Rugăciune

Pentru obținerea unui har în vederea canonizării Fericitului Vladimir Ghika

Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika.

Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi şi dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul... (aici se spune harul cerut), pentru ca el să fie canonizat cât mai curând, spre slava Ta, care vietuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

sau:

    Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, Tu i-ai trirnis pe apostolii şi discipolii Tăi în lumea întreagă, pentru a duce tuturor oamenilor vestea cea bună a iubirii Tale. În pragul sacrificiului Tău suprem pentru mântuirea lumii, la cina de pe urrnă, Te-ai rugat Tatălui ceresc ca Biserica Ta să fie una.

      Priveşte cu bunăvointă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika - suflet nobil atât din naştere cât şi prin vocaţie. El a dat mărturie despre Tine cu zel apostolic pe toate meridianele pământului şi şi-a pecetluit credinţa neclintită în Tine cu preţul martiriului său.

      Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi. Aşa cum în vremea petrecerii sale pământeşti săvârşea, prin puterea Ta, măreţe fapte de binefacere, iar la chemarea Ta îmbina armonios Orientul cu Occidentul, tot astfel acum dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul... (aici se spune harul cerut), pentru ca el să fie canonizat cât mai curând şi să mijlocească într-un viitor cât mai apropiat unirea tuturor creştinilor, spre slava Ta, care vietuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

      Amin. 

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

INVOCAȚIILE în cinstea Fericitului Vladimir Ghika

Fericite Vladimir Ghika, R. Roagă-te pentru noi
Fericite Vladimir, ascultător supus voinței divine R.
Fericite Vladimir, slujitor fidel în Biserica lui Cristos R.
Fericite Vladimir, dăruit cu totul activităților caritative R.
Fericite Vladimir, voce neobosită de chemare la convertire R.
Fericite Vladimir, strălucit îndrumător spiritual R.
Fericite Vladimir, profet al timpurilor noastre R.
Fericite Vladimir, semănător al spiritului evanghelic R.
Fericite Vladimir, înzestrat cu prudență și înțelepciune R.
Fericite Vladimir, mângâietor al celor disperați R.
Fericite Vladimir, călăuză spre Dumnezeu a celor cu inimile împietrite R.
Fericite Vladimir, apărătorul celor nedreptățiți R.
Fericite Vladimir, înger al blândeții R.
Fericite Vladimir, floare a bunătății R.
Fericite Vladimir, model de laic consacrat R.
Fericite Vladimir, preot și jertfă plăcută lui Dumnezeu R.
Fericite Vladimir, misionar în întreaga lume R.
Fericite Vladimir, mărturisitor al lui Cristos R.
Fericite Vladimir, vrednic ucenic în școala suferinței R.
Fericite Vladimir, privire limpede asupra Bisericii din Orient și Occident R.
Fericite Vladimir, exemplu de cinstire a Sf. Euharistii și a Maicii Domnului R.
Fericite Vladimir, om al rugăciunii statornice în timpurile noastre R.
Fericite Vladimir, orientat spre realizarea binelui comun R.
Fericite Vladimir, sărac printre cei mai săraci R.
Fericite Vladimir, condamnat pentru credința în Cristos și a Bisericii R.
Fericite Vladimir, curajos apărător al adevărului R.
Fericite Vladimir, icoană a apostolatului discret și rodnic R.
Fericite Vladimir, ucenic devotat în iubirea de Dumnezeu și de aproapele R.
Fericite Vladimir, ocrotitorul familiilor R.
Fericite Vladimir, bucuria copiilor R.
Fericite Vladimir, îndrumătorul tinerilor și al studenților R.
Fericite Vladimir, ajutorul tuturor celor suferinzi R.
Fericite Vladimir, lumina celor rătăciți R.
Fericite Vladimir, susținătorul unirii tuturor creștinilor R.
Fericite Vladimir, mijlocitorul cererilor și rugăciunilor noastre. R.

