Michel PRAT, oblat bénédictin
Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 30 Ed. Beauchesne - a écrit:
“L’habitude du sacrifice apprend à mieux fixer la résidence de l’âme.”
Pendant l’eucharistie, on commémore le sacrifice que le Christ a fait de lui-même en se rendant présent dans les espèces consacrées, le pain et le vin. Participer à la messe dominicale, et donc à la commémoration du sacrifice du Christ, permet de faire un retour sur soi-même, d’habiter avec soi-même, que notre âme revienne en nous-mêmes et qu’elle ne soit pas éparpillée dans les occupations parfois superficielles et secondaires de ce monde qui passe. Jeûner, partager son pain avec ceux qui n’en n’ont pas, faire l’aumône, c’est aussi se sacrifier pour imiter Jésus, ses paroles et ses actes décrits dans les quatre évangiles. En (Mc 10,17-22), l’homme riche, pour avoir la vie éternelle doit abandonner ses richesses aux pauvres.
Le jeûne est considéré comme une ascèse qui est bonne pour la santé; les docteurs en reconnaissent les vertus. Dans les évangiles, il apparaît comme un moyen de résister à la tentation du diable.(cf. Mt 4,1-4; Mc 1,12-13; Lc 4,1-4) Les disciples de Jésus jeûneront lorsque celui-ci leur sera enlevé (Mc 2,18-20). Ils feront un sacrifice afin que la présence de leur maître reste forte en eux. Partager son pai n avec celui qui a faim, c’est essayer de faire sienne la multiplication des pains avec les foules affamées en (Mc 6,30-44), c’est donc être uni au Christ à chaque fois que l’on pratique ce partage, c’est donc développer sa vie intérieure et intuitivement, mieux fixer la résidence de l’âme.
Dans le Catéchisme de l’Eglise Catholique n°611, il est écrit: l’eucharistie qu’Il (Jésus) institue à ce moment sera le “mémorial” (1Co 11,25) de son sacrifice. Jésus inclut les apôtres dans sa propre offrande et leur demande de la perpétuer. (Lc 22,19) En reprenant à son propre compte, les sacrifices du Christ durant sa vie publique et sa passion, nous sommes davantage présents pendant les eucharisties et la résidence de l’âme est mieux fixée.
A SUIVRE
20.04.2015
07.04.2015
Vladimir Ghika şi necesitatea unei culturi morale - „Vrem cerul!”
Iulia COJOCARIU în Actualiatatea Creștină 4/2015
Pe o ciornă, care pare a fi pentru o conferinţă pe care Monseniorul Ghika urma să o susţină probabil cu ocazia constituirii unei asociaţii care îşi propunea să lucreze pentru îndreptarea moravurilor din societatea românească, Vladimir Ghika, amintind strigătul „Noi vrem
pământ” care s-a făcut auzit în timpul răscoalei de la 1907, foloseşte expresia „Vrem cerul”, spunând că cerul este ceea ce lipseşte cel mai mult „în această ţară şi nu doar câtorva, ci tuturor”. Cerul, adică „aerul respirabil, mediul comun al tuturor lucrurilor, lumina universală”. Simţul binelui şi al răului, cinstea, mila, fraternitatea, credinţa sunt lucrurile care definesc această dorinţă de cer, spune Monseniorul. „Când există cerul deasupra lumii, totul se aranjează şi se armonizează, totul este cuprins de ordine şi limpezime, când nu vedem decât pământul, apar luptele, ura, întunericul, egoismul”. Pentru a avea „un colţ de cer deasupra ţării noastre”, Vladimir Ghika vorbeşte cu insistenţă în acest
text despre necesitatea unei culturi morale. Este ceea ce recomandă celor care vor face parte din această asociaţie. Având la bază o cultură integrală, deschisă spre valori precum universalitatea principiilor, adevărurile vii, armonia, respectul, fiecare membru al asociaţiei este îndemnat să lucreze la perfecţionarea morală individuală, ceea ce Vladimir Ghika numeşte cultură morală. Această cultură morală are o expresie concretă - vizitarea săracilor, pe care o consideră ca fiind un act al unei ştiinţe şi arte supreme. Pentru această vizită fiecare membru al asociaţiei trebuie să dedice o oră pe săptămână, iar faţă de săracul vizitat trebuie să arate o grijă frăţească şi să înveţe împreună cu el să fie mereu mai bun. Va învăţa aceasta şi prin simpla prezenţă a săracului, iar punerea în act a carităţii îl va ajuta să
înţeleagă mai bine ce este omul, ce este el însuşi, care este lucrul cel mai necesar, care este sensul vieţii.
Pentru formarea acestei culturi morale este necesară ...
(mai departe citiți în revistă sau aici: www.actualitatea-crestina.ro)
01.04.2015
Calea Crucii pentru sfințirea preoților cu monseniorul Vladimir Ghika
Semnalăm o nouă apariție editorială:
Calea
Crucii pentru sfințirea preoților cu monseniorul Vladimir Ghika.
Este o
publicație de 40 de pagini într-un format atipic, în care se propune pentru
meditație în fiecare stațiune, un gând al fericitului Vladimir Ghika.
Este un
itinerar de rugăciune propus de Fraternitatea Virgo Fidelis,
fraternitate înființată la inițiativa fericitului Vladimir și dusă mai departe
de fiica sa spirituală, Yvone Estiene cu scopul de rugăciune și jertfă pentru
sprijinirea stării sacerdotale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)