«A-L iubi pe Dumnezeu, este deasemenea una din modalitatile de a învata sa nu ne temem de nimic»

Una din nenumaratele calitati ale Monseniorului V. Ghika era marea lui libertate.

Slabit, bolnav, înaintat în vârsta în momentul arestarii pe 18 nov 1952, Monseniorul nu se simtea lipsit de libertate nici macar în celula cumplitei închisorii de la Jilava. Conform marturiei parintelui Matei Boila: Pentru el, zidurile închisorii nu existau. El nu avea de ce sa-si puna întrebarea când va fi eliberat, el era liber.

Cunoscând bine conditiile inumane, nenumaratele torturi, incertitudinea, umilintele, lipsa de hrana, etc la care erau supusi mai ales cei arestati din motive politice si pentru credinta, ne putem întreba cum a ajuns Monseniorul la un asemenea grad de libertate ? De unde atâta forta interioara atunci când totul îti este potrivnic ?

E fructul unui vieti daruite în întregime lui Dumnezeu, a unui exercitiu practicat cu dragoste si tenacitate, sustinut prin rugaciune si abandon în mâinile Providentei. Este iubire pura, dezinteresata, atât fata de Dumnezeu cât si fata de semeni… O cautare continua a prezentei divine chiar în lucrurile cele mai marunte… Încercarea de a face în toate împrejurarile voia Tatalui ceresc… «Reteta» acestei libertati o putem descifra atât în marturiile unor persoane care l-au cunoscut pe Monseniorul cât si în unele din gândurile, cugetarile sale publicate în volumul Pensées pour la suite des jours:

Nu putem sa vrem sa-i dam Domnului totul decât dupa ce am învatat sa nu-i refuzam nimic.

Dumnezeul nostru este un «Dumnezeu ascuns». / Dar si în alt sens, un Dumnezeu «ascuns peste tot» 
si pe care trebuie sa-l gasim pretutindeni .

Cine nu stie sa-l caute pe Domnul peste tot, risca sa nu-l recunoasca nicaieri.

Dumnezeu este singurul lucru pe care nu ni-l poate lua (fura) nimeni.

Iar libertatea suprema si imitarea lui Isus se discern si din atitudinea noastra fata de dusmanii sau asupritorii nostri: «A sti cum trebuie sa ne iubim dusmanii, înseamna sa începem sa întelegem ceea ce este Dumnezeu».

Putem ilustra modernitatea si actualitatea Monseniorului în acest an dedicat de Sf. Parinte Benedict al XVI-lea credintei si prin cugetarea:

Nu-l iubim pe Dumnezeu cum trebuie daca nu stim, iubindu-l, cum sa-i facem si pe ceilalti sa-l iubeasca.

Sr. Antoneta Vlaicu

18 noiembrie 1952-2012, 60 de ani de la arestarea Monseniorului

Solemnitatea Tuturor Sfinților ne este cu atât mai dragă cu cât credem că printre ei se află și cei preaiubiți ai noștrii care ne ajută să ajungem și noi acolo unde sunt ei.

Pentru cei care îl îndrăgesc pe Vladimir Ghika luna noiembrie va oferi și alte momente celebrative. În această lună se comemorează de ceva vreme în mod oficial începutul calvarului Monseniorului, arestarea sa de pe 18 noiembrie 1952.

Se împlinesc așadar 60 de ani de la momentul când „securitatea” a început să pună în practică planul de eliminare a grupului care îl susținea pe conducătorul legitim al Bisericii Catolice la București, Mons. Menges. Acest grup îl includea și pe Vladimir Ghika, cel care își pusese în pericol libertatea facilitând corespondența cu Succesorul lui Petru, Papa de la Roma. Nu există Biserică Catolică în afara comuniunii cu Vicarul lui Cristos și pentru această legătură Monsniorul a plătit cu propria libertate și apoi cu viața.