V. Roagă-te pentru noi Fericite Vladimir
R. Ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Isus Cristos.

Să ne rugăm:
Dumnezeule atotputernic și veșnic, care i-ai dat fericitului Vladimir, preot și martir, puterea să mărturisească prezența vie a iubirii tale chiar și în timpul persecuției, prin mijlocirea și exemplul său dăruiește-ne harul să perseverăm în slujirea ta, în comuniunea credinței apostolice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine viețuiește și domnește, în unire cu Duhul Sfânt, în toți vecii vecilor. Amin.

Scurtă cronologie

1873,25 XII	Se naşte la Constantinopol, este botezat şi miruit în Biserica Ortodoxă; fiu al principelui Ion Ghika, ministru plenipotenţiar al României în Turcia, şi al Alexandrinei Moret de Blaramberg.
1877	Familia se întoarce în România
1879-1893	Şcoala primară şi liceul la Toulouse (Franţa). Vacanţele în România
1881	Moare tatăl lui.
1893-1895	Urmează Şcoala de Ştiinţe Politice, cu fratele său, Dimitrie, la Paris.
1895-1898	În România.
1898-1904	La Roma, licenţa în filozofie scolastică şi doctoratul în teologie la dominicani.
1902, 15 IV	Face profesiunea de credinţă catolică, la biserica Sfânta Sabina din Roma.
1904-1906	La Salonic o întâlneşte pe Sora Pucci.
1906, 20 VI	Deschide dispensarul gratuit „Bethleem Mariae” la Bucureşti, în Calea Griviţei
1908-1912	Întemeiază cu sora Pucci Sanatoriul „Sf. Vincenţiu de Paul” la Bucureşti.
1912-1913	Îngrijeşte bolnavii de holeră, cu ajutorul sorei Pucci, la lazaretul de la Zimnicea.
1914-1918	O bogată activitate diplomatică la Roma
1923, 7 X	Hirotonit preot la Paris de Card. Dubois
1923-1939	Apostolat rodnic la Paris
1924-1928	Misiune la Villejuif, în periferia comunistă a Parisului
1924, 24 II	Indult de la Roma pentru întemeierea Societăţii Auxiliare a Misiunilor

1925-1926	Întemeiază la Auberive (Franţa) Ordinul Fraţilor şi Surorilor Comunităţii Sf. Ioan
1928-1938	Ia parte la Congresele Euharistice Internaţionale de la Sidney, Cartagina, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta.
1931	Rector la Biserica Străinilor din Paris. Numit de papa Pius al XI-lea Protonotar Apostolic
1939	În vacanţă, la Bozieni (Moldova). Începe războiul şi nu se mai întoarce în Franţa
1934-1954	Activitatea sacerdotală în România
1948	Refuză să plece cu trenul regal şi se mută la Sanatoriul „Sf. Vincenţiu de Paul”, casa din Bd. Dacia fiind confiscată.
1949	Naţionalizarea întregii opere a Fiicelor Carităţii
1950	Se mută în casa parohială a preoţilor Lazarişti
1952, 18 XI	Arestarea în plină stradă.
1953, 24 X	Are loc procesul, nu acceptă avocat, se apără singur.
1954, 16 V	Sfânta moarte în infirmeria închisorii Jilava la 81 ani.

