A propos de Bienheureux Vladimir GHIKA (42)

Michel PRAT, oblat bénédictin

  Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 26 Ed. Beauchesne - a écrit:
“Les racines ont plus soif que les feuilles.”

Les racines cherchent et apportent l’eau à la plante ou à l’arbre et qui sera nécessaire au développement des feuilles. De même dans une société, l’Eglise de Jésus Christ, qui est la racine d’un groupe humain, recherche l’eau de ses origines. D’où vient-elle? Pourquoi existe-t-elle? Où va-t-elle? Elle a besoin d’eau pour pouvoir répondre à ces questions. Le genre humain est comparable aux feuilles: il a besoin de ses racines, de l’Eglise pour trouver ses raisons de vivre, pour avoir le goût de la vie.

En Roumanie, après l’abdication du roi Michel Ier, Mgr V. Ghika et ses confrères étaient la mémoire, la racine du peuple roumain. Ils avaient plus soif que ce dernier qui représente les feuilles. Ils pouvaient faire leurs les paroles du psalmiste Ps 62(63),2: “Dieu, toi mon Dieu, je te cherche dès l’aube, mon âme a soif de toi; après toi languit ma chair, terre aride , altérée, sans eau.” ou encore Ps 41(42),2: “Comme languit une biche après l’eau vive, ainsi languit mon âme vers toi, mon Dieu.”

Cette pensée du Bx Ghika est reprise dans le but de la congrégation des Missionnaires de la Charité de Mère Teresa: Étancher la soif de Notre Seigneur Jésus Christ pour le salut des âmes par l’observance des quatre vœux religieux de l’ordre.

L’image des racines et des feuilles se retrouve aussi en Ps 1,3: “Il est comme un arbre planté près d’un ruisseau; il donne du fruit en la saison et jamais son feuillage ne sèche. Tout ce qu’il fait réussit;” ou encore en Jr 17,8 (Bible de Bayard) : “Il est comme un arbre poussé dans la rivière, ses racines plongeant de la berge dans le courant, il ne craint pas les chaleurs, ses feuilles restent vertes, il ne redoute pas les années sèches et ne cessera jamais de porter fruit.”

Enfin l’image du feuillage et de l’eau se retrouve dans l’Evangile en Mt 21,18-22 (traduction liturgique): “Le lendemain matin, en revenant de la ville, il eut faim. Voyant un figuier au bord de la route, il s’en approcha, mais il n’y trouva rien d’autre que des feuilles, et il lui dit: “plus jamais aucun fruit ne viendra de toi...”””

 A SUIVRE...

A propos du Bienheureux Vladimir GHIKA (41)

Michel PRAT, oblat bénédictin

  Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 25 Ed. Beauchesne - a écrit:
“Venge-toi des épreuves dont tu n’arrives pas à comprendre le sens, en allant porter du bonheur à des êtres qui t’ignorent.”

Un jour, on m’a fait comprendre, à l’église paroissiale que je fréquente, que la façon dont j’animais les chants ne correspondait plus à celle que proposait la majorité de l’équipe liturgique et que je devais épouser les vues de cette majorité. J’ai choisi de quitter l’équipe liturgique. Ce fut une épreuve parce qu’une partie de ma vie reposait depuis de nombreuses années sur le rythme régulier de ces animations liturgiques dominicales; je n’en comprenais pas le sens, je ne comprenais pas pourquoi, après tant d’années, il m’avait fallu tout quitter. Je me suis vengé en acceptant de lire une fois de temps en temps un texte de ces mêmes liturgies dominicales à une assemblée composée en majorité d’êtres qui m’ignoraient. J’ai pris la décision aussi de distribuer à l’issue de ces célébrations des images pieuses accompagnées d’une courte prière ou d’un commentaire sur cette image. Je crois que j’ai porté du bonheur aux membres de cette assemblée.

La parabole du festin nuptial (Mt 22,1-10) présente une situation similaire. Le Roi vit une épreuve: tous ses invités de marque refusent son invitation au festin. (v.5-6) Il invite alors tous ceux que ses serviteurs pourront rencontrer aux croisées des chemins (v.9-10): il a porté du bonheur à des êtres qui l’ignoraient.

