A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (3)

Michel PRAT, Oblat bénédictin
“Le mal méprise la personne.” (Pensées pour la suite des Jours - Prince V. Ghika - page 88)

Au vingtième siècle, ceci était caractéristique des camps d’extermination nazis de la seconde guerre mondiale, des goulags soviétiques et des camps de travail des Khmers rouges. Il est écrit au psaume 15(14), 2a.3b; “Celui qui marche en parfait... qui ne lèse en rien son frère, ne jette pas d’insulte à son prochain.” Saint Benoît au chapitre IV de sa règle, verset 1,2 et 3 dit: “Avant tout, aimer le Seigneur Dieu de tout son cœur, de toute son âme et de toutes ses forces; ensuite le prochain comme soi-même. puis ne pas commettre de meurtre.” Au verset 8: “Honorer tous les hommes.” Au verset 15, 16 et 17: “Vêtir celui qui est nu. Visiter le malade, ensevelir les morts.” Au verset 45: “Redouter l’enfer.” Au verset 65: “ Ne haïr personne.” Tout être humain est créature de Dieu et sa vie doit être protégée, respectée, honorée depuis sa conception. Jésus guérit les malades, le démoniaque (Lc 4,33-36), la belle-mère de Simon (Lc 4,38-39), d’autres malades encore (Lc 4,40-41), un lépreux (Lc 5,12-14), un paralytique (Lc 5, 17-25). Il redonne vie au fils de la veuve de Naïm (Lc 7,11-17). Jésus est donc pour la vie, pour la vie humaine et s’oppose au mépris de la personne. “Tu aimeras le Seigneur ton Dieu de tout ton cœur, de toute ton âme, de toute ta force et de tout ton esprit; et ton prochain comme toi-même.” (Lc 10,27-28)

Le mal méprise la personne disait Monseigneur Ghika. Le bien honore la personne: l’Immaculée Conception vouvoyait Bernadette Soubirous, une enfant native de Lourdes - France, pieuse et candide comme un ange, mais pauvre et chétive. David parle d’eux, les auteurs du mal, dans le psaume 14(13) aux versets 1 et 3: L’insensé a dit dans son cœur: ‘Non, plus de Dieu!” Corrompues, abominables leurs actions; personne n’agit bien, non pas un seul. Saint Paul, dans sa lettre aux Romains, poursuit (Rm 3,13-18): “Leur gosier est un sépulcre béant, leur langue trame la ruse. un venin d’aspic est sous leurs lèvres, la malédiction et l’aigreur emplissent leur bouche. Agiles sont leurs pieds à verser le sang; ruine et misère sont sur leurs chemins. Le chemin de la paix ils ne l’ont pas connu, nulle crainte de Dieu devant leurs yeux.” (cf. aussi Ps 5,10; 140,4; 10,7; Is 59,7-8; Ps 36,2)

A SUIVRE....