Rugăciuni din volumul Convorbiri spirituale - Vladimir GHIKA

PREFAŢĂ


Nesfârşit de variate pot fi textele de rugăciune ce urmează să fie înmânate săracului, pentru a-l ajuta să tragă mai multe învăţăminte de pe urma suferinţelor sale, oferindu-le lui Dumnezeu în modul cel mai conştient şi mai generos. Contează mult să fie bine adaptate la fiecare împrejurare particulară. Este atinsă aici porţiunea cea mai profund afectată, cea mai personală, intimă, a vieţii aproapelui şi acolo poate mai mult decât în altă parte, trebuie să ai grijă ca vorbele să se potrivească cu starea sufletului în ajutorul căruia ai venit, vorbele ce pot fi oferite acestui suflet, pentru a-i fi apoi adresate lui Dumnezeu, pentru prea-binele său. Cea mai mică notă falsă ar încetini avântul rugăciunii şi ar risca să-i modifice într-o oarecare măsură valoarea ofrandei.
Dar cum poate ar fi util să oferim ceva care să depăşească o simplă indicaţie, şi cum poate fi înţelept să uşurăm o muncă uneori mai delicată decât se crede, dau aici, deja gata pregătite pentru eventuale modificări, câteva teme verificate corespunzător prin experienţă, şi astfel concepute încât să poată fi adaptate la cazuri destul de diferite, cu numai câteva mici retuşuri.
Ca atare transcriu, mai mult ca exemplu decât cu model - şi, mai ales, ca punct de plecare pentru adaptări noi, câteva din textele pe care am fost nevoit să le compun chiar eu, după nevoile misiunii mele. Practica le-a verificat. Ele m-au servit cu folos mai întâi în cazuri determinate şi apoi în alte cazuri mai mult sau mai puţin asemănătoare. Ele pot fi de folos cititorilor mei aşa cum sunt, fie „puse la punct”, în funcţie de persoanele şi de situaţiile pentru care urmează să fie adaptate.
În aceeaşi ordine de idei, şi gândindu-mă la o aplicare practică, am adăugat la aceste texte alte câteva
texte de rugăciune de un caracter mai diferit, dar de aceeaşi natură şi de aceeaşi inspiraţie. Le-am compus odinioară în vederea acţiunilor în care am concentrat tot efortul şi toată grija sufletului meu. Viaţa unei asociaţii de caritate le-a dat naştere. Ele pot găsi o utilizare oriunde se lucrează în acelaşi mod şi în aceeaşi scop.

RUGĂCIUNE DE SPUS ÎNAINTE DE CONSULTAŢIILE DINTR-UN DISPENSAR

Doamne, vom vedea în curând venind la noi bieţi oameni care suferă şi care ne cer să le uşurăm durerile. Fă ca îngrijirile noastre, ajutorul şi rugăciunile noastre să poată înlătura sau face mai suportabile aceste suferinţe, ca să fie binecuvântat numele Tău prin noi.
Fie să vedem cum apare vindecarea oriunde aceasta poate fi obţinută pentru mai-binele sufletului lor şi o mai bună folosinţă a vieţii lor. Dacă nu, fie cel puţin ca durerea de care au parte să se reducă la atât cât socoteşti Tu necesar pentru fericirea lor veşnică; şi dacă, în această privinţă, ar fi să le mai lipsească ceva, ia cât le lipseşte şi dă-le din suferinţele noastre şi din meritele pe care le-am fi dobândit pe lângă Tine.
Doamne, învaţă-ne să Te cunoaştem prin milă, să Te slujim prin dăruire frăţească, să-Ţi urmăm exemplul
prin jertfă.
Şi fie ca încercarea la care supui buna noastră voinţă, făcându-ne trimişii răspunzători de Providenţa Ta faţă de aceşti nefericiţi care, după cum spui, Îţi ţin locul, fie ca această încercare să se întoarcă în cinstea noastră comună, pentru fericirea noastră comună în ceruri.
Aşa să fie!

[Rugăciune compusă pentru Dispensarul din Bucureşti].

