A murit nepoata Monseniorului Vladimir Ghika, Genevieve d'Hoop, contesa de Briey

de M. Nasta, Bruxelles, la 6 ianuarie 2011

După o lungă suferință, în ziua de 3 ianuarie 2011 s-a stins din viață la Bruxelles doamna Geneviève DE BRIEY, soția domnului Michel d'HOOP (realizator audio-vizual), născută in București la 7 ianuarie 1936. Prin mama dânsei, Ioana Emanuela Ghika de Briey, era descendentă directă din familia ilustră care a dat numeroși domnitori Țărilor Române.

Bunicul matern - Dimitrie (Démètre) Ghika - s-a distins în diplomație, în calitate de membru al delegației care a negociat Pacea de la Paris (alături de Titulescu, I. Cantacuzino și alte personalități ale vremii), iar apoi, rând pe rând, a fost Ministru de Externe și ambasador în diferite capitale europeene, unul din ctitorii edificiului în care se află actualmente reședința Ambasadei României de la Bruxelles.

Fratele lui Dimitrie, Monseniorul Vladimir Ghika - martir al credinței, în perioada dictaturii comuniste - a fost un unchi de predilecție al doamnei Geneviève de Briey și grație dânsei s-a putut păstra o arhivă de neprețuit, cu documente referitoare la ultimii ani din viața luminosului prelat. Geneviève a participat de altfel cu multă însuflețire la mai toate manifestările prilejuite de publicarea și cunoașterea mărturiilor de tot felul, privind viața și captivitatea Monseniorului : filme, colocvii, scenarizări, acțiuni pregătitoare în vederea unei beatificări.

În cercul familiei - la fel ca pentru numeroși prieteni din Belgia, Franța și România -, prezența doamnei Geneviève a fost sinonimă cu blandețea, cu bucuria și cu dăruirea spontană. Deosebit de cultă, generoasă cu modestie și de un farmec inefabil, a crescut efectiv patru copii : o fiică, Marina (specializată într-un domeniu juridic de răspundere stresantă) și trei fii (unul din ei, regizorul de avangardă Jean Michel d'Hoop), descendenți de pe urma cărora s-au născut șapte nepoți, venind pe rând să-i înveselească existența.

Dar mai ales se cuvine s-amintim, în aceeași ordine de idei, că Geneviève d'Hoop (alături de soțul ei) și-a deschis inima - deopotrivă cu casa primitoare - pentru numeroase acțiuni de binefacere și mai ales de promovare a culturii românești, după evenimentele din 1989. Artiști, scriitori, oameni de știință, ansambluri corale, tineri și tinere din România, veniți pentru studii sau specializări -- la fel ca multe persoane « cu probleme » din toate straturile societății -- au găsit în această casă o ambianță de neuitat, un sprijin moral și material, acordat cu o franciscană generozitate.

Acum, afland cum s-a petrecut dintre noi această ființă minunată, descendenta de predilecție a Monseniorului -- adevărată 'făclie de veghe' pentru cinstirea memoriei sale și a multor ființe care au indurat vitregia vremurilor noastre --, scrisul așterne cu mare tristețe randurile ('ore singultibus pleno': "cu lacrimi ce-ți umple glasul"), dar spre mangaierea celor care-i pomenesc numele și făptura, știm desigur că se înalță sufletul ei - «din lumea noastră cu dor» -, pentru a dobândi pacea «mai presus de fire», acolo unde «nu mai este nici întristare, nici suspin».