Asociaţia "Virgo Fidelis", un dar al Mons. Ghika pentru anul sacerdotal

În ziua de rugăciune pentru vocaţii, vă propun un articol apărut în "Actualitatea Creştină" (13/2009):
Asociaţia Virgo Fidelis este o fraternitate spirituală de rugăciune care, sub ocrotirea Sfintei Fecioare şi sub îndrumarea ierarhiei Bisericii, se consacră rugăciunii, penitenţei şi carităţii în sprijinul preoţilor şi al persoanelor consacrate. Această fraternitate de rugăciune a luat naştere în anul 1935, în Franţa, din iniţiativa Mons. Vladimir Ghika, care a adresat Yvonnei Estienne, una din fiicele sale spirituale, o cerere de rugăciune pentru un preot aflat în mari dificultăţi, care îi puneau în pericol starea sacerdotală. Yvonne Estienne, împreună cu un grup de persoane, s-au rugat şi au oferit Sfânta Liturghie pentru a ajuta acest preot.
Rugăciunile au fost ascultate, preotul regăsind astfel bucuria preoţiei. Micul grup a continuat să se întrunească şi să se roage şi pentru alte cazuri de preoţi ce se aflau în dificultate. După un pelerinaj la Sfânta Fecioară de la Salette, în 1940, acest grup a fost imitat în mai multe locuri din Franţa, generând mai multe grupuri de rugăciune pentru preoţi şi persoane consacrate.
Arhiepiscopul Parisului, Cardinalul Suhard, fiind informat de apariţia acestei asociaţii, o încurajează şi îi dă o formă oficială de existenţă în Biserică. În 1949, grupul număra deja peste 1000 de persoane, din cele mai variate medii sociale ale Franţei. Eminenţa Sa, Cardinalul Gerlier, arhiepiscop de Lyon, impresionat de dezvoltarea extraordinară a acestei mişcări, prezintă întrunirii cardinalilor şi arhiepiscopilor Franţei această operă, care este unanim acceptată şi recunoscută în Biserică, sub denumirea de Virgo Fidelis. Asociaţia rămâne sub responsabilitatea Yvonnei Estienne, care elaborează statutul, având sprijinul Mons. Bazelaire, Arhiepiscopul de Chambery. La 22 februarie 1954, Cardinalul Feltin a aprobat statutul asociaţiei. O revistă trimestrială, denumită Virgo Fidelis, asigură legătura între membrii asociaţiei şi le dăruieşte hrană spirituală.
Membrii asociaţiei, prin rugăciuni, sacrificii şi fapte de caritate, oferă ajutor spiritual preoţilor, persoanelor consacrate şi pentru noi vocaţii.
Aceasta este istoria Asociaţiei Virgo Fidelis, născută dintr-o iniţiativă a Mons. Vladimir Ghika care, la Biserica Străinilor din Paris, 33 rue du Sevres, întâlnind preoţi în suferinţă şi în dificultate gravă de exercitare a ministerului sacerdotal, le venea în ajutor cu rugăciunea şi prezenţa sa.
Asociaţia este prezentă actualmente în multe dieceze din Franţa. Preşedintele naţional este Olivier Flichy, el fiind în acelaşi timp redactorulşef al revistei Virgo Fidelis. Directorul spiritual al asociaţiei este părintele Francis Volle c.p.c.r.
În acest an sacerdotal, declarat de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea (19 iunie 2009 – 11 iunie 2010), ÎPS Ioan Robu a aprobat funcţionarea asociaţiei Virgo Fidelis şi în România. Asociaţia va sprijini activitatea preoţilor, a persoanelor consacrate şi vocaţiile, prin rugăciuni, sacrificii şi acte de caritate. Părintele îndrumător spiritual al asociaţiei din Arhidieceza de Bucureşti este părintele Ioan Ciobanu, paroh al bisericii Preasfânta Inimă a lui Isus (Sacre Coeur).
Din această asociaţie poate face parte orice persoană de bunăvoinţă, laică sau consacrată, dornică să sprijine starea sacerdotală, de viaţă consacrată şi noile vocaţii, în cadrul unei parohii sau în mod particular. Membrii asociaţiei se vor ruga, după posibilităţi, şi vor participa la Sfânta Liturghie celebrată după intenţia asociaţiei. Se recomandă şi participarea la exerciţiile spirituale organizate de asociaţie.
Virgo Fidelis este un dar al Mons. Ghika făcut Bisericii noastre, în drumul său spre beatificare. Este, de asemenea, un har al anului sacerdotal.
Mihaela VASILIU