RUGĂCIUNE PENTRU BUNA FOLOSINŢĂ A SUFERINŢELOR

Sufăr, Doamne; iată suferinţele mele, ia-le, ţi le dăruiesc.
Tu, care nu refuzi nimic de la noi, primeşte-le.
Tu, care ai suferit mai mult ca oricine, ştii ce-ţi ofer.
Sufăr, Doamne; iată suferinţele mele, ia-le.
Ţi le dăruiesc, ţi le dăruiesc, ţi le dăruiesc, pentru ca, devenind ale Tale, să poată folosi la iertarea greşelilor celor dragi mie sau care mi-au făcut un bine, să-mi fie iertate greşelile mele şi să fiu adus mai aproape de Tine. Fă din ele fericirea, şi pentru noi toţi, şi în cer ca pe pământ.
Doamne, ceasurile de suferinţă ocupă mult din viaţa mea. E poate lucrul în care sunt cel mai bogat; nu este deci o mică parte din mine, cea pe care ţi-o ofer. Tu ştii prea bine şi, dacă ţi-o spun, e ca să mă liniştesc pe mine în această clipă; căci dacă mi-e aproape milă de mine tot spunându-Ţi-o, câtă milă trebuie să ai Tu, Dumnezeule, pentru mine, Tu care mă iubeşti mai mult decât Te iubesc eu.
Doamne, pot suferi mai îndelung decât pot, cu buzele sau cu inima, să mă rog la tine. Or iată că suferinţele
mele se roagă singure de când ţi le-am dat; ele se vor ruga mai mult timp decât rugăciunile mele. Şi eu cât mă chinui mai mult, cu atât mai tare vor şti ele să se roage la tine.
Doamne, odinioară suferinţele mele mă îndepărtau adesea de Tine, pentru că ele erau prea legate de sufletul meu şi mă aduceau înapoi mereu la mine însumi. Dar iată că ele nu mai sunt numai ale mele şi că în ele nu mai vreau să mă gândesc la nimic; ţi le-am dăruit; acum ele sunt ale Tale, ale Tale pe veci. Ţine-le strâns la Inima Ta şi fiindcă ele nu vor să mă mai părăsească, mă voi găsi şi eu în ele, fără voia lor, eu ele până în ziua în care prin bunăvoinţa Ta, mă voi găsi fără ele, în Cer, alături de această Inimă.
Amin.

________________


Doamne, fă ca rugăciunile şi suferinţele mele să aducă binecuvântarea asupra tuturor pentru care trebuie să intervin în această lume şi în cea de apoi.

[Rugăciune compusă pentru un tânăr incurabil].

_______________

RUGĂCIUNE DE SPUS DE CĂTRE COPIII BOLNAVI ÎN SPITAL

Tatăl Nostru, pe care Îngerii noştri îl văd tot timpul, care vezi totul şi pe care te ştim foarte aproape de noi, chiar fără să te vedem, aşa cum o ştim pe mama aproape de noi într-o cameră neluminată - Sora ne-a spus că Tu-i asculţi, mai mult decât pe toţi ceilalţi, pe copilaşii care Ţi se roagă, iar atunci când sunt bolnavi îi asculţi şi mai mult. Căci Tu ne iubeşti fiindcă suntem copiii Tăi, noi toţi - şi pentru Tine nu există, ca pentru noi, mai multe familii ce nu se cunosc între ele; - Tu ai milă de noi, şi Tu ţii cont că noi suferim, - pentru că noi n-am apucat şi nici n-am vrut să fim prea răi, - şi atunci, dacă noi suferim, nu este ca să fim pedepsiţi, ci pentru că tot ce suferim să poată servi să-i facă buni pe cei care sunt răi, mai buni pe cei buni, fericiţi pe cei nefericiţi. - Şi când noi îţi oferim durerea noastră care ne face să ţipăm şi să plângem sau chiar numai supărarea care face ca nici cele mai frumoase jucării să nu ne placă, - când Îţi dăm toate acestea pentru ca Tu să le pui împreună cu tot ce a suferit bunul nostru Isus, rugându-te să faci ca şi cum erau chiar suferinţele lui - Tu, le păstrezi în inima Ta pentru a ne binecuvânta, şi faci din ele o comoară din care Tu ştii să tot iei, fără să se poată termina, multe lucruri bune pentru noi şi pentru toţi ceilalţi. - Sora ne-a spus-o, şi noi credem lucrul acesta, pentru că Tu eşti Tatăl nostru şi pentru că un tată nu vede cu plăcere cum suferă fără motiv copilaşii săi şi pentru ca mai ştie şi să facă multe lucruri frumoase din orice (asta, e adevărat - am văzut-o la noi acasă... Tăticul chiar ne-a făcut un joc de trenuleţe din bucăţi de fier pe care noi voiam să le aruncăm la gunoi).

______________


Ascultă, deci, Dumnezeule, ruga copilaşilor tăi bolnavi, adunaţi în acest spital.
Şi ce-ţi vom cere mai întâi va fi în egală măsură pentru ceilalţi ca şi pentru noi.
Îţi place să ne rugăm pentru ceilalţi: îţi face plăcere sa vezi că ne iubim între noi, că nu ne gândim numai la noi, că vrem să fim toţi împreună cu Tine şi că nimic, nici durerile mari, nu ne pot împiedica să fim din inimă alături de ei şi alături de Tine.