Dacă cineva vrea să organizeze un eveniment cu această ocazie, așa cum va face Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, poate găsi materiale și cărți utile fie la Librăria Sfântul Iosif (libraria@arcb.ro), fie la Postulatură (postulatura@vladimirghika.ro). Limitele în cantitate și diversitate a acestor materiale se datorează în primul rând lipsei fondurilor. În acest sens, orice ofertă este bine venită.
Îi îndemnăm călduros pe toți prietenii să fie și susținători ai cauzei de beatificare și canonizare a lui Vladimir Ghika. Rugăciunea, sacrificiile, suferințele, capacitățile intelectuale, disponibilitatea de a vorbi altora, suportul financiar, mărturia binelui primit, sunt tot atâtea modalități de a susține o Cauză care merge spre concluzionarea primei etape. Colecta care probabil se va face în toate comunitățile noastre va fi un semn al unei dorințe intense de a-l vedea pe Vladimir Ghika la cinstea altarelor pentru că ne este cu adevărat model și mijlocitor.

Monseniorul in "Radici Cristiane" n.78 - Ottobre 2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (31)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 23 Ed. Beauchesne - a écrit: “En ce monde les punitions de Dieu sont des leçons, ce ne sont pas des disgrâces.”

En Lc 13,1-5, l’évangéliste relate ce qui est arrivé aux Galiléens et l’accident de la tour de Siloë. Ce sont deux punitions de Dieu qui doivent servir de leçons pour l’entourage des victimes. Si les proches, les voisins des victimes réagissent bien par rapport à ce qui est arrivé, ils ne subiront pas le même sort, ils n’entreront pas en disgrâce. De même en Ac 5,1-11, la mort d’Ananie et de Saphire est une punition de Dieu, un châtiment qui fait suite à leur mensonge. Si les autres membres de la communauté des croyants de Jérusalem tiennent compte de cette leçon, s’ils ne mentent pas en disant qu’ils offrent le prix total alors qu’en réalité ils en conservent une partie comme l’a fait Ananie, ils ne seront pas punis, ils n’entreront pas en disgrâce.
En Lc 1,57-66, Zacharie est puni par Dieu, Il est rendu muet (v.20) parce qu’il n’a pas cru à l’annonce de l’ange Gabriel au sujet du fils que doit enfanter sa femme Élisabeth. Quand celle-ci met au monde un fils (v.57), Zacharie est demeuré muet tout ce temps. Mais il n’a pas oublié les paroles de l’ange, il a tenu compte de la leçon qui lui a été infligée. L’ange avait dit que ce fils serait nommé Jean (v.13) et Zacharie donne effectivement ce nom à son fils (v.63). Aussitôt la punition est levée et Zacharie retrouve l’usage de la parole pour bénir Dieu (v.64). Cet épisode est aussi une leçon pour tous les habitants d’alentour qui en éprouvent de la crainte (v.65). Certains auteurs disent aussi que Zacharie n’était pas tombé en disgrâce: Dieu l’a rendu muet pour lui permettre de garder le secret jusqu’au jour de la circoncision de l’enfant.
A SUIVRE...

Vladimir Ghika: Exemplu de trăire a credinței

Aceasta a fost tema de reflecție pentru a doua parte a orei de rugăciune comune a preoților romano-catolici din București. Ca în fiecare lună, și în octombrie, în ziua de 17, majoritatea preoților catolici din București și-au dat întâlnire pentru o oră de rugăciune comună, de data aceasta la Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus (Franceză) din capitală, acolo unde a slujit și Monseniorul Vladimir Ghika înainte de a fi arestat de securitate (1952).

Deja în Scrisoarea Pastorală adresată preoților Arhidiecezei de București pentru inaugurarea Anului Credinței, acolo unde indică inițiativele legate de celebrarea acestui An pastoral, Arhiepiscopul Mitropolit de București, Mons. Ioan Robu spunea: „invităm preoții și cateheții ca, în timpul predicilor sau a catehezelor să le propună credincioșilor exemple de trăire în mod eroic a credinței, cum ar fi Monseniorul Vladimir Ghika, a cărui cauză de beatificare este în curs la Roma...". De data aceasta, la ora de rugăciune a preoților, Înalt Preasfințitul a fost și mai direct, subliniind anumite aspecte din viața Monseniorului, precum rugăciunea îndelungă în fața Sfântului Sacrament, disponibilitatea lui în a-i asculta pe toți, chiar și în timpurile grele ale prigoanei, chiar acolo în sacristie, și discernerea metodelor pastorale – erau timpuri când avea mai mare efect o meditație în „improvizații la orgă”, decât cuvintele ce nu puteau fi rostite sau ascultate. În Anul Credinței există riscul ca preoții să se preocupe mai mult de ceea ce pot face pentru alții. Tocmai de aceea, sfatul Păstorului Arhidiecezei de București pentru colaboratorii săi preoți este de a fi atenți și la ceea ce aduce acest An în propria viață sacerdotală și de a pune în practică tot ce ne poate întări în credință.

