Lansare carte MONSENIORUL

2011-05-20T20:32:00.002+02:00

Video de la zilele Vladimir Ghika la Bucuresti (16-17 mai 2011)

2011-05-18T22:29:00.002+02:00

Pe pagina de internet a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti se poate vedea inregistrarea video a evenimentelor de la Bucuresti din zilele 16-17 mai 2011.

Comemorare a martiriului Monseniorului - 17 mai, ora 18, Biserica Sf. Tereza, Bucuresti

2011-05-17T01:29:00.004+02:00

A devenit deja o traditie ca Asociatia Familiilor "Vladimir Ghika" sa organizeze , cu ocazia comemorarilor Monseniorului, celebrarea Sfintei Liturghii in Biserica Sfanta Tereza si a rugaciunii rozariului la mormantul sau. Marti, 17 mai, ora 18:00 se va putea asculta Sfanta Liturghie si la Radio Maria Romania.

Bucuresti - lansare de carte - 16 mai, ora 16

2011-05-12T18:04:00.001+02:00

Prima relatare documentată a vieţii Monseniorului Vladimir Ghika în România, începând cu anul 1939 şi până la moartea acestuia în închisoarea Jilava.
Volumul, care se doreşte a fi un început de serie, cuprinde:
1. Monseniorul - Spiritualitea lui, aşa cum îşi aminteşte un martor direct: Horia Cosmovici.
2. Anii de rezistenţă şi închisoarea - O biografie documentată a perioadei 1948-1954, în urma desecretizării arhivelor Securităţii şi după înregistrarea a numeroşi martori din Jilava.
3. Agendele - Viaţa cotidiană a Monseniorului notată în agendele sale din anii 1945-1947.
4. Arhivele Vaticanului. Cel mai complet „Curriculum Vitae” al lui Vladimir Ghika (1930).
5. Fotografii inedite şi facsimile.

Enenimentul va avea loc in clădirea Institutului Teologic Sf. Tereza din curtea Catedralei Sf. Iosif

Str. Berthelot nr. 19

Journée de présentation du 5 juin 2011 - l'Eglise Royale Sainte-Marie à Bruxelles

2011-05-12T10:32:00.002+02:00

Bienvenue à tous à la découverte de Mgr Vladimir Ghika
Témoin du Christ et Martyr du Communisme Athée

Monseigneur Vladimir Ghika a été durant la première moitié du XXe siècle un témoin du Christ et un acteur courageux et imaginatif d'une nouvelle évangélisation, tant des banlieues ouvrières que des milieux intellectuels déchristianisés.

Par sa charité infatigable, inspirée par la conviction de la présence de Notre Seigneur en chaque être, il rapprochait des hommes et des femmes venus d'horizon divers, d'origine et de cultures différentes (venues de l'Orient orthodoxe comme de l'Occident catholique ou protestant), il se voulait un lien là où l'histoire avait divisé.

La première guerre mondiale et ses suites lui donnent l'occasion de donner la mesure de son dévouement et de sa compassion lorsque au côté de la soeur Pucci il tente d'apporter secours aux blessés, aux malades et bientôt aux lépreux.

Il a aussi été un témoin du Christ et de son Eglise, persécutée dans l'Europe de l'Est après la seconde guerre mondiale qui y a vu le triomphe d'un communisme violemment antireligieux imposé par l'URSS.

Il a enfin été parmi les nombreux martyrs de ce régime en Roumanie, témoignant jusqu'à la fin de la liberté du disciple du Christ et de la charité qui nous vient de Lui. Il partageait avec d'autres le peu de nourriture qu'il avait pour survivre et réconfortait ses compagnons d'infortune. Il supporta enfin stoïquement les tortures et humiliations qu'on lui fit subir. Il est mort le 17 mai 1954, après moins de deux ans de prison.

La journée du dimanche 5 juin 2011 en l'église royale Sainte-Marie (Place de la Reine, 1030 Bruxelles), sera l'occasion de vous présenter ce prélat venu de l'orthodoxie vers le catholicisme, le contexte de son action, et en particulier de son action après la guerre sous le régime communiste imposé par Staline, ainsi que le martyre des évêques et de l'Eglise gréco-catholique. Une conférence sera consacrée à ce sujet : rappelons que cette Eglise gréco-catholique, si chère au cœur de Mgr Vladimir Ghika, a été tout simplement interdite par le régime.

Daniel de BRIEY

9-17 / 05 / 2011

2011-05-09T00:54:00.006+02:00

COMMEMORATION SANS FRONTIERES ...
L’ASSOCIATION POUR LA BEATIFICATION DE MGR VLADIMIR GHIKA (A.B.M.V.G.) rappelle aux amis de Mgr V. Ghika la commémoration de son martyr, et de son décès le 16/17 Mai 1954 dans la prison stalinienne de Jilava en Roumanie.
Pour soutenir spirituellement la cause de sa béatification, l'Association pour la béatification de Mgr Vladimir Ghika (Paris), vous propose de participer à une neuvaine des prières entre les 9 et 17 Mai. Les personnes qui le souhaitent peuvent dire un Notre Père, un Je vous salue Marie, un Gloire au Père et la prière qui suit pour la béatification de Mgr Ghika : Seigneur Jésus-Christ, Grand Prêtre éternel, regarde avec bienveillance le peuple roumain au sein duquel Tu as choisi Vladimir Ghika. Fais que son exemple de foi et d'amour brille toujours d'avantage parmi nous et accorde-nous, par les mérites de son martyr, la grâce afin qu'il soit élevé à l'honneur des autels, pour Ta gloire, Toi qui vis et règnes, pour les siècles des siècles. Amen. ... "A Ton cœur très aimant, Seigneur, nous confions l'avancement du dossier de béatification de ton serviteur Vladimir Ghika".
De même nous vous suggérons de nous unir par la prière et par la participation aux messes les 15, 16 et 17 Mai avec l'Archevêché de Bucarest qui organise pendant ces trois journées diverses manifestations dédiées au Serviteur de Dieu, Mgr Vladimir Ghika.
En remerciant tous ceux qui voudront bien participer à cette action qui témoignera de la force de l’Eglise du Christ même dans la persécution.
L’ A.B.M.V.G.

COMEMORARE FARA FRONTIERE ...
Asociația pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (A.B.M.V.G.) reaminteste prietenilor Mons. V. Ghika comemorarea martiriului si decesului sau pe 16/17 mai 1954 în închisoarea de tip stalinist de la Jilava, în Bucuresti.
Pentru sustinerea spirituala a cauzei de beatificare, Asociatia pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (Paris), va propune sa participati la o novena de rugaciuni între 9 si 17 mai. Persoanele care doresc aceasta pot spune un "Tatal nostru" ..., o "Bucura-te, Marie," ..., un "Slava Tatalui" ..., rugaciunea pentru obtinerea beatificarii... Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika. Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi şi dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care vietuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin. Se poate termina cu "Inimii tale iubitoare, Doamne, încredintam avansarea dosarului de beatificare a servitorului Tau, Vladimir Ghika."
Deasemenea sugeram sa ne unim prin rugaciune si participarea la Sfânta Liturghie din 15, 16 si 17 mai cu Arhidieceza de Bucuresti care organizeaza în aceste trei zile diverse manifestari dedicate servitorului lui Dumnezeu, Monseniorul Vladimir Ghika.
Multumim tuturor celor care vor participa la aceasta actiune care da marturie de forta Bisericii lui Cristos chiar în momentele de prigoana.
A.B.M.V.G.

15 - 17 mai 2011 - Bucureşti

2011-05-06T20:38:00.000+02:00

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (15)

2011-05-06T17:19:00.004+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 138 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dans les choses de Dieu, les seuls à savoir vraiment, ce sont ceux qui aiment.”

Croire, c’est aimer. Jésus, lors de son dernier repas avec ses disciples, leur a laissé un commandement (Jn 13,34-35): “Je vous donne un commandement nouveau: vous aimer les uns les autres; comme je vous ai aimés, aimez-vous les uns les autres. A ceci tous reconnaîtront que vous êtes mes disciples: si vous avez de l’amour les uns pour les autres.” Saint Jean le dit de nouveau sous une autre forme dans sa première lettre: “Bien-aimés, aimons-nous les uns les autres puisque l’amour est de Dieu et que quiconque aime est né de Dieu et connaît Dieu; celui qui n’aime pas n’a pas connu Dieu, car Dieu est amour;”(1 Jn 4,7-8) Donc ceux qui n’aiment pas ne savent pas, ne connaissent rien dans les choses de Dieu. Qui est Dieu ? “Dieu est lumière, en lui point de ténèbres.”(1 Jn 1,5b) ou encore “Je suis la lumière du monde. qui me suit ne marchera pas dans les ténèbres, mais aura la lumière de la vie.”(Jn 8,12b) ou encore “Je suis la résurrection. Qui croit en moi, même s’il meurt, vivra.”(Jn 11,25) Dieu est la lumière qui conduit à la vie. Donc pourquoi aimer Dieu ? Pour avoir la vie. Le Christ par sa venue opère la séparation entre la lumière et les ténèbres. Comment aimer Dieu ? en aimant son frère. “Celui qui prétend être dans la lumière tout en haïssant son frère est encore dans les ténèbres. Celui qui aime son frère demeure dans la lumière et il n’y a en lui aucune occasion de chute.”(1 Jn 2,9-10) Donc ceux qui n’aiment pas leurs frères ne savent rien, n’y connaissent rien dans les choses de Dieu. “Si quelqu’un dit ‘J’aime Dieu’ et qu’il déteste son frère, c’est un menteur: Celui qui n’aime pas son frère, qu’il voit, ne saurait aimer le Dieu qu’il ne voit pas.” (1 Jn 4,20)

Mons. Ghika și ..... beatificarea

2011-05-01T18:03:00.005+02:00

“Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinţi: aceea de-a le semăna. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor, în acea zi consacrată şi binecuvântată de Biserică, în care sunt „de gardă" pentru a ne ajuta?” Gânduri pentru zilele ce vin

Sfinți sau fericiți, “gărzile” noastre sunt mereu alături de frații lor. Biserica din gloria cerească nu uită de Biserica luptătoare din care făceau parte până nu de mult; iar împreună mijlocesc pentru Biserica suferinda din purgator. Realitatea Comuniunii Sfinților a făcut parte în mod constant din învățătura Monseniorului. De altfel, pe această credință se bazează și efortul Bisericii noastre locale de a obține recunoașterea martiriului lui Vladimir Ghika și, implicit, declarerea lui ca fericit.

Nu cu mult timp în urmă, un confrate preot îmi spunea, mai în glumă, mai în serios: “V-a luat-o înainte Ioan Paul al II-lea!”. Și este adevărat! Procesul de beatificare al acestuia a început în 2005 și se încheie în 2011. Noi am început procesul în 2002 și încă nu s-a încheiat. Eu am răspuns confratelui că nici nu ne propusesem să facem concurență, dar în inima mea am început să analizez condițiile care au condus la împlinirea dorinței profunde a generației Ioan Paul al II-lea: “Santo subito! Sfânt imediat!” Cel mai important este desigur faima de sfințenie de care se bucura și se bucură fostul papă, certificată nu doar de pancarta purtată de unii credincioși la înmormântare dar și de cererea oficială a cardinalilor și de nenumăratele scrisori și mesaje trimise postulaturii cauzei de beatificare și canonizare. Aceste cereri și scrisori au fost contrafirmate de însuși Dumnezeu prin mulțimea semnelor cu iz de minune pe care le-a mijlocit Slujitorul lui Dumnezeu. Dintre aceste semne a fost ales unul, acela al vindecării sr. Marie Simon Pierre Normand, care a fost declarat inexplicabil de către medici și miraculos de către teologi. Acestea sunt elemente recerute în toate cauzele de beatificare, demonstrarea lor constantă fiind cea care dă Bisericii motivul ca să recunoască puterea de mijlocire a unui Slujitor al lui Dumnezeu trecut deja din această viață.

Faima martiriului lui Vladimir Ghika este fără îndoială prezentă în Biserica noastră locală, chiar dacă sunt puțini cei care simt nevoia să declare acest lucru deschis și insistent. Cât privește semnele, eventualele minuni, pe motivul că nu este nevoie de un miracol pentru beatificarea unui martir, amânăm încă rugăciunile de cerere a mijlocirii martiriului nostru; cel puțin aceasta este impresia dată de lipsa unei abundente corespondențe care să ajungă pe adresa postulaturii (la Catedrală Sfântul Iosif din Bucureşti). Sunt însă multe evenimentele pe care le organizează cei care simt aproape prezența edificatoare a Monseniorului. Zilele de 16 și 17 mai, cele care amintesc moartea martirului nostru vor găzdui mai multe întâlniri despre care veți afla prin parohiile noastre. De asemenea, comunitatea greco-catolică din Bruxelles va dedica o zi memoriei lui Vladimir Ghika și a episcopilor martiri pe data de 5 iunie. Acestea sunt momente de întâlnire cu personalitatea unuia cu faimă de martir, de sfânt. Pot fi pași mici, dar ne ajuta să trăim ca el o iubire de Dumnezeu în comuniunea Bisericii până la dăruirea totală de sine. Suntem siguri că cel despre care noi credem deja că este în prezența lui Dumnezeu ne va mijloci toate harurile de care avem nevoie să tindem și noi la sfințenie, așa se numește iubirea de Dumnezeu în Biserică!

