Postări
În dimineaţa zilei de 8 mai, domnul Pierre Hayet a fost chemat de către Domnul la viaţa veşnică. Pentru acest ultim moment din viaţă a fost pregătit, a dorit şi a plecat liniştit având conştiinţa împăcată că şi-a împlinit bine misiunea pe acest pământ. Simţind că se apropie de sfârşitul vieţii pământeşti, a spus soţiei şi celor doi fii care au venit în vizită la căminul din Chatillon sur Seine ,unde era internat de aproape un an şi jumătate, că se apropie ziua plecării şi ziua întâlnirii cu Fericitul Vladimir Ghika, pentru care în ultimii 26 de ani din viaţă, împreună cu soţia au răspuns unei chemări unice, să-l facă cunoscut pe Vladimir Ghika şi să susţină cauza pentru beatificare.
Nu de mult timp, fiind pensionar, se întreba ce să facă, el care era un om cult inteligent si activ, trebuia să-şi schimbe stilul de viaţă, chiar şi domiciliul. Intr-o zi, o doamnă îi oferă pentru lectură o carte nouă, ştiind că se va bucura. Era cartea Memoria tăcerii , scrisă de Elisabeth de Miribel, fosta secretară a lui Charles de Gaulle. Domnul Pierre a rămas fascinat de personajul principal al cărţii, adică de Monseniorul Vladimir Ghica. Spre surprinderea lui, constată că este vorba de un om care a trăit ca un sfânt şi a murit ca un adevărat martir. Această carte a trezit în el dorinţa de a cunoaşte mai bine viaţa şi opera Mons. Ghika, pentru ca în felul acesta să-l facă cunoscut în lume. Cunoaşte multe nume despre care se vorbeşte în carte, persoane care l-au cunoscut sau care au colaborat cu Vladimir Ghika. Entuziasmul din el a devenit un ideal şi un scop în viaţă. Ar fi putut să rămână cu admiraţia şi să nu facă nimic. Ce bine că a luat în serios şi s-a apucat de treabă! De fapt ce a făcut? Nici el nu ştia la ce se angajează şi cum se va termina. A pornit de la zero şi a ajuns, după ani şi ani de muncă, să ne ofere documentele necesare pentru a promova cauza de beatificare a Mons. Vladimir Ghika. A început să caute şi să ia contact cu persoanele pe care le cunoştea, a întrebat pe fiecare ce ştie despre Ghika, ce alte persoane mai pot fi contactate, ce amintiri, obiecte, manuscrise, fotografii etc. pot fi recuperate şi adunate în arhiva Fundaţiei Vladimir Ghika, pe care o infiinţase în acest scop. La început prietenii şi chiar cei din familie îl acuzau că exagerează, că va fi timp pierdut şi o muncă fără succes.
Dar nu a fost aşa. Domnul Pierre nu a luat în serios ce spuneau ceilalţi, a continuat cu fermitate şi încăpăţinare ceea ce şi-a propus, continuă să caute, să călătorească în acest scop pe urmele Mons. Ghika, să scrie, să dea telefoane, să cumpere documente, obiecte, fotografii etc...Devine cunoscut în localitate ca fiind omul care susţine cauza unui preot martir de origine română, dar care a avut o activitate culturală, diplomatică şi un apostolat rodnic la Paris şi în apropiere de Chatillon sur Seine, la Auberive. Propune introducerea cauzei pentru beatificare cardinalului din Paris, scrie la Roma, vine şi la Bucureşti, insistă, nu se descurajează. Din corespondenţa pe care am avut-o ani de zile se poate înţelege că de multe ori era nerăbdător. A trebuit să treacă mai bine de douăzeci de ani de muncă, cercetare, strângeri de mărturii şi documente, articole în presă conferinţe, traduceri, publicaţii, emisiuni la radio şi televizor etc... Iniţiativa şi contribuţia familiei Hayer a fost providenţială.
Bucuros şi convins că ceea ce a început şi a susţinut zeci de ani se continuă cu succes la Bucureşti, decide ca toată arhiva Vladimir Ghika să fie donată Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, spunând: nu pentru mine am muncit 26 de ani, pentru Monseniorul Ghika care este al vostru, pentru voi donez tot ce am despre Ghika, noi am început, voi aţi continuat, am încredere că sunteţi singurii care puteţi preţui munca şi investiţia noastră. Epuizat de muncă, obosit şi slăbit de puteri, primeşte vestea beatificării cu cea mai mare bucurie şi fericire. Asemenea bătrânului Simeon a putut să spună: de acum pot să mor fericit. Cum a trăit, aşa a murit: cu gândul la Fericitul Vladimir Ghika. Putem crede că acum este în împărăţia lui Dumnezeu împreună cu fericitul Vladimir Ghika, mijlocitorul nostru din cer. Dumnezeu să-l răsplătească cu viaţa şi fericirea veşnică!
Bucuresti, 16 mai 2014
Pr. Ioan Ciobanu