Vladimir Ghika si Papa de la Roma

Sarbatorirea a cinci ani de la alegerea actualului Pontif, Benedict al XVI-lea, ne prilejuieste amintirea legaturii stranse pe care Vladimir Ghika a avut-o cu Urmasii lui Petru in decursul vietii sale. In fotografia care deschide aceste randuri, din care se vede un detaliu mai jos, il avem pe parintele Ghika in spatele Sfantului Parinte Pius al XI-lea, probabil in anul 1925.
Mai inainte, Papa Leon al XII-lea il indemnase sa studieze filosofia si teologia tomista devenind unul dintre putinii laici teologi ai vremii. Devenit catolic in 1902, in timpul acestui episcop al Romei, isi va continua activitatea sub guvernul lui Pius al X-lea si Benedict al XV-lea, pentru ca intr-un fel el depindea direct de autoritatea Sfantului Parinte care l-a trimis apostol laic in lume. Iar lumea lui Ghika era, asa cum ilustreaza biografiile, atat cea a saloanelor bogate cat si a cotloanelor sarace.
In timpul lui Pius al XI-lea, cel din fotografie, Vladimir Ghika a devenit preot si prelat al casei pontificale, ocupandu-se de saraci, de refugiati, de leprosi ... dar si de intelectuali si de mari personalitati ... strabatand Europa si lumea pentru Congrese Euharistice sau intemeieri de lacasuri monastice. Calea apostolatului sau era "calea ferata", cum obisnuia sa spuna.
Anul inaugurarii pontificatului Papei Pius al XII-lea, 1939, coincide cu cel al intoarcerii lui Vladimir Ghika in Romania. Aici va ramane pe durata razboiului si de aici va auzi vocea papei care vorbea despre contrastul dintre credinta catolica si ideologiile materialist dialectice care ajunsesera sa guverneze in estul Europei (Humani Generis - 12 august 1950).
Guvernul de la Bucuresti, exponent al acestor ideologii, a actionat necontenit in vederea distrugerii influentei acestui Papa in Romania prin anihilarea Bisericii Catolice din teritoriu, mai ales prin eliminarea liderilor. Episcopii au fost arestati si cei care au inlocuit pastorii au avut aceeasi soarta daca nu colaborau cu guvernul, o colaborare care era inacceptabila pentru Biserica Catolica. Pastrarea comuniunii cu Roma a fost in acel timp o marturie care costa mult, libertatea si chiar viata.
Daca marturia comuniunii spirituale era la indemana oricarui catolic, comunicarea cu Roma nu era la fel de usor de realizat, mai ales ca timpurile si situatiile recereau clarificari in privinta autoritatii. Monseniorul Ghika a facilitat aceasta comunicare pentru Biserica Catolica din Romania, pentru ca aceasta sa ramana in comuniune cu Papa de la Roma. Aceasta implicare a sa, in trimiterea si primirea de scrisori de la Vatican pentru ordinariul substitut, Mons. Menges, din iubire pentru Biserica in comuniune cu Papa, l-a costat scump pe Monseniorul Ghika. Peste mai putin de o luna vom comemora pretul platit de Vladimir Ghika la Jilava, moartea sa in mizerie.
A avut pentru cei care traiau in acea mizerie, asa cum are pentru noi care traim in alte timpuri mizere, efectul pe care il produce gasirea unui diamant sau a unei bucati de aur in noroiul produs de spalarea zacamintelor de aur sau diamante. Cand parea ca nu mai era nimic, decat noroi si mizerie, iata ca ceva straluceste... si nu este un ciob de sticla... este chiar mai mult decat un diamant... Astfel de pietre pretioase impodobesc Scaunul lui Petru. Astfel de pietre, dure incat sfredelesc tot ceea ce le sta impotriva, sustin munca de apostolat a urmasului lui Petru. Astfel de pietre, reflecta lumina pe care Dumnezeu o revarsa in Biserica sa prin ministerul petrin, ajungand sa lumineze pe tot omul.
Acesta este diamantul nostru! Sa-l pretuim!