Postulatura Cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika
Str. G-ral Berthelot, 19; 010164 București
postulatura@vladimirghika.ro

„Căutaţi cele de sus”

2011-04-23T23:59:00.003+02:00

Învierea lui Isus este un eveniment în istorie şi totodată mai presus de istoria obişnuită, căci prin această Înviere ia fiinţă o nouă dimensiune a vieţii şi a destinului oamenilor. Isus aparţine acum sferei divine şi eternităţii, împreună cu trupul său înviat. (IPS Ioan Robu, Pastorala de Paşte 2011)

Nadajduim ca alaturi de Domnul Inviat este si martirul nostru Vladimir Ghika. Chiar daca inca nu si cu trupul, Monseniorul se bucura pentru noi ca putem pregusta in sarbatoarea Pastelui ceea ce el vede deja, cu atat mai mult cu cat anul acesta este o celebrare care depaseste limitele institutionale ale bisericilor, unindu-le in spirit si rugaciune.
Cu ocazia sfintei sarbatori a Invieri a Domnului, pentru colaboratorii postulaturii, un gand de rugaciune ca multumire pentru tot efortul in procesul indelung si nu usor. Impreuna cu acestia, pentru cititori, prienteni ai lui Vladimir Ghika o urare pentru ca cel care s-a ridicat spre viata vesnica de pe aceasta piatra sa va fie lumina in toate caile pe care veti pasi si sa va pregateasca un loc langa Monseniorul.

Pământul s-a transfigurat într-adevăr în spirit şi înfăţişare...

2011-04-23T10:31:00.008+02:00

„La terre a changé de figure et d'âme depuis le jour où, reçu des mains de la Vierge-Mère, elle a vu, comme en cette femme, mais pour un plus étrange miracle, le corps du Seigneur se blottir dans ses entrailles. Depuis le jour où c'est en son sein qu'il a repris vie pour la seconde naissance, volontaire et virginale, de la Résurrection, en vérité, la terre a changé de figure et d'âme”.
În 1936, Monseniorul Vladimir Ghika publica Pensées pour la Suite des jours, o culegere de „gânduri pentru zilele ce vin”, apărută şi la noi, la editura Dacia, în 1995, în traducerea doamnei Doina Cornea. Dintre acestea, din capitolul „În faţa unor rămăşiţe omeneşti”, am ales acest gând care ilustrează perspectiva Monseniorului despre Învierea Mântuitorului:
„Ofrandă primită din mâinile Fecioarei-Mame, pământul s-a transfigurat în spirit şi înfăţişare din ziua când a întrezărit cum în această femeie – pentru un miracol însă şi mai necuprins— Domnul şi-a înfiripat în el cuib şi sălaş trupesc. Pământul s-a transfigurat într-adevăr în spirit şi înfăţişare din ziua când, tot din el, trupul Domnului a prins a doua oară viaţă pentru a doua sa naştere – naşterea voluntară şi virginală a Învierii” (traducere de Andrei Brezianu).
Lăsând desigur fiecărui cititor bucuria descoperirii intelesurilor acestui gând, nu fac altceva decât să observ că se înfăptuieşte ceea ce spera autorul în introducerea la cartea publicată in 1936: „Cel mai dorit elogiu care s-ar putea acorda acestui volum, o spun din nou, ar fi oarecum încredinţarea că, parcurgându-l, cititorul m-a uitat”. Cititorul care se opreşte asupra unuia din cele 643 de gânduri publicate numai în acest volum, va observa că orientarea sufletului său nu este spre autor, ci spre misterele despre care Monseniorul însuşi meditează, pe care el însuşi le contemplă.
Despre influxul meditaţiilor părintelui Vladimir, scria bunul său prieten, Jacques Maritain, în Prefaţa la a doua ediţie a cărţii în limba franceză: „meditaţiile s-ar vrea primite ca nişte prietene săritoare care nu fac prea mult zgomot în jurul lor, în casă, dar care-i ajută pe toţi să-şi ducă la capăt truda de fiecare zi”. Truda de fiecare zi a creştinului este asemenea trudei pământului care susţine şi hrăneşte minunile voite de Dumnezeu. Însă, ca şi pământul, după Învierea Domnului, avem o înfăţişare şi un suflet nou, mai aproape de cel de la origine, chiar mai presus.

Vă propun, în cele ce urmează, reflecţia domnului Andrei Brezianu, pe marginea gândului Monseniorului Ghika referitor la Înviere:
Acest gând al Monseniorului este superb prin profunzime filosofică şi trimiteri de înaltă elevaţie metaforică. Subtilitatea superlativă a cugetării Monseniorului Ghika se regăseşte aici în jocul diafan între sensurile cuvântului terre care înseamnă şi ţarină şi ogor şi glie şi lut....Lutul din care suntem plămădiţi devine ogor în făptura Fecioarei-Mame pentru a deveni sămânţa a Învierii. Pe de altă parte, blottir trimite la Evanghelia lui Ioan „şi a locuit între noi”.
Subiectul acestei splendide cugetări aşa cum îl văd eu, este pământul în multiplele lui accepţiuni legate aici de economia mântuirii, de lucrurile de apoi şi de Înviere. El, pământul premeste sămânţa Vieţii, aşa cum Maria a primit-o la Buna Vestire. După răstignire, pământul premeste ofranda trupului lui Isus născut de Maria spre a-l naşte virginal a doua oară în misterul Învierii.
Stilul Monseniorului este extrem de complex în expresie şi trimiteri metaforice. Un singur exemplu aici: „sufletul pământului”. Pământul n-are suflet!!! E vorba de o trimitere la vocativa pământului de a fi scena şi teatrul marii drame a Întrupării şi a mântuirii; e vorba de o personificare.
Pământul devine sălaşul Domnului graţie Mariei care l-a zămislit şi l-a născut. Tot el, pământul ca mormânt e cel din care iese trupul Domnului pentru a doua naştere, la Înviere.

„Ce se face cu simplitate e simplu de facut”

2011-03-13T11:21:00.007+01:00

Postul, rugaciunea si pomana sunt cele trei caracteristici principale ale pregatirii pentru sarbatoarea Pastelui. Daca primele doua se desfasoara preponderent în intimitatea propriei „camere”, dupa cum ne îndeamna Isus, atunci când ajungem la pomana ne aflam în plina strada sau într-o „camera” care nu este a noastra. Într-un sir de conferinte pentru Asociatia Doamnelor de Caritate din Bucuresti, Vladimir Ghika a vorbit pe tema „vizitarii saracilor”. Aceste meditatii au fost ulterior publicate în mai multe rânduri, varianta româneasca datând din 1995: „Convorbiri spirituale”, aparute la editura Dacia.
În cele 27 de pagini, cât acopera 4 conferinte, Monseniorul trece de la analize acute ale actului de caritate prin detalierea caracteristicilor acestuia, la propuneri concrete menite sa conduca la sfintenie. „Exista, în organizarea operei de caritate, una din acele capcane ale Bunului Dumnezeu, cum stiu uneori sa întinda si sfintii, pentru a face sa progreseze împaratia Domnului. Este momentul în care va trebui sa gasiti farmecul si eficacitatea pe care actul de milostenie pare sa le piarda, pentru voi (meritul nu si-l pierde totusi, dimpotriva), printr-o daruire mai completa de sine si printr-o actiune mai profunda asupra saracului. Aceasta daruire de sine nu este deloc usoara.”
Un prim aspect indicat de parintele Vladimir este pregatirea actului de caritate. Rugaciunea si vizita la Preasfântul Sacrament sunt cele care conduc inima credinciosului la iubirea celui sarac în Dumnezeu. Isus ne-a spus în Evanghelie ca ramâne printre noi în multe moduri: în cel Euharistic împarte daruri; în cel al persoanei saracilor primeste daruri. „Ca pregatire, o vizita la Sfântul Sacrament este foarte indicata si plina de învataminte. Mergeti catre Isus, în realitatea sa prezenta fara cuvinte printre noi, înainte de a-l gasi mai vadit, mai vizibil ca asemanare - si mai îndepartat, mai putin desavârsit, în omul sarac. Unul ajuta la întelegerea celuilalt. Ostia jertfita va va ajuta sa stiti ce este saracul; iar saracul, ce este Jertfa de pe Altarele noastre”.
„Ceea ce aveti sa-i dati, sau sa-i luati uneori - se întâmpla, dar n-are mare importanta, ceea ce conteaza este ca unul sa dea si celalalt sa primeasca (saracia nu se gaseste întotdeauna acolo unde credem) - ceea ce trebuie sa dezvoltati în el, daca le are, pentru a-l împiedica sa le piarda, si pentru a le spori, sunt, înainte de toate: spiritul de saracie; întelegerea vietii; sensul si utilizarea suferintei; dorinta si iubirea de Dumnezeu”. Acesta este misterul actului de pomana care nu se limiteaza la o acoperire, mai mult sau mai putin satisfacatoare, a unor lipsuri materiale, ci îmbraca o dimensiune spirituala sfintitoare de ambele parti.
„Ce se face cu simplitate e simplu de facut”. Am luat doar aceste cuvinte din a doua conferinta si mai sunt alte doua care aprofundeaza tema. O lectura cât se poate de utila pentru timpul Postului Mare. Daca nu aveti cartea, pentru ca este de mult epuizata, puteti citi paginile pe internet, plecând de la coperta din acest articol. La fel si pentru cei care vor sa citeasca originalul francez.

Sufletul sacerdotal

2011-03-10T09:19:00.004+01:00

Virgo Fidelis.
Istoricul şi spiritualitatea sa,
de Mons. Louis-Marie de Bazelaire,
EARCB 2010, 144 pag.,
trad. Mihaela Vasiliu
şi Marie Thérèse Cernea

În preajma Crăciunului am avut bucuria de a vedea tipărită cartea Virgo Fidelis, un îndrumar spiritual în care mulţi se vor regăsi cu uimire şi încântare. Lucrarea prezintă spiritualitatea şi dezvoltarea surprinzătoare a unei asociaţii înfiinţate în Franţa din iniţiativa Mons. Vladimir Ghika, asociaţie recunoscută oficial pentru ambele rituri, începând cu 2010, şi la noi în ţară. Spre informare, redăm integral statutul Asociaţiei Virgo Fidelis (numele provine de la titlul dat Mariei, de „Fecioara credincioasă” care veghează mereu):

„Art. 1 – Se formează sub numele de Virgo Fidelis o Asociaţie al cărei scop este să ofere în favoarea preoţilor rugăciuni, penitenţă şi iubire.
Art. 2 – Membrii Asociaţiei se angajează să cunoască tot mai mult învăţătura privind preoţia lui Isus, să-i ofere lui Dumnezeu munca şi suferinţele lor pentru sfinţirea preoţilor şi pentru rodnicia activităţilor esenţiale ale Trupului Său mistic, să proclame şi să apere caracterul sacru al preoţiei prin cuvânt şi faptă.
Art. 3 – Membrii se angajează să primească cu respect şi supunere toate îndrumările date de autoritatea ierarhică, să citească, să mediteze şi să facă cunoscute enciclicele Suveranului Pontif.
Art. 4 – Ei se angajează:
a) zilnic, să recite Actul de iubire, pe care se vor strădui să-l introducă în activităţile lor conform exigenţelor datoriei stării lor;
b) săptămânal, să mediteze predica Mântuitorului de după Cina cea de Taină, sau Patima Lui, de preferinţă seara sau în noaptea de joi spre vineri, sub forma Orei Sfinte; cei ce vor fi împiedicaţi să o facă, vor înlocui această meditaţie cu o oră de oferire a muncii sau a suferinţei lor;
c) lunar, să consacre Domnului, într-o zi aleasă anume, rugăciunile şi jertfele lor pentru sfinţirea preoţilor şi, de asemenea, să facă un examen de conştiinţă cu scopul de a însufleţi în ei amintirea responsabilităţilor proprii faţă de starea preoţească;
d) în fiecare an, dacă se poate, să ceară celebrarea unei Liturghii pentru preoţie.
Art. 5 – Vor comemora cu evlavie Instituirea Preoţiei în ziua de Joia Mare şi vor celebra Sărbătorile Sfintei Fecioare, precum şi pe aceea a Sfântului Paroh de Ars”.

În „Interpretarea statutului”, autorul clarifică spiritul în care a fost scris şi care are la bază iubirea „ca act care se deschide asupra zilei şi vieţii noastre întregi pentru a-i lumina sensul, un act ce trebuie să se prelungească prin toate activităţile zilei, şi care dă culoare ţesăturii tuturor ocupaţiilor noastre”. Participarea la această Asociaţie este astfel instrument eficace pentru sprijinul şi sfinţirea preoţilor, dar şi împlinire personală, pentru că actualizează, într-un mod foarte simpu şi practic, dimensiunea preoţească prezentă în viaţa fiecărui creştin. Termenul „suflet sacerdotal” apare sistematic pe parcursul prezentării şi se referă la toate acele persoane care, membre sau nu ale Asociaţiei Virgo Fidelis, înţeleg valoarea preoţiei şi se alătură, prin rugăciunea şi jertfa vieţii lor, episcopilor, preoţilor şi diaconilor consacraţi anume pentru această misiune. Şi aceste persoane sunt multe, în cele mai diverse medii. Tocmai de aceea din Asociaţie pot face parte nu numai persoane private, ci şi congregaţii întregi.
Departe de a folosi fraze pompoase care entuziasmează pe moment dar sunt repede uitate, autorul pătrunde cu delicateţe şi realism în toate dificultăţile pe care viaţa de zi cu zi, munca, suferinţele şi limitele personale le ridică în calea celor care vor să-i slujească lui Dumnezeu. Cu acelaşi realism şi profund spirit de credinţă, Mons. Louis de Bazelaire indică şi remediile: statornicia, încrederea, oferirea plină de speranţă a micilor jertfe impuse de datoria stării fiecăruia, caritatea. Astfel, spiritul Asociaţiei structurează viaţa membrilor săi, conferindu-i consistenţă şi semnificaţie.
În ultimul capitol, dedicat spiritualităţii Asociaţiei, autorul abordează patru aspecte importante care motivează sufletul sacerdotal: Preoţia, Euharistia, Biserica şi Sfânta Fecioară Maria. În legătură cu aceasta din urmă, autorul afirmă: „Şi voi aveţi de descoperit, de-a lungul vieţii voastre, care trebuie să fie participarea voastră la preoţia Domnului nostru. Maria nu a fost niciodată preot, dar a avut un suflet sacerdotal: a trăit într-o uniune intimă cu Isus, Marele Preot! (…) I-a iubit, ca şi El, pe Tatăl şi pe fraţii săi. A suferit în inima ei ceea ce El a suferit într-a Sa. S-a rugat cu El pentru răscumpărarea oamenilor. Maria a acceptat încercările fizice şi morale, durerile spirituale, suferinţele sufleteşti care i-au întreţesut viaţa.
Nici voi nu sunteţi preoţi. Dar puteţi avea un suflet sacerdotal. Acest suflet trebuie să-l perfecţionaţi de-a lungul vieţii voastre. Rugăciune, renunţare, încercări, suferinţe, toate acestea sunt materia jertfei voastre”.