Anterior cuvântului IPS Robu, în circa 25 de minute am prezentat, în calitate de postulator al Cauzei de Beatificare și Canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika, situația în care se află în momentul de față Cauza Monseniorului la Roma și în ce fel acest Slujitor al lui Dumnezeu ne este exemplu în trăirea credinței din trei punte de vedere: al trăirii, al mărturiei, al celebrării.

Exemplaritatea trăirii credinței Monseniorului constă tocmai în faptul că indică o ștachetă la care suntem îndemnați să ajungem, el fiind unul dintre cei care, cu ajutorul lui harului lui Dumnezeu, a depășit-o fiind în ochii noștri un campion, daca vrem să rămânem în contextul vocabularului atletic. Sau, în alți termeni, în acest an vor putea fi descoperite multe fațete ale acestui diamant: viața de credință a lui Vladimir Ghika, fiecare fiindu-ne pildă și încurajare prin lumina pe care o revarsă asupra vieții în totalitatea ei.

Pr. Francisc Ungureanu

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (30)

Michel PRAT, oblat bénédictin


Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 23 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dieu donne à ceux qui donnent. Dieu se donne à ceux qui se donnent.”

Quand on est dans une église, si on trouve que l’on est dans une période aride pour la prière, on peut toujours mettre une pièce dans un tronc et allumer un cierge. Alors la prière viendra d’elle-même sur nos lèvres en sortant le chapelet de notre sac ou de notre poche: Dieu donne à ceux qui donnent. De même en participant matériellement à la vie de l’Eglise par le denier de l’Eglise, on sera plus vite uni à la prière des assemblées communautaires de l’Eglise de Jésus Christ.
Pour que Dieu se donne à nous, il ne suffit pas de donner de son argent, mais il faut aussi donner de son temps: consacrer une partie de son temps à un travail dans une association caritative, dans un hôpital ou dans une école comme l’ont montré les premières congrégations religieuses hors des couvents au XVIIème siècle. On pourra aussi consacrer une partie de son temps à recevoir une formation chrétienne dans l’un des cinq instituts catholiques de France ou à l’école cathédrale à Paris. Enfin on pourra participer à un groupe de prière.
Dans l’évangile Mc 2,1-12, le paralytique et les quatre hommes qui portent la civière se fraient un passage à travers la foule pour arriver jusqu’à Jésus parce qu’ils ont foi en Jésus: ils se donnent à lui et lui se donne à eux par le signe de la guérison immédiate du paralytique. Par contre, en Mc 6,1-6, à Nazareth, ses auditeurs s’attachent à son origine, à sa parenté (v.3); ils restent incrédules (v.6) et Jésus n’y fait aucun miracle (v.5): “Un prophète n’est sans honneur que dans sa patrie, dans sa parenté et dans sa maison.”(v.4) La population ne se donne pas à Dieu et Dieu ne se donne pas.
A SUIVRE...

Triduum de rugăciune cu ocazia a 89 de ani de la hirotonirea preoțească a Monseniorului

La 50 de ani primea ordinele sacre pentru a consacra ceea ce făcuse până atunci. „Când a început, ca preot, să celebreze Liturghia Euharistică, trecuse deja de nenumărate ori prin taina liturgiei aproapelui”, spunea nu demult IPS Ioan Robu.

Pentru prienenii Monseniorului propun ca în zilele de 7, 8 si 9 octonbrie să întețim rugăciunea pentru beatificare! Un triduum de rugăciune pentru ca și în procesul de recunoaștere a martiriului lui Vladimir Ghika să se facă voința lui Dumnezeu!