17 aprilie - 17 mai 2010 - o luna de rugaciune pentru beatificarea Mons. Ghika

Pana la comemorarea a 56 de ani de la moartea Monseniorului mai este o luna - 16/17 mai 2010. Acesta este un timp de lauda motivata de Invierea Mantuitorului, fara de care moartea ar fi avut un cu totul alt sens.
Bucuria Invierii ne da si curajul rugaciunii de cerere a beatificarii Monseniorului Ghika. El a trait cu adevarat moartea ca pe marele act al vietii sale si speram ca sa reusim sa elaboram tot ceea ce este necesar pentru a demonstra ca a fost un martiriu. Aceasta munca, echivalentul a zece teze de doctorat, dupa cum afirma Prefectul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor, Arhiepiscopul Angelo Amato, are nevoie de sustinere din toate punctele de vedere, mai ales spiritual.
Constiinta acestui fapt ma indeamna sa va propun aceasta luna de rugaciune pentru Beatificarea Mons. Vladimir Ghika. Fiecare va face acele rugaciuni care ii sunt mai dragi avand intentia de a cere acest har pentru Biserica noastra locala, adaugand si rugaciunea specifica deja cunoascuta:
Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika.
Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi şi dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul... (aici se spune harul cerut), pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care vietuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

Ladispoli, Italia - In memoria Monseniorului

Comunitatea catolica de limba romana din Ladispoli celebreaza memoria Monseniorului Ghika, inaugurand astfel Luna de rugaciune pentru beatificare ce are ca moment final comemorarea mortii Monseniorului din 16/17 mai.
Celebrarea are doua momente distincte. Primul este cel al Sfintei Liturghii din 18 aprilie, a treia duminica a Timpului Pascal, la ora 9:15. Cu aceasta ocazie este organizata si o mica expozitie de fotografii care ilustreaza viata Robului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. Al doilea moment este cel al vizionarii filmului "Fratelui meu din Exil" de Ana Boariu care se va avea loc joi 29 aprilie, la ora 19:30. Cele doua evenimente vor avea loc in biserica San Giovanni Battista, acolo unde comunitatea romaneasca celebreaza Sfanta Liturghie in fiecare duminica.

*******
Ladispoli, "prelungire maritima" a Romei, faimos pentru plaja cu nisipul de culoare neagra, devenita intre timp o localitate cu peste 40.000 de locuitori, are in componenta si o importanta comunitate de romani. Parintele Adrian Chili reuneste in jurul lui pe romanii catolici care, astfel participa la Sfanta Liturghie in limba materna, desi sant departe de tara.

Visualizzazione ingrandita della mappa

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (2)

Michel PRAT, Oblat bénédictin

“Notre mort doit être le plus grand acte de notre vie. Mais Dieu peut se trouver seul à le savoir...” (Pensées pour la suite des jours - Prince Vladimir I. Ghika - page 85- Éditions Beauchesne)

Saint Benoît dans sa règle dit au chapitre IV, verset 47: “Avoir chaque jour la mort sous les yeux.” Jésus (Lc 21,36) dit: “Veillez donc et priez en tout temps, afin d’avoir la force d’échapper à tout ce qui doit arriver, et de vous tenir debout devant le Fils de l’homme.”
Saint Benoît demande donc à ses moines de faire comme si chaque jour pouvait être le dernier de leur vie et donc d’être debout pour se préparer à rencontrer le Fils de l’homme. En particulier, l’oblat bénédictin, attiré par le genre de vie que mènent les moines, doit tenir chaque jour la mort devant les yeux, veiller et prier en tout temps pour être prêt à l’ultime rencontre. Aimer le genre de vie que mènent les moines signifie aussi avoir du goût pour la solitude, désirer apprendre à “habiter avec soi-même” (cf. Vie de Saint Benoît, dialogue de Saint Grégoire avec le diacre Pierre, chapitre III, le signe de la croix). Par suite, l’oblat peut se trouver dans des situations de solitude telles que Dieu seul saura que sa mort peut avoir lieu là, dans le métro, sur la route en allant déjeuner ou à la chapelle du monastère le dimanche.

Cet écrit de Monseigneur Ghika renvoie aussi à Ct 8,6: “l’amour est fort comme la mort.” ; à Lc 9,24: “Qui veut sauver sa vie la perdra, mais qui perdra sa vie à cause de moi, celui-là la sauvera.”; ou encore à Sainte Thérèse de l’Enfant Jésus: “Je ne meurs pas, j’entre dans la vie.”

A SUIVRE....