Liana Gehl
(Actualiatatea Creștină, 1/2011, p. 31)

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (14)

2011-02-15T09:14:00.002+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 136 Ed. Beauchesne - a écrit: “Un des noms magnifiques et terribles de Dieu, pour les bons comme pour les méchants: l’Inévitable. Il est l’Inévitable. Il l’est plus que la mort. Mais penser que Celui qu’on ne peut d’aucune manière, ni nulle part, ni jamais éviter, c’est le suprême Amour...”

Au chapitre IV, v.49 de la Règle de Saint Benoît il est écrit: “En tout lieu se savoir avec certitude sous le regard de Dieu.” En tout lieu, le moine ne peut échapper au regard de Dieu, il est l’Inévitable. On sait que tous nos actes et nos paroles doivent être conformes à l’Evangile. Sinon on prend le risque de se séparer de Dieu et d’être une proie pour le Diable. C’est donc bien qu’en tout temps, en tout lieu, le Seigneur nous regarde, il est inévitable. David dit (Ps 69,17):

“Réponds-moi, Yahvé: car ton amour est bonté;
en ta grande tendresse regarde vers moi;”

David cherche la présence de Dieu, son regard. Jésus, par sa mort et sa résurrection, a pris sur lui tous les péchés (1Co 15,3), toutes les souffrances des hommes pour nous donner la vie, par amour pour nous. Or tout homme a connu dans sa vie une période où il a souffert, tout homme a péché (cf. La femme adultère Jn 8,7-9). En cela Jésus est inévitable mais celui qui souffre, qui pèche est libre d’accepter ou de refuser le salut ainsi proposé. “Car, la mort étant venue par un homme, c’est par un homme aussi que vient la résurrection des morts. De même en effet que tous meurent en Adam, ainsi tous revivront dans le Christ.”(1Co 15,21-22)

Dieu est inévitable parce qu’il n’existe pas: IL EST.

“On a tout dit de Dieu quand on a prononcé son vrai nom. IL EST, cela suffit, et c’est même trop. Dieu est le seul au monde - autant que cette expression soit permise - à se contenter d’un Verbe pour laisser épuiser sa substance par une Parole... Et Dieu n’a ni raison ni tort d’être: il n’a jamais à répondre de son Acte devant personne... Il n’a pas à s’expliquer, à plaider sa cause, il n’a pas de cause, personne ne pouvant l’accuser. Il n’a pas à chercher d’appui, il est un Acte sans fondement.”(Extrait de “Le Dieu de Sartre” par H. Paissac - Éditions Arthaud 1948 - pages 82,97,98)

A SUIVRE

Monseniorul Ghika şi bolnavii săi

2011-02-12T11:50:00.007+01:00

Suntem obişnuiţi ca Biserica să dea importanţă celor suferinzi. Observăm acest lucru şi prin faptul că în decursul anului ne oferă modele de sfinţi care au excelat în grija pentru bolnavi. Faima taumaturgică a unora este atât de mare încât memoria lor este legată strâns de posibilitatea de a obţine încă vindecare sau protecţie. Luna februarie ni-l aduce în prim plan pe sfântul Blaziu, preotul martir prin mijlocirea căruia se cere ocrotire împotriva bolilor de gât. Această lună are însă şi o altă dată importantă care îi priveşte pe bolnavi, aceea a comemorării apariţiei Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, 11 februarie. Am celebrat în acest an a 19-a zi mondială a bolnavului iar Sfântul Părinte pornește în mesajul său pentru această zi de la ceea ce spune sfântul Petru în prima sa scrisoare (2,24): „Prin rănile lui aţi fost vindecaţi”.

Rememorarea rănilor Mântuitorului este făcută de Papa Benedict al XVI-lea în faţa Giulgiului care poartă semnele, Monseniorul Ghika face acelaşi lucru cu o mică relicvă din coroana lui Isus. „Fiul lui Dumnezeu a suferit, a murit, dar a înviat şi tocmai din acest motiv rănile sale devin semn al mântuirii noastre…” (n.1) spune Sfântul Părinte. Mântuirea veşnică poate fi pregustată în acest timp în imediateţea alinării durerilor. Mântuirea are o conotaţie spirituală, apostolul Toma a fost vindecat în necredinţa sa de evidenţa rănilor purtate de Învăţătorul Înviat, dar nu numai. Monseniorul a înţeles că rănile Mântuitorului pot procura şi eliberarea de suferinţele vremelnice. Acest fapt este verificat de numeroasele vindecări procurate de Vladimir Ghika prin aplicarea relicvei şi aplecarea în rugăciune.

Vindecările obţinute au fost cu siguranţă de multe feluri şi mulţi sunt cei care nu au obţinut o vindecare fizică definitivă. Citind teologia suferinţei, aşa cum o prezenta părintele Vladimir, ne dăm seama că probabil nici nu cerea mereu în rugăciune vindecarea corporală. Nu ne propunem aici să facem o listă a bolnavilor îngrijiţi de Vladimir Ghika. Nu vrem să clasificăm sau enumerăm locurile pe unde s-a dedat acestor activităţi. Probabil pentru mulţi cititori ar fi de neînţeles, dat fiind că trăim într-o societate evoluată medical. Acum 100 de ani, pe când tânărul Vladimir, apoi părintele Vladimir, îngrijea bolnavii situaţia era cu totul alta. Ceea ce vă propun spre contemplare este actualitatea preocupării acestei persoane sensibile la durerile aproapelui, ca samariteanul din Evanghelie.

Papa invită pe tineri ca şi pe toţi oamenii de bunăvoinţă să creeze „poduri de iubire şi solidaritate pentru ca nimeni să nu se simtă singur, dar aproape de Dumnezeu şi parte din marea familie a fiilor săi” (n.3). Doar privind rănile lui Isus vom vedea Inima Sa Preasfântă care con-pătimeşte cu fiecare bolnav manifestând în cel mai înalt grad iubirea lui Dumnezeu (cf. n4). Apropiindu-ne de cei bolnavi, ne apropiem de Isus care este acolo cu ei. Apropiindu-ne de cei în suferinţă, îl facem prezent pe Isus lângă ei. El este acolo şi îi mângâie cu mâinile noastre aşa cum o făcea cu mâinile predilecte ale Monseniorului.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (13)

2011-01-24T16:16:00.002+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 133 Ed. Beauchesne - a écrit: “Ceux qui jugent Dieu pour le condamner ne le condamnent pas toujours à la peine capitale, mais à la prison cellulaire, aux travaux forcés, et surtout à l’exil.”

Le livre des psaumes est le livre des louanges. Lorsqu’on le parcourt rapidement, on n’y trouve pas de condamnation de Dieu. Par contre dans le livre de Job, le Satan en parlant à Dieu prévoit une condamnation.
Jb 1,11: “Mais étends la main et touche à tout ce qu’il possède; je gage qu’il te maudira en face!”
Jb 2,5: “Mais étends la main, touche à ses os et à sa chair, et je gage qu’il te maudira en face!”
En Jb 2,9, la femme de Job invite son mari à se séparer de Dieu: “Alors sa femme lui dit: Pourquoi persévérer dans ton intégrité? Maudis donc Dieu et meurs!”
En Jb 21,14-15, les méchants condamnent Dieu à l’exil: “Eux, pourtant disent à Dieu: écarte-toi de nous, connaître tes voies ne nous plaît pas! qu’est-ce que Shaddaï pour que nous le servions, quel profit pour nous à l’invoquer?”
Les grands prêtres et les anciens du peuple ont décidé de tuer Jésus qui affirme être le Fils de Dieu. (Mt 26,3-4; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2)

Pendant les vingt siècles qui ont suivi la mort et la résurrection du Christ, les martyrs de la foi ont payé de leur vie l’annonce et le témoignage de la Bonne Nouvelle depuis saint Étienne (Ac 7,55-60) jusqu’à ceux du XXème siècle. C’est Dieu que l’on a condamné et voulu tuer à travers eux. Auparavant ils auront connu parfois la prison ou l’exil. C’est encore à la prison ou à l’exil que Dieu est condamné si l’union européenne a refusé ou refuse de reconnaître les racines chrétiennes de l’Europe dans sa constitution. C’est Dieu, qui a parlé en premier aux juifs, que certains ont voulu condamner à la prison et à la peine capitale en adoptant “la solution finale” mise en place pendant la guerre de 1939-1945. C’est Dieu que l’on condamne encore par le développement de la culture de mort (I.V.G., euthanasie, eugénisme,...) en ne respectant pas le sixième commandement du décalogue ‘Tu ne tueras pas.” (Ex 20,13)

Le régime de gouvernement mis en place en Roumanie au lendemain de la seconde guerre mondiale a jugé Dieu en condamnant ceux qui croient en Dieu et le proclament à la prison cellulaire (Monseigneur Ghika et de nombreux autres ecclésiastiques) ou à l’exil. (le Roi Michel 1er et le frère de Mgr Ghika en particulier)

A SUIVRE

A Dieu, chère Geneviève

2011-01-13T09:36:00.003+01:00

Le 3 janvier 2011 nous a quittés Geneviève d’Hoop, née de Briey, petite-fille de Déméter Ghika, frère de Monseigneur Vladimir Ghika. J’ai eu la chance de la connaître personnellement à l’occasion des rencontres organisées en mémoire de Monseigneur Vladimir Ghika à Villejuif en 2008 et 2009 et à Auberive en 2009.
Ce qui m’a impressionné à chaque fois a été son sourire qui montrait une grande délicatesse, et une grande noblesse d’âme. Geneviève a connu personnellement Monseigneur Vladimir Ghika durant son enfance puis à travers les récits de ses parents et grands parents. Avec son mari Michel d’Hoop, ses frères Daniel et Thierry de Briey et son épouse Anne, elle était très attachée à la cause de la béatification de Monseigneur Vladimir Ghika.

En présence de l’ambassadeur de Roumanie en Belgique, M. Ovidiu Dranga, le 8 janvier eut lieu la messe d’enterrement, à Bruxelles, à l’église Saint Lambert de Woluwé.
La sainte liturgie a été présidée par le père Guy Dermond et concélébrée par trois prêtres parmi lesquels père Filip Cheresi, représentant l’Archevêque de Bucarest, Mgr Ioan Robu, à cette occasion.
Ses nombreux amis et connaissances – certains ont parcouru des centaines de kilomètres – ont tenu à se trouver auprès de la famille dans ces moments douloureux et à rendre un dernier hommage à Geneviève.
« Un ange nous a quittés » a dit son frère Daniel. Un ange qui a affronté la vie avec beaucoup de courage. Voici ce qu’a écrit Geneviève dans une de ses lettres datant de 1987 :

Gardons dans notre cœur des sentiments nobles, généreux, indulgents vis-à-vis des autres. Les titres de noblesse ne sont rien – la noblesse du cœur est tout. Ne tombons pas dans les pièges parfois tentants du chantage, des menaces, de la vengeance, du mensonge...
Quelle que soit la situation dans laquelle nous nous trouvons,(…) donnons le meilleur de nous-mêmes, assumons la responsabilité de nos actes (…) et efforçons-nous d'être à la hauteur de nos responsabilités d'hommes, de femmes, de chrétiens, d'enfants, de parents, d'amis, de citoyens du monde dans lequel nous avons un rôle positif à jouer.
Laissons-nous interpeller par l'aspiration vers ce bien-là, celui qui nous permet d'ÊTRE PLUS, DE VIVRE MIEUX, en étant en harmonie avec soi-même et avec autrui.
C'est « être plus » qui rend heureux, ce n'est pas « avoir plus ». « Être plus », c'est s'accomplir en tant qu'être humains, toujours en devenir ; ce chantier-là n'est jamais terminé – mais il donne un sentiment de plus grande richesse que « l'avoir plus ».
En conclusion de ces propos philosophiques, je dirais que rien n'est facile mais les réalités, les problèmes les plus complexes deviennent simples, les nœuds d'angoisse se dénouent quand on ose la confiance.
Que la confiance soit plus forte que nos peurs et découragements.

Epouse, mère et grand-mère hors du commun, engagée dans des associations humanitaires en Afrique, elle recevait quiconque passait le seuil de sa maison avec le sourire et l’accueillait comme un membre de sa famille. Nombreux sont ceux qui ont connu sa délicatesse et sa générosité, son intelligence et sa discrétion, sa disponibilité et son hospitalité, vertus dont elle a donné des preuves tout au long de sa vie.
Le témoignage de sa belle-sœur, Astrid Sadeleer, fut très touchant. Elle, qui durant les neuf derniers mois se rendait tous les jours à l’hôpital, afin de lui apporter de la douceur et de soulager ses peines, reçut en retour bien plus de Geneviève, qui avait toujours un bon mot, une bonne pensée, une prière pour ceux qui l’entouraient, et d’autant plus pour ceux qui souffraient.
La vie de Geneviève restera pour nous tous un exemple à suivre.
Paix à son âme.
Son corps repose dans le caveau de la famille de Briey, au cimetière de Bruges.

Maria Sander

Un an care incepe cu o veste trista, plecarea lui Genevieve d'Hoop dintre noi, chiar de ziua sfintei Genevieve.