____________


Mai întâi Îţi cerem ca toţi bolnavii care sunt în acest spital să fie într-o zi fericiţi în cer alături de Tine.
Îţi cerem să-i ajuţi ca ei să fie, din iubire pentru Tine, răbdători când îi doare tare, resemnaţi când nimic nu le face bine, tot timpul mulţumiţi că Te ştiu aproape de ei - şi siguri că Tatăl lor din ceruri nu-i va părăsi niciodată - Şi pentru toate relele pe care le-au putut face ei până acum, să-Ţi ceară iertare înainte de a muri, pentru că apoi e prea târziu.
Îţi cerem să nu-i laşi să piardă nimic din ce pot merita ca răsplată în, faţa Ta, pe pământ ca şi în Cer, suferindu-şi durerile aşa cum vrei Tu ca noi să le suferim.
Îţi cerem să-i vindeci de boală pe toţi cei care pot fi vindecaţi, mai ales dacă, atunci, pentru ei şi pentru ceilalţi, trebuie să fie mai buni în adâncul inimii lor.
Îţi cerem sa ai grijă de familiile pe care le-au părăsit şi care sunt atât de triste. Nu uita de familiile unde sunt necazuri mari, din pricină că lipsesc cei care aduceau mâncarea pentru toţi şi ţineau toată casa. Dar aminteşte-Ţi mai ales de frăţiorii noştri, copiii acestor domni care zac aici în pat, suferind atâta în acest spital, şi pe care-i vedem plângând pe ascuns, în loc să se bucure, atunci când li se aduc în vizită bebeluşii, duminica şi joia la ora patru ( ... micuţii plâng şi ei atuncea ...).
Şi Te mai rugăm, încă şi încă, pentru frăţiorii noştri rămaşi singuri de tot, copiii celor ce mor în acest spital. Ai milă de cei care nu mai au cui să spună mamă sau tată. Aminteşte-Ţi de casa goală şi de locul rămas liber la masă.
Îţi amintim din toată inima, în numele suferinţelor pe care Ţi le oferim, de sufletele celor ce-au murit în acest spital şi mai ales de sufletele celor care n-au pe nimeni să le păstreze amintirea.
Tatăl nostru care eşti în Ceruri, ascultă-i pe copilaşii Tăi bolnavi. Ei nu-Ţi cer decât lucruri bune şi sfinte şi sunt foarte siguri că Tu n-o să le spui „nu”.
__________

Copilaşii tăi ţi-au dăruit tot ce au în inimă – şi durerea şi necazurile. Ascultă-i ca şi cum ar fi însuşi copilul Tău Isus care-ti vorbeşte. Nu-i aşa că l-ai făcut fratele nostru? şi apoi el a voit să sufere atâta pentru toată lumea când s-a făcut mare! Vrem să-I semănăm în toate, chiar şi în aceasta.
Ascultă-i, Dumnezeule, pe copilaşii Tăi care suferă, care nu pot dormi şi care nu mai au pe mămica lor lângă ei. Rugăciunea lor, ei o trimit Preabunei Fecioare, care este Mama tuturor, ca şi a copilului Isus. Ea îţi va spune toate acestea mai bine decât noi. - Şi va mai adăuga şi ea câte ceva.
Aşa să fie.

[Rugăciune compusă pentru pavilionul de copii al spitalului de tuberculoşi din Roma].

În familie - din volumul Convorbiri spirituale

Matei, cap. V, 45

„Ut sitis filii Patris vestri qui in coelis est...”

„Ca să fiţi fiii Părintelui vostru care este în ceruri...”

(În Spiritul unui Testament care, cu preţul sângelui, pentru o viaţă nouă şi pentru viaţa Veşnică, ne-a dăruit un Tată în Ceruri şi fraţi pe pământ).