Dans les Actes des Apôtres, chapitre 13, à Antioche de Pisidie, Paul prêche la Bonne Nouvelle de Jésus Christ aux habitants de la cité. Sa prédication suscite des jalousies de la part des juifs. C’est une épreuve pour Paul et Barnabé qui déclarent alors à ces derniers: “C’est à vous qu’il fallait d’abord annoncer la parole de Dieu. Puisque vous la repoussez et ne vous jugez pas dignes de la vie éternelle, eh bien! Nous nous tournons vers les païens.”(Ac 13,46) Ainsi Paul et Barnabé ont apporté du bonheur à des êtres qui les ignoraient.

A SUIVRE...

Tema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika

În duminica Sfintei Familii din 2013 vă propunem acest articol al doamnei Marina Fara publicat în Revista "Familia creştină" - 02/2005

Două sacramente pot schimba lumea: preoţia şi căsătoria

Vocaţia este esenţială în asumarea stării de viaţă. Monseniorul Ghika a condus "pedagogic" apostolatul valorilor: cu deosebită grijă i-a educat, i-a catehizat pe cei tineri, pentru ca opţiunile lor să fie asumate în deplină libertate şi cu maximum de discernământ. Câţiva fii spirituali ne-au mărturisit această grijă a Monseniorului pentru educarea valorilor şi ceea ce am putut constata din mărturii, din scrierile sale, este o supra-măsură a acestei "pedagogii", care armoniza inima cu raţiunea. Astfel, a trezit în primul rând "gustul" pentru viaţa spirituală, într-un secol în care triumfa raţionalismul relativizant şi deposedarea fiinţei umane de dimensiunea sa religioasă. În viaţa de căsătorie, pregătirea personală, riguroasă, şi privirea aţintită mereu spre Dumnezeu sunt esenţiale.
Horia Cosmovici, unul dintre apropiaţii săi fii spirituali, care a fost alături de Monseniorul Ghika între 1943 şi 1946, ne-a lăsat o carte de referinţă, "Monseniorul" (ed. M.C., 1996). Cuvintele adresate la căsătoria lui de către Monseniorul Ghika, oficiantul principal, explică simplu ceea ce soţii - dar şi societatea - sunt chemaţi să nu uite:
"Iubiţii mei fraţi, căsătoria este un sacrament care ca şi preoţia se reînnoieşte în fiecare zi. Este o "stare" prin care bărbatul şi femeia pot ajunge la sfinţenie, fiind pur şi simplu un soţ bun şi o soţie bună. În căsătorie, ca şi în preoţie, harurile nu se primesc toate deodată, ca în cazul celorlalte sacramente, ci se acordă de-a lungul zilelor, după nevoi. De aici decurge necesitatea pentru soţi de a le cere zilnic.
În domeniul social Dumnezeu nu şi-a rezervat decât două sacramente din şapte. Anume, preoţia şi căsătoria. Preoţia, care coboară pe Cristos pe altar şi căsătoria, care aduce pe creştin în lume. Şi asta este toată problema: întâlnirea dintre creştin şi Cristos, Dumnezeul său.
Singure, căsătoria împreună cu preoţia pot schimba societatea."

Sinaia, 26 decembrie 2013

Pentru parohia noastră din Sinaia a fost astăzi o zi de neuitat. Ieslea cu Pruncușorul Isus, sărbătoarea Sfântului Ștefan și sosirea moaștelor Fericitului Vladimir Ghika.  A fost o zi încărcată cu multă emoție și simțăminte ce nu pot fi exprimate.
Sunt momente în viața noastră în care cuvintele sunt prea sărace, chiar de prisos; lăsăm atunci inima să vorbească Creatorului – inimă la inimă – ceea ce contează este să fii sincer și să te lași călăuzit de El.
Avem nevoie de modele în viața noastră și Mons. Ghika este unul dintre acestea pentru noi. În contact cu el ne simțim mai buni și mai curați în interiorul nostru. Ne-am rugat în tăcere și fiecare dintre noi i-am cerut să mijlocească pentru noi în toate nevoile noastre sufletești, trupești și materiale.
Am plecat încărcați de încredere că va face tot posibilul pentru noi și pentru țara noastră. Prezența moaștelor Mons. Ghika ne-au făcut să ne simțim mai aproape de Isus. Sosirea printre noi a Fericitului Vladimir în Timpul Crăciunului ne-a făcut să simțim în mod unic Nașterea Pruncușorului Isus. Prin intermediul Mons. Ghika am simțit comuniunea Dumnezeu – preot – enoriași.