2011-01-07T23:30:00.007+01:00

de Anca Berlogea

Este cred ultima ruda apropiata a Monseniorului, nepoata lui de frate, nepoata directa a lui Dimitrie Ghika, nepoata care l-a cunoscut personal cand era mica. Atunci cand am intalnit-o povetea cu emotie de unchiul ei, Vladimir Ghika pe care si-l amintea celebrand sfanta Liturghie la vila de vacanta a familiei Elisabetei Ghika, la Sinaia. S-a bucurat apoi descoperind la expozitia de la Villejuif o fotografie cu Monseniorul, tinand in brate un bebelus - dandu-si seama ca ea era aceea, iar fotografia fusese facuta in Congo-ul belgian, acolo unde tatal ei, Pierre de Briey era in post, ca guvernator.

Mi-e prea greu sa spun multe cuvinte acum despre ea - doar ca era o mare doamna si avea un mare suflet. N-a fost greu sa ma simt repede "adoptata" in familie, datorita bunatatii si generozitatii cu care ea a intampinat mereu pe cei care ii bateau la usa - fie din Romania, tara de care era legata prin familie, fie din Africa, lume de care era legata sufleteste si unde si-a petrecut primii ani ai copilariei. Cand am cunoscut-o, nimic nu m-a lasat sa banuiesc cat era de bolnava. Niciodata nu a vrut ca cei din jurul ei sa simta cat de mult avea de indurat datorita unui cancer cu care s-a luptat ani de zile. Usa ei si a sotului ei, Michel d'Hoop, era mereu deschisa. Primea oaspeti si organiza mese chiar in perioade in care facea tratament de chimio-terapie. Era gata sa calatoreasca si sa mearga oriunde simtea ca este nevoie de ea sau unde poate aduce o cat de mica marturie despre unchiul ei, Vladimir Ghika.

Scrisorile trimise de Monseniorul Ghika în perioada 1948-1952 si adresate fratelui sau, Dimitire, exilat in Elvetia, le-am gasit impreuna cu Genevieve la ea in casa, printre hartiile si documentele (cativa saci) ramase de la mama ei. Mai ales din cauza bolii, Genevieve nu s-a simtit niciodata in stare sa ordoneze acea imensa arhiva, pe care a mostenit-o in totala dezordine. Dar a avut curajul sa ma lase sa caut prin saci, nesperand vreodata ca voi gasi acea pretioasa corespondenta. Mi-aduc aminte cum stateam amandoua la masa, in sufrageria ei, rascolind si citind fiecare colt de hartie. La un moment dat, intr-o caseta, am gasit un plic. Pe el era notat cu grija: scrisori Vladimir, 1948-1950. Calm, Genevieve a spus: Nu spera sa gasesti in plic ceea ce scrie pe el. Am ezitat o clipa sa-l deschid... Am terminat de asezat in ordine cateva documente semnate de Dimitrie, apoi am indraznit sa deschid plicul. Inauntru, era ceea ce scria pe el. Iar curand, am gasit si un al doilea lot, cu ultimele scrisori ale Monseniorului. Imposibilul s-a intamplat, ca un miracol... Si, din clipa aceea, a inceput o minunata aventura, a publicarii scrisorilor, a finalizarii unui film documentar, a montarii unui spectacol... La realizarea intregului proiect, Genevieve mi-a fost, mie si echipei mele, mereu alaturi. A venit la Paris, la Bucuresti, a organizat realmente, impreuna cu Michel d'Hoop, prezentarea spectacolului Femeia adultera la Bruxelles, la biserica Saint Lambert - acolo unde sambata, 8 ianuarie, se va celebra Liturghia funeraliilor ei. Ne-a primit, pe mine si pe actori, in casa ei, invitandu-ne la o masa cu sarmale.

Nu sunt cuvinte sa-i spunem multumesc. Plecarea ei ne doare, dar nu putem decat sa fim convinsi ca acum ne e si mai aproape, alaturi fiind de Monsenior si de sfanta ei patroana, Genevieve.

Un link cu interviul ei, dat dupa gasirea scrisorilor:

http://www.ghika.eu/ghika_ro.html

A murit nepoata Monseniorului Vladimir Ghika, Genevieve d'Hoop, contesa de Briey

2011-01-07T23:26:00.003+01:00

de M. Nasta, Bruxelles, la 6 ianuarie 2011

După o lungă suferință, în ziua de 3 ianuarie 2011 s-a stins din viață la Bruxelles doamna Geneviève DE BRIEY, soția domnului Michel d'HOOP (realizator audio-vizual), născută in București la 7 ianuarie 1936. Prin mama dânsei, Ioana Emanuela Ghika de Briey, era descendentă directă din familia ilustră care a dat numeroși domnitori Țărilor Române.

Bunicul matern - Dimitrie (Démètre) Ghika - s-a distins în diplomație, în calitate de membru al delegației care a negociat Pacea de la Paris (alături de Titulescu, I. Cantacuzino și alte personalități ale vremii), iar apoi, rând pe rând, a fost Ministru de Externe și ambasador în diferite capitale europeene, unul din ctitorii edificiului în care se află actualmente reședința Ambasadei României de la Bruxelles.

Fratele lui Dimitrie, Monseniorul Vladimir Ghika - martir al credinței, în perioada dictaturii comuniste - a fost un unchi de predilecție al doamnei Geneviève de Briey și grație dânsei s-a putut păstra o arhivă de neprețuit, cu documente referitoare la ultimii ani din viața luminosului prelat. Geneviève a participat de altfel cu multă însuflețire la mai toate manifestările prilejuite de publicarea și cunoașterea mărturiilor de tot felul, privind viața și captivitatea Monseniorului : filme, colocvii, scenarizări, acțiuni pregătitoare în vederea unei beatificări.

În cercul familiei - la fel ca pentru numeroși prieteni din Belgia, Franța și România -, prezența doamnei Geneviève a fost sinonimă cu blandețea, cu bucuria și cu dăruirea spontană. Deosebit de cultă, generoasă cu modestie și de un farmec inefabil, a crescut efectiv patru copii : o fiică, Marina (specializată într-un domeniu juridic de răspundere stresantă) și trei fii (unul din ei, regizorul de avangardă Jean Michel d'Hoop), descendenți de pe urma cărora s-au născut șapte nepoți, venind pe rând să-i înveselească existența.

Dar mai ales se cuvine s-amintim, în aceeași ordine de idei, că Geneviève d'Hoop (alături de soțul ei) și-a deschis inima - deopotrivă cu casa primitoare - pentru numeroase acțiuni de binefacere și mai ales de promovare a culturii românești, după evenimentele din 1989. Artiști, scriitori, oameni de știință, ansambluri corale, tineri și tinere din România, veniți pentru studii sau specializări -- la fel ca multe persoane « cu probleme » din toate straturile societății -- au găsit în această casă o ambianță de neuitat, un sprijin moral și material, acordat cu o franciscană generozitate.

Acum, afland cum s-a petrecut dintre noi această ființă minunată, descendenta de predilecție a Monseniorului -- adevărată 'făclie de veghe' pentru cinstirea memoriei sale și a multor ființe care au indurat vitregia vremurilor noastre --, scrisul așterne cu mare tristețe randurile ('ore singultibus pleno': "cu lacrimi ce-ți umple glasul"), dar spre mangaierea celor care-i pomenesc numele și făptura, știm desigur că se înalță sufletul ei - «din lumea noastră cu dor» -, pentru a dobândi pacea «mai presus de fire», acolo unde «nu mai este nici întristare, nici suspin».

O DATA SI UN DOCUMENT : CRACIUN 1873

2010-12-22T10:41:00.005+01:00

Pentru mulți este o data familiară până într-atât că nu se mai punea problema demonstrării sau documentării ei. Toata lumea știa, din cele scrise și din auzite, că Monseniorul Vladimir Ghika era născut de Crăciun. Toate biografiile şi mărturiile despre Monseniorul Ghika atestau dintotdeauna această dată, fără însă ca un act de naştere propriu zis să vină să certifice acest fapt esențial în orice biografie. Nimic de mirare, întrucât pruncul Vladimir Ghika a venit pe lume, nu în țara strămoșilor săi [la tron și la coarnele plugului], ci în cosmopolita capitală a fostului imperiu Otoman, la Constantinopol, unde tatăl lui reprezenta ca diplomat interesele României pe lângă Înalta Poartă. Unde se va fi făcut înregistrarea nașterii pruncului rămânea așadar, de peste o sută de ani, o chestiune neelucidată.

Toate acestea până acum câteva luni când, după o muncă admirabilă și perseverentă de cercetare în arhive, domnul Emanuel Cosmovici a dat în cele din urmă de vechiul dosar în care a găsit înscrisă nașterea lui Vladimir Ghika: este vorba de Registrul pentru Actele Stării Civile, pe anul 1874 al Agenției Diplomatice a României la Constantinopol, care, la pagina 2, conține originalul unui certificat de naștere, ce consemnează că în anul 1873, luna decembrie, ziua 13/25 (stil vechi și stil nou), ceasurile 3 după amiaza, s-a născut în casa părintească, pruncul Vladimir, fiu al Generalului Principe Ioan Gr. Ghika, Agent Diplomatic al României pe lângă Înalta Poartă și al Doamnei Alexandrina Ghika, născută de Blaramberg. Actul de naștere al lui Vladimir Ghika conține și alte date care reflectă modul în care, în acele vremuri, se făcea înscrierea în registrele stării civile a noilor născuți veniți pe lume, din părinți români, în străinătate.
Descoperirea acestui act de către domnul Cosmovici este deosebit de importantă, atât pentru studioși dar mai ales în actualul context în care lucrăm asiduu la întocmirea documentației necesare finalizării studiului la Roma pentru Cauza de Beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika. Domnul Emanuel Cosmovici este un cercetător plenar consacrat documentelor care îl privesc pe Monseniorul Ghika, moștenind de la tatăl domniei sale, părintele Horia Cosmovici nu doar admirația pentru părintele spiritual Vladimir Ghika dar și tenacitatea nedescurajată în munca de a aduna semnele lăsate printre noi de acesta. Arhivele de la Paris, cele de la București, cele particulare dar mai ales cele ale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) au răpit familiei Cosmovici deja ani de osârdie, dedicare și studiu. Ca rod al cercetării sale, pe lângă imensa muncă la Biografia Documentată a lui Vladimir Ghika, sunt de subliniat grăitoarele sale intervenții la două simpozioane recente: cel organizat de Academia Română şi, mai recent, cel organizat în toamnă de Institutul Cultural Român, evenimente de larg ecou public care l-au pus pe Monseniorul în chip admirabil în prim plan. Pe lângă toate acestea, se dovedește remarcabil volumul impresionant de mărturii audio ce constituie arhiva de istorie orala alcătuita de domnul Emanuel Cosmovici pe baza de înregistrări, din amintirile celor care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika. De altfel Emanuel Cosmovici a ținut si ţine mereu legătura între martorii încă în viață și noile generaţii. Printre roadele aparte ale acestei preocupări se număra și repetatele vizite întreprinse de domnul Cosmovici la Fortul Jilava, locul unde Monseniorul Vladimir Ghika și-a încheiat, ca martir al credinței, viața sa pe pământ. Ne amintim desigur de mărturiile celei mai recente vizite la Jilava, cea din 6 noiembrie, când un sobor de preoți, în frunte cu Înalt Preasfințitul Ioan Robu au oficiat Sfânta Liturghie în fostul loc de suferință și tortură unde și-a dat, în mâinile Domnului, obștescul sfârșit cel născut la 25 decembrie 1873, Monseniorul Vladimir Ghika, astăzi propus de Biserica noastră pentru înălțare la cinstea altarelor.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (12)

2010-12-01T13:04:00.004+01:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 126 Ed. Beauchesne - a écrit: “Faire une chose pour l’amour de Dieu c’est la faire de bout en bout mieux encore qu’en la faisant uniquement pour elle-même. Et c’est, en même temps, la dépasser.”

On retrouve cette pensée chez Saint Paul dans la lettre aux Colossiens (Col 3,17): “Et quoi que vous puissiez dire ou faire, que ce soit toujours au nom du Seigneur Jésus, rendant par lui grâce au Dieu Père!” et aussi dans la lettre aux Ephésiens (Ep 6,5-8): “Esclaves, obéissez à vos maîtres d’ici-bas avec crainte et tremblement, en simplicité de cœur, comme au Christ; non d’une obéissance toute extérieure qui cherche à plaire aux hommes, mais comme des esclaves du Christ, qui font avec âme la volonté de Dieu. Que votre service empressé s’adresse au Seigneur et non aux hommes, dans l’assurance que chacun sera payé par le Seigneur selon ce qu’il aura fait de bien, qu’il soit esclave ou qu’il soit libre.” Les esclaves doivent faire toute chose comme si le Christ était leur maître, pour l’amour de Dieu.

Enfin dans la Règle de St Benoît §4 “Les instruments des bonnes œuvres”, il est demandé au verset 21 de ne rien préférer à l’amour du Christ. C’est à dire en particulier ce qu’un moine fait, il le fait pour l’amour du Christ; il s’agit de trouver Dieu en toute chose. Comme Dieu EST avant toute la création (cf. Gn 1,1; Pr 8,22; Sg 7,22; Jn 1,1), Il EST depuis toute éternité, maintenant et pour toujours. Donc faire une chose pour l’amour de Dieu est une élévation et ne peut qu’aboutir à un résultat meilleur.