După ce-aţi privit spre Ceruri
şi-aţi rostit un Tatăl Nostru
Avându-l pe Dumnezeu în inimă
priviţi spre pământ.
Şi, tainic, spuneţi în adâncul sufletului vostru


FIULUI CEL MAI IUBIT AL TATĂLUI COMUN,
FRATELUI-SĂRAC CE ŢINE
LOCUL LUI CRISTOS
PE STRADĂ, ÎN MANSARDE ŞI SPITALE
SUB PODURI, ÎN FAŢA MAGAZINELOR DE PĂINE
ŞI ÎN GROAPA COMUNĂ


Fratele nostru care eşti pe pământ
Binecuvântat fie numele tău pentru noi,
Vie împărăţia ta în noi înainte de moartea noastră
Să facem, noi doi, o singură voinţă,
cea a lui Dumnezeu,
Şi ca în cer ne va fi pe pământ.
Binecuvântat fii pentru bucuria pe care avem
să ţi-o aducem,
pâinea ta cea de toate zilele
Iartă-ne nouă că nu l-am cunoscut de-ndată pe Dumnezeu
În mizeria ta, aşa cum şi noi îţi vom ierta ţie
că nu l-ai cunoscut în ajutorul nostru.
Nu ne lăsa să ne depărtăm de sufletele tale.
Dar iubirea noastră comună de Dumnezeu,
şi iubirea noastră, în Dumnezeu, a unuia pentru celălalt
să ne mântuiască de cel rău.
„Aşa să fie! Şi oare de ce n-ar fi aşa?”

Poate că atunci, din umbră vi se va părea că auziţi acest răspuns:

Fraţii noştri buni care sunteţi pe pământ
Numele vostru tot mai drag să ne fie.
Ajutorul vostru să ne ajungă înainte de a fi prea târziu.
Să nu facem, împreună, decât o singură voinţă, cea a lui
Dumnezeu,
iar pământul ne va părea mai puţin departe de Cer.
Binecuvântaţi fiţi pentru bucuria ce-o avem
primind de la voi
pâinea noastră cea de toate zilele.
Iertaţi-ne reproşul nostru fără de voie
al durerilor noastre
Aşa cum şi noi vă iertăm batjocura
bunăstării voastre.
Nu ne lăsaţi să vă invidiem niciodată.
Iar fapta voastră bună, ca şi rugăciunile noastre,
Să alunge de la noi toate relele.
„Aşa să fie! şi să ajute Dumnezeu altminteri să nu fie”.

*

Şi dacă vi s-a răspuns astfel, va urma apoi, ca un murmur al sufletului, însoţit de îngerii voştri cu un nevăzut semn al crucii, semnul tainic al crucii ce însoţeşte trecerea oricărei încercări, săvârşirea oricărui act de reparaţie.


SĂRACUL:

Mărire Tatălui care are grijă de toţi! Mărire Tatălui ce se apleacă asupra noastră! Am văzut pe Fiul Său preaiubit venind la mine prin darul fratelui meu şi umplându-mi spiritul cu Spiritul Său de Pace.

PRIETENUL CARE-I VINE ÎN AJUTOR:
Mărire Fiului care ne-a adus la Tatăl nostru! Mărire Fiului care ne permite să fim toţi fraţi şi să fim fraţii Lui! Mărire Fiului a cărui lumină o văd în ochii tăi şi al cărui Spirit m-a făcut să simt durere în durerea ta!

AMÂNDOI ÎMPREUNĂ:

Mărire Spiritului Sfânt care, fără nici o vorbă, fără nici un gând ascuns, aruncă în Dumnezeu inimile noastre, frate al meu, una spre cealaltă. Căci este acelaşi Spirit care printr-un fel de suspin ce nu-l putem spune în cuvinte, strigă în fiecare dintre noi către Dumnezeu: „Tată!” şi de la unul la celălalt „Frate!”, atunci când în sfârşit ne recunoaştem.


AMÂNDOI, TOT ÎMPREUNĂ, BĂTÂND CU PUMNUL ÎN PIEPT:

Aşa cum ar fi trebuit să fie de la începuturi, dar oricum, va fi de acum înainte pe veci şi în vecii vecilor.