Judas a fait une chose - livrer son maître, livrer Jésus - par Amour de l’argent et on sait quelle fin lui a été réservée: “Qu’acceptez-vous de me donner et moi je vous le livrerai?” (Mt 26,15) Dis-moi, Judas, est-ce à cela que tu as été éduqué par celui qui t’a enseigné pendant tout ce temps?... N’est-ce pas pour cette raison qu’il a dit “Ne possédez ni or, ni argent” (Mt 10,9), t’avertissant dès le début de la folie démesurée au sujet des richesses?... L’amour de l’argent ne nous laisse souvenir ni de l’amitié, ni de la parenté, ni de toute autre chose mais, en mutilant définitivement les yeux de notre entendement, il fait marcher aussi dans l’obscurité. (Extrait d’une homélie de Saint Jean Chrysostome sur la trahison de Judas)

“Nul ne peut servir deux maîtres: ou il haïra l’un et aimera l’autre, ou il s’attachera à l’un et méprisera l’autre. Vous ne pouvez servir Dieu et l’Argent. “(Mt 6,24; cf. aussi Lc 16,13)

A SUIVRE

Noul Relator pentru Cauza de Beatificare a Monseniorului

2010-11-25T15:47:00.014+01:00

Dupa pierderea Parintelui Relator Cristoforo Bove, in 4 octombrie 2010, Cauza de Beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika era in asteptarea succesorului. In 19 octombrie postulatura a facut o cerere oficiala pentru numirea unui nou relator si pe data de 23 noiembrie a fost semnat decretul prin care se incredinteaza cauza noastra Parintelui Relator Zdzisław Kijas, O.F.M. Conv. Decizia fusese luata in Congresul Ordinar al Congregatiei Cauzelor Sfintilor din 5 noiembrie a.c. si intra in vigoare odata cu promulgarea decretului de numire.

Parintele Zdzisław Kijas, nascut in 18.02.1960 la Pewel Ślemieńska (Polonia), apartine Ordinului Fratilor Franciscani Minori Conventuali. A fost hirotonit preot de Papa Ioan Paul al II-lea in 1986 si a terminat studiile la Louvain, dupa ce studiase si in Italia si in Statele Unite. A acoperit mai multe misiuni importante in Polonia si la Roma, in ultimul timp fiind Presedinte al Facultatii Teologice a Sf. Bonaventura de la Roma, Seraphicum, si profesor de ecleziologie si ecumenism la mai multe facultati de teologie. Din 13 iunie 2009 este numit de Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea Consultor al Congregatiei Cauzelor Sfintilor, fiind implicat in procesul de Beatificare al celui care l-a hirotonit, Papa Ioan Paul al II-lea. Din ianuarie 2010 primeste misiunea de Relator al Congregatiei amintite.

Relatorul colaboreaza la intocmirea documentatiei (Positio) cu privire la virtuti sau martiriu pentru candidatii la cinstea altarelor. Aceasta colaborare consta in indicarea acelui parcurs care sa poata da toate raspunsurile la dubiile si intrebarile pe care consultori si teologi le ridica in fiecare caz in parte. Acuratetea teologica si istorica si exigenta metodologica, in conformitate cu regulile care guverneaza Congregatia Cauzelor Sfintilor si procesele de beatificare si de canonizare, sunt calitatile de baza ale Relatorului.

Ecou al celebrarii din inchisoarea unde a murit Monseniorul

2010-11-20T09:03:00.003+01:00

Despre celebrarea de la Jilava din 6 noiembrie in "Observator Cultural" nr. 550/2010

Liturghie cu Requiem pentru Mons. Ghika şi martirii Bisericii în Fortul 13 al închisorii din Jilava

2010-11-08T10:54:00.004+01:00

De pe ARCB.ro avem o prezentare a evenimentului de la Jilava din 6 noiembrie 2010 si multe fotografii:

Circa 80 de preoţi din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, ÎPS György Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia, şi câţiva preoţi colegi de promoţie s-au reunit sâmbătă, 6 noiembrie, în jurul păstorului Arhidiecezei de Bucureşti, ÎPS Ioan Robu, cu ocazia zilei sale de naştere. Sărbătoarea a fost marcată în mod emoţionant printr-un pelerinaj comun la Fortul 13 al închisorii din Jilava, unde şi-au dat viaţa pentru credinţă Mons. Vladimir Ghika, Pr. Dumitru Matei (executat la 21 februarie 1951) şi episcopul János Scheffler, Episcop de Satu Mare, care va fi beatificat anul viitor.

Preoţii şi episcopii au celebrat Sfânta Liturghie cu Requiem în holul Corpului B al Fortului 13, în memoria Mons. Vladimir Ghika şi a martirilor Bisericii. După proclamarea Evangheliei, Înaltpreasfinţitul a dorit să fie citit un cuvânt de învăţătură din Prima Scrisoare a sfântului Paul către Corinteni, unde Apostolul vorbeşte despre iubire.: „ca să acopere ura celor care au trimis aici oameni nevinovaţi – a motivat Arhiepiscopul –, să acopere tot răul, orice răbufnire de ură care a fost aici”. „Cu siguranţă – a spus apoi ÎPS Ioan Robu în timpul predicii –, Monseniorul Vladimir Ghika, Monseniorul Scheffler şi mulţi alţii au trecut la Domnul din acest loc purtând iubirea în inima lor, deşi aveau atâtea motive să aibă altceva în inimă”.

„Rugăciunea noastră de astăzi – a mai spus Arhiepiscopul de Bucureşti – se adaugă la atâtea rugăciuni care au plecat spre Domnul din acest loc. Rugându-ne, implorăm încă o dată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu asupra celor care au suferit aici, asupra celor care au murit aici”. La finalul celebrării, ÎPS Ioan Robu a dat binecuvântarea cu relicva ce conţine un fragment de spin din cununa lui Isus, relicvă ce a aparţinut Monseniorului Vladimir Ghika şi care acum este păstrată de Arhidieceza de Bucureşti.

Toţi cei prezenţi – episcopii, preoţii şi câţiva membrii ai Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” – au vizitat apoi Fortul 13, inclusiv infirmeria, unde a murit Mons. Vladimir Ghika, la 16 mai 1954. Construit iniţial ca fort militar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Fortul 13 de la Jilava a fost utilizat de regimul comunist ca închisoare de executare a pedepsei, dar unde deţinuţii erau de fapt destinaţi unei morţi lente şi sigure, din cauza condiţiilor.

A consemnat Cristina Grigore

Pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika

2010-11-01T07:53:00.008+01:00

In Solemnitatea Tuturor Sfintilor, iata o marturie de traire a comuniunii sfintilor prin pelerinaj. Un articol semnat de Cornel Barbut de la Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”.

In perioada 6 – 10 octombrie 2010, un grup de 7 membri ai Asociatiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” insotiti de alti 7 prieteni au participat la un pelerinaj la Paris pe urmele Monseniorului Vladimir Ghika la initiativa Asociatiei pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (ABMVG).
Intr-o organizare demna de apreciat pentru cele 2 membre romance ale ABMVG care locuiesc la Paris, primul moment al pelerinajului a fost pe 7 octombrie la ora 10, la Capela Lazaristilor din Rue du Sevres nr 95, unde Monseniorul a fost hirotonit preot pe 7 octombrie 1923. A fost o concelebrare comemorativa cu 10 preoti romani si francezi in biserica in care se gaseste trupul Sfantului Vicentiu de Paul, intemeietorul Ordinului Fiicelor Caritatii. Aici, cantarea romaneasca adresata Sfintei Fecioara Maria de catre micul nostru grup de pelerini i-a emotionat pe toti participantii.
Intentia acestei sfinte Liturghii, precum si scopul pelerinajului a fost pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.
Pelerinii au continuat cu vizitarea Capelei Maicii Domnului a Medaliei Miraculoase din Rue du Bac nr 140, unde Monseniorul a celebrat prima sa Liturghie. Un loc deosebit de frumos, centrul spiritual al Ordinului Fiicelor Caritatii, in care se gasesc trupurile Sfintei Ecaterina Laboure si a sfintei Luiza de Marillac, precum si o relicva din inima Sf. Vicentiu de Paul. Intr-un astfel de loc, nu poti sa nu te molipsesti de Caritate. Prezenta Maicii Domnului care i-a aparut Sf. Ecaterina Laboure si care ne-a oferit medalia miraculoasa (vazusem aceasta medalie, dar abia aici am inteles mesajul si importanta ei spirituala), precum si indemnul la iubire prin imitarea Inimii lui Isus incoronata cu spini si a Inimii Neprihanitei Maria strapunse de sabie au fost importante pentru inima fiecarui pelerin venit la Paris.
Am inteles cat de actual este acest mesaj al Maicii Domnului, Regina Rozariului, prin cuvintele Maicii Tereza de Calcutta care spunea ca in lumea de azi „persoanele nu mai stiu sa iubeasca si, din aceasta cauza, familiile au devenit fragile, reci si nemultumite”.
Am realizat aici cum Monseniorul Vladimir Ghika a trait chemarea sa prin Paris. In fapt am descoperit dimensiunea lui franceza. Din biografia Monseniorului se vede ca a impartit viata lui pe acest pamant intre Romania si Franta (pentru studii 16 ani in Franta si 8 ani in Romania, iar ca activitate 22 ani in Franta si 15 ani in Romania). Statuia Sf. Vicentiu de Paul din Biserica Sacre-Coeur, din dreapta altarului (privita dinspre usa de la intrare) ne aminteste de locul de unde a fost hirotonit preot si a celebrat prima sa Sfanta Liturghie. Acum am inteles legatura Monseniorului atat de stransa cu Fiicele Caritatii pe care le-a adus in Romania.
Drumul pelerinilor a continuat la Biserica Sfantului Ignatiu, acolo unde Monseniorul a fost numit preot al „Bisericii strainilor” de Paris. O biserica evident plina de semnele iezuitilor, cu un altar in mijlocul bisericii foarte interesant. In acest centru de spiritualitate, astazi se formeaza in Franta generatii de preoti si persoane consacrate.
Prima zi a pelerinajului s-a incheiat cu vizita la Villejuif, in cartierul saracilor si al strainilor, unde Vladimir Ghika a pus bazele infiintarii bisericii de azi „Sfinta Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete”.
Aici pelerinii au fost intampinati de pr. Paroh Boniface Sebogo, de origine africana, foarte jovial si cald. Am gasit aici o statuie cu Monseniorul Vladimir Ghika (realizata de sculptorita românca Luana Alexe din Belgia), pusa in coltul din stanga spate al bisericii, similar ca la Sacre – Coeur. Desi nu am putut vedea casa unde a locuit Monseniorul in Villejuif, acum fiind multe constructii noi acolo, a fost un motiv in plus sa realizez cum trec pe langa noi unii oameni, discreti si fara sa atraga prea mult atentia. Dar ei isi fac misiunea de copii ai lui Dumnezeu.
De fapt, am plecat in acest pelerinaj pentru a-l cunoaste si eu mai bine pe Monseniorul Vladimir Ghika, mai ales in tara in care a petrecut cel mai mult timp. Si am realizat ca nu numai ca il simt mai aproape acum, dar a fost in esenta un drum de a descoperi alti oameni, atat pe cei din grupul nostru de pelerini, cat si pe cei care i-am intalnit in acele zile in Paris. Pana la urma Monseniorul Ghika prin teologia aproapelui imi arata ca pot sa gasesc la cei de langa mine multe valori si calitati si ma invita sa descopar prezenta lui Dumnezeu in fiecare dintre ei, chiar daca nu e totdeauna usor.
Varful pelerinajului a fost in zilele de sambata si duminica, 9-10 octombrie, zile deosebit de pline. Sambata am fost gazdele parohiei St. Germain l’Auxerrois, unde am avut marea si placuta surpriza sa descoperim ca parohul, parintele Dominic Schubert, fusese botezat in Catedrala Sf Iosif din Bucuresti si vorbea romaneste. Este demna de apreciere munca facuta de acest parinte paroh impreuna cu o mana de credinciosi pentru a gazdui in conditii deosebit de placute un public numeros venit si pentru cele 4 conferinte foarte interesante, tinute de IPS Ioan Robu, Andrei Brezianu, Monica Brosteanu si Francisca Baltaceanu.
Ziua de duminica a inceput pentru pelerini cu Sfanta Liturghie in Capela Medaliei Miraculoase, prezidata de IPS Ioan Robu. Foarte interesant mi s-a parut ca la finalul predicii a fost invitata o Fiica a Caritatii sa dea marturie despre viata ei de credinta si despre activitatea ei. Cantecele la nai interpretate de Cornelia Tihon in aceasta frumoasa capela au incantat pe numerosii participanti la acest moment.
La ora 15.30 a avut loc o ceremonie greco-catolica in aceeasi biserica. Am avut marea surprindere sa constat ca desi era celebrata in limba romana si a durat aproximativ o ora, biserica era aproape plina. Au fost momente care sa aminteasca si sa continue munca Monseniorului pentru unitatea crestinilor, pentru unirea bisericii catolice cu cea ortodoxa.
Ultima parte a pelerinajului a cuprins alte 3 conferinte cu aceeasi intervenenti remarcabili, in prezenta celor 3 reprezentanti ai familiei Monseniorului Ghika (2 nepoti si o stra-nepoata). Langa mine statea un francez care mi-a spus ca a auzit prima data despre Monseniorul Ghika acum 12 ani, dar ca nu stia prea multe lucruri. Mi-am amintit ca eu am auzit prima data de el prin 2005 si mi-a ramas de la Vladimir Ghika relatia lui speciala cu ingerul pazitor. Sigur ca apoi am descoperit si multe altele, printre care si afirmatia spusa intr-una din conferintele tinute in Bucuresti: „Impreuna, casatoria si preotia pot schimba societatea”.
Ca si familie catolica din Bucuresti, am inteles mai bine personalitatea acestui slujitor al lui Dumnezeu. Merita facuta cunoscuta mai mult, ca astfel sa parcurgem, împreuna cu Monseniorul, pasi din teologia aproapelui si a necesitatii pentru a-I face loc lui Dumnezeu in viata familiilor noastre.

Prima beatificare a unui martir al persecutiei staliniste in Romania!

2010-10-29T09:53:00.013+02:00

In Arhidiecaza de Bucuresti si in Dieceza de Iasi vor bate clopotele bisericilor catolice in armonie cu bucuria beatificarii primului martir al persecutiei staliniste din Romania.

30 octombrie 2010, ora 11, va intra in istoria poporului nostru ca o data importanta in care Biserica Catolica castiga prima batalie in exorcizarea ororilor din anii '50 in Romania. Pe atunci, ucigand liderii catolici, se spera obtinerea controlului constiintelor crestinilor catolici. Nu au reusit tocmai datorita martiriului acestor lideri. In mod paradoxal, ceea ce ar fi trebuit sa favorizeze imprastierea turmei, adica moartea pastorilor, a condus de fapt la intarirea unitatii intre cei care erau maturi in credinta lor. Asa se intamplase si cu Isus, a carui moarte nu a avut ca rezultat risipirea ucenicilor si a invataturii acestuia ci exact contrariul, datorita revelarii Invierii si a darului Duhului Sfant. Aceasta este dovada cea mai concludenta ca moartea nu este ultimul ci marele act al vietii noastre, dupa expresia Monseniorului. Viata credinciosului continua dupa moarte in chiar misiunea avuta aici: un pastor bun care si-a dat viata pentru oile sale va continua sa pastoreasca de dincolo, si inca mai eficient. Toate acestea pentru ca apartin vointei lui Dumnezeu, altfel totul ar fi fost uitat de mult!

Il laudam pe Domnul pentru darul acestui model si ne alaturam credinciosilor din Oradea in a cere protectia Fericitului Bogdánffy Szilárd in aceste timpuri in care persecutia nu a incetat ci doar a imbracat alte forme, mult mai perfide. Tocmai de aceea avem nevoie de mai multe modele de tarie spirituala care invinge vicisitudinile persecutiilor si speram sa il avem cat mai curand si pe Monseniorul Ghika ridicat la cinstea altarelor.

Paris 7-10 / X / 2010 : un omagiu adus lui Vladimir Ghika

2010-10-17T12:07:00.005+02:00

Thierry de Briey

Que dire de cet hommage fort et fervent rendu à notre grand-oncle Vladimir Ghika, qui a débuté jeudi 7 octobre 2010, date anniversaire de son ordination 87 ans plus tôt dans l'église Saint-Vincent de Paul, appelée aussi chapelle des Lazaristes ? Ce fut une messe vibrante concélébrée sous l'autorité de Monseigneur Brizard dont l'homélie magnifique nous a émue.
Tout en vivant ce moment fort avec beaucoup d'intensité, je n'ai pu m'empêcher de contempler la dépouille mortuaire de Saint-Vincent de Paul, tellement visible depuis la nef, et de me demander ce que cet homme admirable pensait de notre grand-oncle, en suivant ce chemin abrupt qu'il avait tracé 3 siècles auparavant ?

Etre au service des malades et des plus pauvres, tel était le voeu de ce prince devenu prêtre et qui avait lui-même fait voeu de pauvreté. C'est ce chemin de la pauvreté, du dépouillement, du renoncement qu'avaient suivi avant oncle Vlad tant de saints dont la vie nous touche si profondément : Saint-Vincent de Paul, Saint-François d'Assise, Sainte Thérèse de l'Enfant Jésus,...
Vladimir a du s'imprégner intimement de ces magnifiques exemples, de ces guides spirituels qui l'ont précédé et qui lui ont montré la voie à suivre, la voie la plus directe qui mène vers l'Essentiel, nous rapproche de Dieu. Mais je reste convaincu que Vincent de Paul, fondateur des Filles de la Charité, a joué un rôle particulier dans la vocation d'oncle Vlad qui s'est tant attaché à les soutenir et à les introduire en Roumanie, gràce à l'intercession de soeur Pucci dont la rencontre a été décisive.
Soeur Pucci aurait-elle joué dans la vie d'oncle Vlad un rôle comparable à celui que joua Sainte-Claire dans la vie de Saint-François ?

Le week-end des 9 et 10 octobre fut le deuxième temps fort de cet hommage rendu à notre oncle Vlad. Rappelons-nous :
De Monseigneur Robu, archevêque de Bucarest, qui a honoré par sa présence les cérémonies religieuses et a trouvé des mots tellement simples et justes pour nous parler de la vie de Vladimir Ghika et de son cheminement spirituel, en particulier lors de sa belle homélie dans la chapelle de la Médaille Miraculeuse.
De la ferveur des pélerins roumains venus pour cette occasion, et avec lesquels nous avons partagé le repas dominical dans le réfectoire de l'église des lazaristes.
De la musicalité si pure de Cornelia Tihon qui nous a enchanté avec sa flûte de pan, et nous a montré à quel point la musique peut servir la foi lorsqu'elle vient du coeur.
De la qualité des interventions des 3 conférenciers, à la fois denses, riches, anecdotiques, et qui par leurs éclairages croisés m'ont tant appris sur la pensée d'oncle Vlad, qui ont su mettre en perspective les aspects singuliers de son engagement spirituel et de son oeuvre : la volonté de rapprochement entre catholiques et orthodoxes, auquel il a tant contribué, la théologie du besoin qui sera sa règle de vie, les liens qu'il entretient avec tous les milieux, politiques, artistiques, intellectuels, son ouverture d'esprit, son humour, que l'on retrouve avec tant de finesse et de pénétration dans ses nombreux aphorismes, cités avec pertinence par le Professeur Brosteanu.
De la célébration gréco-catholique roumaine, au cours de laquelle les psaumes polyphoniques chantés a capella ont créé une atmosphère de recueillement si proche de celle que l'on ressent dans certains monastères cisterciens en écoutant le chant grégorien à l'unisson.
Enfin de toutes les rencontres que nous avons pu faire avec de nombreuses personnes intéressantes et enthousiastes et que nous n'aurions sans doute jamais connues sans l'oncle Vlad.

Et en quittant ces lieux, encore imprégné de cette chaleur jubilatoire ressentie tout au long de ce week-end et de tout ce que j'y avais appris de mon grand-oncle, j'ai été pris d'un sentiment contradictoire : d'une part l'émotion de découvrir à quel point la connaissance de la vie et de l'oeuvre d'oncle Vlad, stimulée et diffusée par l'ouverture du procès en béatification, a pu susciter tant de ferveur spirituelle et de vocations, d'autre part le regret que ma chère mère, la nièce de Vlad ne soit plus de ce monde pour vivre un tel moment qui l'aurait, j'en suis convaincu, profondément bouleversé.

Paris, 16 Oct 2010

Monseniorul Vladimir Ghika la Jubileul de la Sanctuarul Medaliei Miroculoase (Paris 10/X/2010)

2010-10-16T14:52:00.001+02:00

Monseniorul Vladimir Ghika: Apostol al secolului XX (Paris 9/X/2010)

2010-10-16T14:42:00.000+02:00

Aniversarea hirotonirii Monseniorul Vladimir Ghika la Paris

2010-10-16T14:20:00.000+02:00

Monseigneur Vladimir Ghika

2010-10-14T19:09:00.004+02:00

Lettre adressée par Père Daniel-Ange aux participants au colloque à la mémoire du Serviteur de Dieu Vladimir Ghika (Paris, 9 et10 octobre 2010).

Une fois de plus, me voilà dans l’impossibilité de participer à votre colloque. J’en ai le cœur déchiré. Je vous suis infiniment reconnaissant de travailler ainsi à faire connaître – donc aimer – cette lumineuse figure d’un des grands confesseurs de la foi de notre époque. De plus en plus, je réalise l’urgence de sa glorification à la face du monde. Il est d’une telle actualité !
Il est frère universel, aussi à l’aise dans taudis et sordides léproseries de l’époque, que dans chancelleries, ministères et palais. Toujours partout, tout à tous. Désarmant les plus agressifs par sa déconcertante simplicité et humilité.
Ne s’imposant jamais, rayonnant par tout ce qu’il est, une clarté d’Ailleurs… Il est une synthèse vivante de l’Orient et de l’Occident en ce qu’ils ont de meilleur. Il déborde de santé, car il respire à fond avec ses deux poumons.
Il est liturge dans l’âme, célébrant en rite latin comme en ce rite byzantin qu’il affectionne particulièrement.
En Roumanie, il est admiré, vénéré même par aussi bien les romano-catholiques que par les Greco-catholiques et même par les Orthodoxes. J’avais demandé au Métropolite Daniel (maintenant Patriarche) me recevant aimablement à Iasi, si sa future canonisation poserait un problème œcuménique. Il m’avait assuré que non, car les Orthodoxes le vénèrent au point de l’avoir inscrit dans leur recueil des martyrs contemporains. Dès le lendemain, je rapportais ce propos au cher Mgr Ioan Robu, que je tiens à saluer ici de tout mon cœur. Propos que d’autres amis prêtres orthodoxes m’ont confirmé.
Il en est comme pour le cardinal Newman, vénéré par bien des Anglicans, primat en tête, comme la récente béatification l’a montré.
Je pense donc que sa béatification sera saluée chaleureusement par l’ensemble du peuple chrétien de Roumanie, toutes confessions réunies. Je l’ai redit à Mgr Amato revu hier lors de la béatification de la toute jeune Chiara Luce,

Séminaire gréco-catholique de Roumanie
26 septembre, veille de saint Vincent de Paul

Parintele Cristoforo Bove, relatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, a trecut la cele vesnice.

2010-10-05T18:29:00.004+02:00

De mai bine de doi ani parintele Bove lucra cu noi pentru a pune la punct documentatia pentru cauza de beatificare a Monseniorului. Prietenos si exigent, perfect cunoscator al realitatilor romanesti ca si al limbii noastre, parintele ne-a ghidat in elaborarea biografiei documentate, inca neterminata, pentru a raspunde tuturor intrebarilor ridicate de o personalitate atat de complexa ca cea a lui Vladimir Ghika. De formatie istoric, franciscan minor conventual si nascut la Nalpoli, cu o vasta cultura si de o tenacitate exemplara, a atras intr-o sincera prietenie pe toti cei cu care a intrat in contact. Recunoasterea unei vieti dedicate lui Dumnezeu si aproapelui a avut loc la celebrarea liturghiei de inmormantare unde au fost prezenti aproape o suta de preoti, trei sute de persoane consacrate si o multime de prieteni care au umplut o buna parte din Bazilica Sfantul Petru in Vatican. Cei care l-am cunoscut si cei care am inpartasit aceeasi preocupari pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika il insotim pe parintele relator cu o rugaciune si cu un gand de recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru noi. Dumnezeu sa il rasplateasca si sa il primeasca in gloria vesinca alaturi de Sfantul Francisc pe care l-a urmat cu fidelitate si in sarbatoarea caruia s-a stins din viata.

1-9 octombrie 2010 – Expo: Monseniorul Vladimir Ghika, apostol al secolului XX.

2010-10-03T15:56:00.006+02:00

La Paris, în biserica Saint-German l’Auxerrois din apropierea muzeului Louvre, a fost deschisă o expozitie dedicată Monseniorului Vladimir Ghika. Acţiunea intră în contextul evenimentelor programate de Asociaţia pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika în zilele de 9 şi 10 octombrie. În colaborare cu parintele Dominic Schubert, parohul de la Saint-German, membrii asociaţiei amintite propun vizitatorilor o călătorie în timp şi spaţiu făcând cunoştinţă cu personalitatea Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. Panourile ilustrative pleacă de la copilăria şi familia lui Vladimir pentru ca, punctând cele mai importante momente din viaţa sa, să ajungă la sacrificiul său şi la evenimentele propuse în memoria sa în zilele noastre. Expoziţia va rămâne deschisă până pe data de 9 octombrie când va avea loc, la aceeaşi biserică, o zi de comemorare a Monseniorului sub patronajul Arhiepiscopului de Bucureşti, Ioan Robu, urmând ca, pe 10 octombrie, să se transfere totul la Sanctuarul Medaliei Miraculoase, locul unde părintele Vladimir Ghika celebra prima sfântă Liturghie după ce a fost hirotonit în 7 octombrie 1923.

Ecouri ale simpozionului de la Bucuresti!

2010-09-30T17:39:00.002+02:00

Va semnalez aparitia unui articol despre simpozionul „Monseniorul Ghika- dosar de existenta” (ICR, 16 sept. 2010) in revista „Observator cultural”!

Paris (9-10 / X / 2010) - Suntem cu totii invitati !

2010-09-18T21:59:00.008+02:00

Nous sommes tous invités!

Siamo tutti invitati!

We all are invited!

Colocviu Vladimir Ghika la Institutul Cultural Roman - Bucuresti

2010-09-18T21:42:00.003+02:00

16 sept 2010 - text, foto si video pe www.arcb.ro

Paris, 1-10 octombrie 2010

2010-09-11T00:10:00.012+02:00

Asociatia pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika (ABMVG) se pregateste pentru primirea participantilor la Paris pentru 9 si 10 oct 2010, zile dedicate memoriei Monseniorului.

În afara programului anuntat pentru aceste zile mai retineti datele :
- 1-9 oct : expozitie dedicata vietii Mons. V. Ghika la biserica Saint Germain l’Auxerrois (informatii asupra orarului, la tel: 01.42.60.13.96)
- 7 oct, 10h00-11h00: Liturghie comemorativa la Capela lazaristilor (La Chapelle des Lazaristes, 95, rue de Sèvres, 75006 Paris), unde, pe 7 oct 1923, printul Vladimir Ghika a fost hirotonit.
Îi asteptam cu drag pe toti cei care pot participa la aceste manifestari în favoarea sustinerii cauzei de beatificare a Monseniorului si în dobândirea a nenumarate haruri prin intermediul sau.
Cei care nu pot fi prezenti sunt invitati sa ne « însoteasca », sa ne sprijine prin rugaciunile si gândurile lor în reusita organizarii programului.

ABMVG

Colocviu internaţional la Institutul Cultural Român

2010-09-10T09:00:00.001+02:00

Joi, 16 septembrie, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38) va avea loc colocviul „Vladimir Ghika – Dosar de existenţă“. Evenimentul dedicat personalităţii Monseniorului Ghika este organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică şi Institutul Italian de Cultură „Vitto Grasso“ din Bucureşti. La eveniment vor participa ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti, dr. Alberto Castaldini, directorul Institutului Italian de Cultură „Vitto Grasso” din Bucureşti, prof. dr. Neagu Djuvara, istoric, prof.pr. Claudio Bratti, Institutul de Știinţe Religioase din Mantova, prof. univ. Francisca Băltăceanu, prof. univ. Monica Broşteanu, Emanuel Cosmovici, cercetător al Arhivelor Ghika, dr. Lucia Toader, ICR.
Dosarul biografiei exemplare a Monseniorului Ghika, „cărturar, prinţ, preot şi martir“ este în curs de elaborare pentru a fi înaintat Sfântului Scaun şi cuprinde dovezi care susţin beatificarea Sa. În deschiderea colocviului, biografia Monseniorului Ghika și dimensiunea spirituală a existenței sale vor fi prezentate de prof. univ. Monica Broşteanu şi prof. univ. Francisca Băltăceanu. Invitatul de onoare, prof. pr. Claudio Bratti, profesor la Institutul de Ştiinţe Religioase din Mantova şi promotor al beatificării lui Clemente Gatti va schiţa o paralelă între cele două personalităţi, iar directorul Institutului Italian de Cultură, prof. univ. dr.h.c, Alberto Castaldini va examina contextul istoric şi politic al perioadei în care Vladimir Ghika şi-a desfăşurat activitatea misionară. Cercetătorul Emanuel Cosmovici va expune fapte necunoscute, dovezi ale colegilor din celulă şi ale oamenilor care l-au întâlnit, în alocuţiunea intitulată „Un spin din coroana Mântuitorului la Jilava“, iar ÎPS Arhiepiscopul Ioan Robu va vorbi despre Martiriul Monseniorului Ghika. Istoricul Neagu Djuvara va evoca scurte episoade personale în care Monseniorul Vladimir Ghika a fost prezent şi va face o incursiune în istoria familiei Ghikuleştilor. Răsăritul Ortodox şi Apusul Catolic se întâlnesc şi îşi dau mâna sub semnul şi binecuvântarea Fecioarei Maria, susţine Monseniorul Ghika în câteva dintre scrierile sale, iar la această întâlnire posibilă se va referi dr. Lucia Toader.
Accesul publicului este liber.
(www.arcb.ro)

A propos de Monseigneur V. GHIKA (11)

2010-08-30T09:56:00.001+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 118 Ed. Beauchesne - a écrit: “Il n’y a qu’un homme vraiment riche, celui qui peut se donner tout entier.”

La parabole de l’homme riche dont les terres avaient beaucoup rapporté (Lc 12,16-21) montre que la vie d’un homme n’est pas assurée par ses biens” (Lc 12,15). Celui qui amasse des trésors pour lui-même n’est pas assuré d’avoir un bel avenir. On le constate encore dans la parabole du mauvais riche et du pauvre Lazare (Lc 16,19-30). Jésus propose au riche notable (Lc 18,18-23) d’être un homme vraiment riche, d’avoir un trésor dans les cieux en vendant tous ses biens et en le suivant lui, Jésus, mais cet homme décline la proposition car “il est plus facile à un chameau de passer par un trou d’aiguille qu’à un riche d’entrer dans le Royaume de Dieu (Lc 18,25). Par contre, aux apôtres qui se sont donnés tout entier (Lc 18,28-30), Jésus promet bien davantage et la vie éternelle. La richesse d’un homme, c’est sa vie et Jésus promet à tout homme, qui perd sa vie à cause de lui, qu’il la sauvera. (Lc 9,24-25)

Cette pensée de Mgr Ghika se retrouve aussi dans l’estime de Salomon pour la Sagesse (Sg 7,7-14) La sagesse y apparaît comme une richesse qu l’on obtient par la prière (v.7), nettement supérieure à la richesse matérielle (v.8), supérieure même aux métaux et pierres les plus précieux (v.9), aux biens apparents que sont la santé et la beauté (v.10); c’est par la Sagesse que le roi Salomon est devenu riche de tous les biens énumérés ci-dessus (v.12 et 1R10).

Lors de la naissance de la première communauté chrétienne (Ac 4,32-5,11), Ananie et Saphire croyaient pouvoir être riches pour eux-mêmes, en gardant leurs biens, en ne partageant pas et ils ont été condamnés; Par contre, ceux qui se donnaient au Christ ressuscité étaient riches d’une grande unité (v.32), d’une grande faveur (v.33), nul n’était dans le besoin (v.34). On est vraiment riche si on est riche pour le Seigneur comme le dit Saint Paul aux Romains (Rm 14,6-8): “Celui qui tient compte des jours le fait pour le Seigneur; et celui qui mange le fait pour le Seigneur, puisqu’il rend grâce à Dieu. Et celui qui s’abstient le fait pour le Seigneur et il rend grâce à Dieu. En effet, nul d’entre nous ne vit pour soi-même, comme nul ne meurt pour soi-même; si nous vivons, nous vivons pour le Seigneur, et si nous mourons, nous mourons pour le Seigneur. Donc, dans la vie comme dans la mort, nous appartenons au Seigneur.”

La vraie richesse, la vie sont pour ceux qui se donnent à Dieu.

A SUIVRE

A.B.M.V.G. - la Paris

2010-08-20T11:01:00.007+02:00

ASSOCIATION POUR LA BEATIFICATION DE MGR VLADIMIR GHIKA

La Paris a fost înființată « Asociația pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika ». Aceasta are scopul declarat de a face cunoscută viața și operele Monseniorului prin toate mijloacele de comunicare; de a promova și a susține cauza de beatificare și de canonizare a acestuia; de a se ruga și a acționa pentru unitatea creștinilor.

Asociația este deschisă atât pentru cei care vor să devină membri activi cât și pentru simpatizanți. Puteți contacta asociația scriind fie la adresa poștală: A.B.M.V.G. chez Mme Maria SANDER - 71, Avenue du Général de Gaulle - 92800 Puteaux – Franța ; fie la adressa electronică: abmvg.paris@gmail.com.

Primele evenimente semnate de această asociație sunt programate în zilele de 9 și 10 octombrie 2010, la Paris. În colaborare cu parohia Saint Germain l’Auxerrois și cu Sanctuarul Medaliei Miraculoase, sunt propuse mai multe actiuni care au menirea de a face cunoscută viața și spiritualitatea Monseniorului și de a îndemna la

susținerea procesului de beatificare prin rugăciuni și nu numai.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (10)

2010-08-19T19:28:00.002+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 107, Ed. Beauchesne - a écrit: “ Séparé des tiens pour te donner à tous en te donnant à Dieu, que jamais ton père, ta mère, tes frères ne deviennent pour toi des étrangers, mais que tout étranger devienne ton père, ta mère ou l’un de tes frères, et que cet étranger tu l’aimes comme tu les aimes à l’heure où tu les aimes le plus, et de la façon dont tu les aimes le mieux.”

Que ce soit dans l’Ancien ou le Nouveau Testament, il y a des départs, des séparations; en Genèse 12,1, Dieu dit à Abraham: “Quitte ton pays, ta parenté et la maison de ton père, pour le pays que je t’indiquerai.” En Matthieu 19,29, Jésus dit: “Et quiconque aura laissé maisons, frères, sœurs, père, mère, enfants ou champs, à cause de mon nom, recevra bien davantage et aura en héritage la vie éternelle.”

Cela ne signifie pas pour autant se couper de sa famille originelle: Marie, la mère de Jésus, n’était-elle pas présente à Cana (Jn 2,11), au début de la prédication de son Fils? N’était-elle pas là encore au pied Ú de la croix (Jn 19,26)? En Mt 12, 46-50: Comme il parlait encore aux foules, voici que sa mère et ses frères se tenaient dehors, cherchant à lui parler. A celui qui l’en informait Jésus lui répondit: “Qui est ma mère et qui sont mes frères?” Et, tendant sa main vers ses disciples, il dit: “Voici ma mère et mes frères.” Car quiconque fait la volonté de mon Père qui est aux cieux, celui-là m’est un frère et une sœur et une mère.” Se donner à tous en se donnant à Dieu, c’est accepter de retrouver sa famille en Dieu, de considérer tout étranger comme un membre de sa famille d’origine.

Le dernier argument que nous donnerons pour confirmer la pensée de Monseigneur Vladimir Ghika “que jamais ta famille ne devienne des étrangers...” est contenu en la première lettre de Jean (1Jn4,20): si quelqu’un dit: “J’aime Dieu.” et qu’il déteste son frère, c’est un menteur: celui qui n’aime pas son frère qu’il voit, ne saurait aimer le Dieu qu’il ne voit pas.

A SUIVRE....

Monseniorul - Subiect de carte (1)

2010-08-18T21:21:00.011+02:00

Continuăm invitaţia la lectură cu principale texte care îl au ca subiect pe Vladimir Ghika.

Monseniorul: amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika, este prima biografie a lui Vladimir Ghika apărută în România, în 1996, sub semnătura părintelui Horia Cosmovici, fost avocat şi fiu spiritual al Monseniorului.
Volumul cuprinde două părţi distincte: Monseniorul, cu amintiri despre Vladimir Ghika, mai ales în perioada 1939-1954, şi Appels de Dieu, o selecţie de 850 de gânduri inedite ale

Monseniorului Ghika, scrise în limba franceză.
Cartea se mai poate găsi doar în biblioteci.

A trăit şi a murit ca un sfânt! Este o antologie de texte dedicate Monseniorului Vladimir Ghika.
Volumul, coordonat de Pr. Ioan Ciobanu, are 99 de pagini şi a apărut la Editura ARCB în 2003. Cartea este disponibilă în librării şi în parohii.
Diferitele mărturii din micul volum ne ajută să ne facem o imagine mai completă, mai obiectivă şi mai reală despre Mons. Ghika, martirul iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

Memoria tăcerilor. Vladimir Ghika 1873- 1954, de Élisabeth de Miribel.

Cartea a apărut la Editura ARCB în 2004 (171 de pagini), şi este disponibilă în librării.
Este o traducere realizată de doamna Stela Ciungan, după volumul apărut în Franţa, în anul 1987, la Librairie Arthème Fayard.

Aceste texte pot fi găsite, la sectorul "scrieri despre Mons. Ghika", şi pe pagina de internet: www.vladimirghika.ro !

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (9)

2010-08-17T08:08:00.004+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 102 Ed. Beauchesne - a écrit: “Pour bien parler publiquement aux hommes des choses de Dieu, il faut d’abord savoir parler aux hommes devant Dieu, puis à Dieu devant les hommes.”

“La meilleure manière de parler de Dieu est le silence! c’est de se taire...” (Extrait de “Confidences d’un Cardinal” - Cardinal Godfried Danneels - page 40 - Éditions Fidélité/Racine)
Pour parler à Dieu, il convient d’être humble et de se faire petit comme un enfant: Abraham reprit: “Je suis bien hardi de parler à mon Seigneur, moi qui suis poussière et cendre.” (Gn 18,27) La vie spirituelle commence sérieusement quand une personne fait un authentique acte d’humilité, quittant la posture illusoire de qui se considère être toujours le centre du monde pour s’abandonner dans les bras du mystère de Dieu, comme un enfant (Cardinal Tarcisio Bertone au sanctuaire Notre Dame de Fatima - 12 mai 2010)
Le psalmiste parle de Dieu pour le louer, pour le glorifier: “Qu’ils disent la gloire de ton règne, qu’ils parlent de ta prouesse,” (Ps 145,11)
Parler des réalités passagères d’ici-bas est plus simple, plus immédiat et plus accessible que de parler des choses d’en haut: “Si vous ne croyez pas quand je vous parle des choses de la terre, comment croirez-vous lorsque je vous parlerai des choses du Ciel ?” (Jn 3,12)
Parler de Dieu et de Jésus ressuscité était une nécessité pour Paul et un ordre reçu du Seigneur lui-même: “Une nuit, dans une vision, le Seigneur dit à Paul: “sois sans crainte. Continue de parler, ne te tais pas.”” (Ac 18,9) “Annoncer l’Evangile en effet n’est pas pour moi un titre de gloire; c’est une nécessité qui m’incombe. Oui, malheur à moi si je n’annonçais pas l’Evangile ! (1Co 9,16)
Jésus parle aux hommes, ses disciples: “Jésus se remit à parler à ses disciples en paraboles” (Mt 22,1); puis il parle à Dieu devant eux: “Ainsi parla Jésus, et levant les yeux au ciel, il dit: “Père, l’heure est venue...”” (Jn 17,1) Le pape Benoît XVI s’est adressé à la foule au sanctuaire Notre Dame de Fatima le 12 mai 2010 en disant: “N’ayez pas peur de parler de Dieu et de manifester sans honte les signes de la foi, en faisant resplendir aux yeux de vos contemporains la lumière du Christ...”

A SUIVRE....

Vladimir Ghika - Autorul (3)

2010-08-06T20:10:00.006+02:00

Gânduri pentru fiecare zi, (Editura ARCB).
Părintele Ioan Ciobanu, pe când era paroh al Bisericii Preasfânta Inima a lui Isus,
fosta capelă a Spitalului Sfântul Vincenţiu de Paul, actual I.C. Parhon, unde a slujit şi Monseniorul, propunea o selecţie de gânduri ale lui Vladimir Ghika într-un format de buzunar, util pentru oricine vrea să aibă la îndemână câte un gând pe zi pentru o energizare a spiritului. Pr. Ciobanu a fost postulator al Cauzei de Beatificare a lui Vladimir Ghika pe durata procesului la nivel de Arhidieceză. Actualmente coordonează activitatea postulaturii în România, fiind paroh la Catedrala Sfântul Iosif.

Broşura este disponibilă în toate librările catolice ca şi la birourile parohiale.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (8)

2010-08-06T19:29:00.004+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “ Pensées pour la suite des jours”- page 100 Ed. Beauchesne - a écrit: “Parler pour ne rien dire: un affront, tout à la fois, au silence et à la parole.”

Il s’agit de contrôler sa langue qui a un très grand pouvoir en bien ou en mal: pour méditer sur cette pensée, nous pouvons reprendre:
- des versets du psaume 12, 2-5.7-8 (numérotation de nos Bibles) :
“Au secours, Yahvé! il n’y a plus de fidèle,
La loyauté a disparu d’entre les fils d’Adam.
On ne fait que mentir, chacun à son prochain,
lèvres trompeuses, langage d’un cœur double.
Que Yahvé retranche toute lèvre trompeuse,
la langue qui fait de grandes phrases,
ceux qui disent: “la langue est notre fort,
nos lèvres sont pour nous, qui serait notre maître ?””

Les paroles de Yahvé sont des paroles sincères,
argent natif qui sort de terre, sept fois épuré;
toi, Yahvé, tu y veilleras.
Tu le protégeras d’une telle engeance à jamais.

- ou encore reprendre Pr 26,20 :
“Faute de boi Ås, le feu s’éteint,
faute de calomniateur, la querelle s’apaise.”

- ou encore Jc 3, 1-12:
verset 2: “...si quelqu’un ne commet pas d’écart de paroles, c’est un homme parfait, il est capable de maîtriser tout son corps.” Versets 5-6: “De même la langue est un membre minuscule et elle peut se glorifier de grandes choses ! Voyez quel petit feu embrase une immense forêt: la langue aussi est un feu. C’est le monde du mal, cette langue placée parmi nos membres: elle souille tout le corps; elle enflamme le cycle de la création, enflammée par le cycle de la Géhenne.” Versets 8-10: “La langue, au contraire personne ne peut la dompter: c’est un fléau sans repos. Elle est pleine d’un venin mortel. Par elle nous bénissons le Seigneur et Père, et par elle nous maudissons les hommes faits à l’image de Dieu. De la même bouche sortent la bénédiction et la malédiction. Il ne faut pas, mes frères qu’i Rl en soit ainsi.”

- ou encore la Règle de Saint Benoît (RB - Ed. Téqui), IV, “Des instruments des bonnes œuvres”, 51-53:
Garder sa bouche des paroles mauvaises
Ne pas aimer à beaucoup parler
Ne pas dire de paroles vides ni de facéties...”

- ou encore RB VI, “Du silence”; RB VII: “C’est le onzième de gré d’humilité si le moine, lorsqu’il parle, dit peu de mots, mais sensés, doucement, sans rire, avec humilité et gravité, évitant les éclats de voix, car il est écrit; “ Le sage se reconnaît à ce qu’il parle peu.”

Jésus a donné des paroles aussi à ce sujet à Sainte Faustine: “Seigneur Jésus, transforme-moi tout en ta miséricorde!...Fais que ma langue soit miséricordieuse pour que jamais je ne dise du mal de personne, mais que pour tous j’ai des paroles de pardon et de réconfort.”

A SUIVRE....

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (7)

2010-07-05T16:05:00.003+02:00

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 100 Ed. Beauchesne - a écrit: “Il est des choses qu’on peut penser sans les dire. Il n’en est pas qu’on puisse dire sans les penser.”

Dans le deuxième livre des dialogues de Saint Grégoire le Grand au chapitre XX, un des moines du vénérable Père tenait la lumière devant la table du Saint, alors que celui-ci prenait son repas, . L’esprit d’orgueil se mit à entretenir l’âme de ce disciple de secrètes pensées; mais le frère ne disait pas ses pensées. Ce n’est que quelques instants plus tard que Saint Benoît lui révéla ces pensées. En saint Matthieu 10, 26-27, il est écrit: “N’allez donc pas les craindre! Rien, en effet, n’est voilé qui ne sera révélé, rien de caché qui ne sera connu. Ce que je vous dis dans les ténèbres dites-le au grand jour...” Jésus exhorte donc ses disciples à ne pas taire les paroles qu’il leur confie, à “les proclamer sur les toits”, donc à dire ce qu’ils pensent et qui soit inspiré par leur Seigneur.

Quant à la deuxième partie de cette pensée de Monseigneur Ghika, nous pouvons la rapprocher de Mt 7,16-18: “C’est à leurs fruits que vous les reconnaîtrez. Est-ce qu’on ramasse sur des épines des raisins ? Ou sur des ronces, des figues ? Ainsi tout arbre bon fait de beaux fruits, mais un arbre pourri fait de mauvais fruits. Ne peut un arbre bon faire de mauvais fruits, ni un arbre pourri faire de beaux fruits.” (traduction de Sœur jeanne d’Arc) Pour moi ce passage confirme qu’il n’est de chose qu’on puisse dire sans les penser.

A SUIVRE....

Vladimir Ghika – Autorul (2)

2010-07-04T08:46:00.009+02:00

Invitaţie la lectură
Continuăm să ne amintim de cărţi care îl au pe Monseniorul ca autor în speranţa că acestea vor putea suscita curiozitatea de cititor.

Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1995, 243 pagini. Cartea reuneşte mai multe scrieri ale Monseniorului: Pensées pour la suite des jours, ed. Gabriel Beauchesne et ses fils, Paris 1936, prima publicare fiind din 1923, tradusă în linba română de Doina Cornea, şi Entretiens Spirituels, publicată de aceeaşi editură franceză în 1961 preluând ganduri publicate anterior în 1928 şi 1930, în traducerea lui Gheorghe şi Viorica Lascu. Originalul Gândurilor a fost prefaţat de Fancis Jammes şi Jacques Maritain şi conţine o serie de fraze care au uimit şi pus pe gânduri pe oricine a ajuns să le citească. Convorbirile sau Realităţile credinţei în viaţă – Realităţile vieţii în credinţă, conţin mai multe confernţe ale Monseniorului: Prezenţa lui Dumnezeu; Liturghia aproapelui; Suferinţa; Ora sfântă şi Vizitarea săracilor. Texte păstrează caracterul cursiv şi direct al intepelării spirituale pe care Vladimir Ghika o lansează peste ani şi pentru noi. Cartea este epuizată din librării dar cu siguraţă o puteţi găsi în biblioteci, chiar şi în cele parohiale. De specificat că această carte poate fi găsită şi în două volume, având pe copertă unul dintre titluri tăiate, aşa cum se poate observa în imaginea de mai sus.

Tot la Editura Dacia, în 1997 vede lumina tiparului cartea Ultimele mărturii, de 123 pagini. Cartea este traducerea unei lucrări din 1970 îngrijite de Yvonne Estienne, cea care a scris şi o biografie a Monseniorului: Une flamme dans le vitrail (éditions du Chalet, 1963). Doina Cornea semnează traducerea şi meditaţia introductivă de 13 pagini. Gândirile sunt grupate tematic sub forma de dialog, fapt care uşurează aprofundarea bogăţiei spirituale împărtăşite astfel de Vladimir Ghika. Din păcate şi această carte este epuizată din librării, dar o puteţi găsi în biblioteci sau pe la prieteni.

Vladimir Ghika – Autorul (1)

2010-06-27T18:56:00.005+02:00

Invitaţie la lectură
Pentru lunile de cuptor şi gustar, luni tradiţionale de vacanţă, când poate aveţi mai mult timp pentru lectură, putem face o trecere în revistă a câtorva cărţi care ar putea să vă acompanieze în acest răstimp.
Fratelui meu din exil. Epoca stalinistă în România, în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinţ, preot şi martir, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş 2008, 176 pagini. Cartea, mai corect albumul, face parte dintr-un proiect mai larg (www.ghika.eu) al Asociaţiei Signis România care, sub directa coordonare a doamnei Anca Berlogea, a produs şi filmul cu acelaşi nume ca şi o expoziţie şi punerea în scenă a unei piese de teatru a Monseniorului Ghika. După o asiduă muncă de traducere şi documentare susţinută de Emanuel şi Mihaela Cosmovici şi Luc Verly, cu o postfaţă de Teodora-Brânduşa Palade, cele 30 de scrisori inedite ala lui Vladimir către Dimitrie Ghika au putut să fie propuse cititorilor. Opera prezintă, pe lângă imaginile cu manuscrisul original, transcrierea în franceză alături de traducerea în limba română. Bogata ilustraţie cu fotografii de epocă ajută şi mai mult înţelegerea atmosferei despre care vorbea Monseniorul în cărţile poştale sau scrisori. Cartea se găseşte încă în librării ca şi filmul cu acelaşi nume.

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (6)

2010-06-25T08:36:00.002+02:00

Michel PRAT, Oblat bénédictin

Monseigneur Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 96- a écrit: “Joie, joie - pleurs de joie...”...; se dire que rien au monde, sauf le péché, ne peut nous séparer de Dieu...”

David dit (Ps 30(29),6): “la colère de YHWH est d’un instant, sa faveur pour la vie; au soir la visite des larmes, au matin les cris de joie.” Joie encore en Is 12,6: “Pousse des cris de joie, des clameurs, habitante de Sion, car il est grand, au milieu de toi, le Saint d’Israël.”

La faveur du Seigneur est pour ceux qui le craignent; rien au monde ne peut séparer de Dieu ceux qui suivent ses commandements, qui le prient, qui sont fidèles à sa parole, à ses enseignements. Au psaume 119(118) - éloge de la Loi divine -, il est écrit au verset 62 “Je me lève à minuit, te rendant grâces pour tes justes jugements.”; au verset 97 “Que j’aime ta loi! Tout le jour je la médite.” Au verset 164 “Sept fois le jour, je te loue pour tes justes jugements.” Rien ne peut nous séparer de Dieu car nos relations à Dieu sont personnelles: Dieu s’adresse d’abord à chacun de nous, en particulier, pour ce que nous croyons. Jésus le confirme quand il dit en Jn 15,11: “Je vous dis cela pour que ma joie soit en vous et que votre joie soit complète.”; ou encore en Jn 16,22: “Vous aussi, maintenant, vous voilà tristes; mais je vous verrai de nouveau et votre cœur sera dans la joie, et votre joie, nul ne vous l’enlèvera.”

A SUIVRE....

L'abbaye Sainte Marie de Lagrasse

2010-06-07T21:21:00.008+02:00

Je suis allé faire une retraite d'une semaine en mars 2010 à l'Abbaye Sainte-Marie de Lagrasse chez les Chanoines Réguliers de la Mère de Dieu qui est une communauté religieuse de droit pontifical (www.chanoines-lagrasse.com).

Le fondateur de cette communauté, Monseigneur Wladimir-Marie de Saint-Jean à été marqué par les écrits de Monseigneur Vladimir Ghika à la fin des années 1960.
Certains ouvrages sur Mgr Ghika ont été lu au réfectoire et chaque samedi soir, il y a la vénération d'une icône de Notre-Dame.
Cette communauté prie pour l'unité entre l'Eglise catholique romaine et les églises chrétiennes séparées, ainsi que pour la conversion de la Russie.

Dans les couloirs où se trouvent les cellules des frères et des pères, des icônes sont au mur ... et dans la boutique sont mises à disposition les images pour la béatification du serviteur de Dieu Vladimir Ghika.

Tous les frères et pères ont beaucoup d'affection pour Mgr Ghika et espérent qu'il sera bientôt béatifié.

Frère Ignace

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (5)

2010-05-27T18:02:00.003+02:00

Michel PRAT, Oblat bénédictin

Monseigneur Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours”- page 96- a écrit: “Dieu, la seule chose qu’on ne puisse nous ravir.”

Pour être en présence de son Seigneur, le psalmiste a des commandements à observer. (cf. Ps 119(118), 4.33.40.58a.80.115.132a.164) En prison, des chrétiens, tels certains ecclésiastiques au Vietnam pendant la deuxième moitié du XXème siècle, ont converti leurs geôliers; pour éviter ces conversions, ces derniers étaient remplacés régulièrement par les autorités pénitentiaires: en vain. Saint Jean de la Croix au XVIème siècle a écrit parmi ses plus belles œuvres, à savoir “le cantique spirituel” et “la nuit obscure”, en prison, œuvres encore lues souvent actuellement. L’abbaye du Mont Cassin a été pillée ou détruite à plusieurs reprises depuis le VIème siècle mais la règle de Saint Benoît est toujours là et une forte proportion de moines chrétiens, chercheurs de Dieu, l’ont adoptée sur tous les continents et l’adoptent encore aujourd’hui.

Il y a 2000 ans, un homme nommé Jésus le Christ a été humilié, bafoué, flagellé, insulté, raillé, torturé puis crucifié. Vingt siècles plus tard, le christianisme compte 2 à 3 milliards de disciples dans le monde. Elle est bien vraie cette parole de Gamaliel (Ac 5,34-39): “A présent, je vous le dis, ne vous occupez pas de ces gens-là - les Apôtres -, laissez-les. Car si leur propos ou leur œuvre vient des hommes, elle se détruira elle-même; mais si vraiment elle vient de Dieu, vous n’arriverez pas à les détruire. Ne risquez pas de vous trouver en guerre contre Dieu.”

On ne peut pas nous ravir Dieu puisqu’au commencement, Dieu a pris l’initiative de toute chose par la création (Gn1), c’est Dieu qui est allé vers l’homme en le créant à son image (cf. Gn1,27) et le laisse libre de s’adjoindre à Lui par la foi (Ac 5,14a). “C’est YHWH qui marche devant toi, c’est lui qui sera avec toi; il ne te délaissera pas et ne t’abandonnera pas. Ne crains pas, ne sois pas effrayé.” (Dt 31,8) “Et voici que je suis avec vous pour toujours jusqu’à la fin de l’âge.” (Mt 28,16b)

A SUIVRE....