D-na Mariana

25 decembrie 1873 - 2013: Fer. Vladimir Ghika la 140 de ani de la naştere

S-au împlinit în ziua de Crăciun 140 de ani de la naşterea lui Vladimir Ghika, ridicat la cinstea altarelor la 31 august 2013 la Bucureşti, la Liturghia prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. 

În afară de faptul că TVR Iaşi, duminică, 29 decembrie 2013, va transmite o ediţie "Mons. Vladimir Ghika, preot, prinţ şi martir", ne întrebăm care este legătura lui Vladimir Ghika cu Moldova. Deşi a activat mai mult în Arhidieceza de Bucureşti şi în străinătate, Vladimir Ghika a avut legături şi cu Moldova. Nu numai prin faptul că se trăgea dintr-o familie care a dat Moldovei mai mulţi domnitori, dar şi prin faptul că avea un domeniu la Bozieni, lângă Roman, unde venea dese ori. Dintr-un articol al Mons. Anton Gabor, directorul "Presei Bune", aflăm că Vladimir Ghika a fost în catedrala din Iaşi în anul 1904. 

 În Arhiva Episcopiei de Iaşi (AERCIS, dosar 2/1924, f. 369) se păstrează un răspuns dat de ep. Al. Cisar la 19 iulie 1924 pr. Vladimir Ghika la Bozieni: "Cucernice Părinte, Scrisoarea C.V. mi-a ajuns de-abia de scurt timp, deoarece am fost în turneu pastoral prin Basarabia şi în judeţul Fălciu. Mă bucură mult zelul C.V. şi interesul ce-l purtaţi pentru enoriaşii Eparhiei de Iaşi; sunt convins că atenţiunea ce o arătaţi pentru dânşii va impresiona pe toţi şi va ridica mult prestigiul Bisericii Catolice. Relativ la cerea C.V. exprimată în scrisoarea din 17.VI.1924 vă dau bucuros jurisdicţiunea pentru predici, spovezi, servicii divine, funcţiuni bisericeşti etc. pe care le puteţi îndeplini cu consimţământul şi încunoştiinţarea prealabilă a parohului respectiv în tot cuprinsul Eparhiei Catolice de Iaşi, adică în teritoriul Moldovei cât şi al Basarabiei, cât timp veţi binevoi a sta pe la noi. Vă exprim totodată şi mulţumirea mea pentru ajutorul pe care ni-l daţi, căci ştiţi C.V. prea bine cât de puţini suntem şi câtă muncă ar fi de făcut. Bine aţi venit de aceea la noi şi sper că pastoraţia voluntară şi amabilă să vă aducă multă mângâiere sufletească pe lângă răsplata de sus. Primiţi salutare şi binecuvântare în Domnul Isus!" 

 Mons. Anton Gabor l-a vizitat pe Mons. Ghika la Bozieni în august 1934. În Almanahul "Presa Bună" 1935 (p. 81-84), Mons. Gabor scrie despre această vizită. A stat acolo la Bozini trei zile. Apoi Vladimir Ghika a venit la Iaşi fiind primit de ep. Mihai Robu, după care a plecat în Basarabia. Redăm mai jos articolul. 

Pr. Cornel Cadar  (www.ercis.ro) 

Mons. Vladimir I. Ghika 
pronotar apostolic 

 Aflând printr-o întâmplare fericită, că la Bozieni, jud. Roman, a sosit nu de mult Mons. Vl. I. Ghika, am ţinut cu orice preţ să mă întâlnesc cu dânsul. Era la începutul lunii august. Am plecat îndată la Bozieni, la moşia sa, unde am fost primit foarte bine şi în chip foarte amical atât de domnul ministru Dimitrie I. Ghika cât şi de doamna, soţia domnului ministru şi în chip deosebit de Mons. Vladimir Ghika. Timp de 3 zile am putut sta de vorbă despre cele mai diferite lucruri, iar apoi Mons. Ghika s-a hotărât să vină la Iaşi spre a face o vizită Ex. S. Mons. Mihai Robu şi a merge şi în Basarabia, unde nu fusese încă după unirea Basarabiei la patria mumă.
 Articolul publicat în "Farul nou" No. 16 şi 17 mi-au reînprospătat unele amintiri din trecut. Ca seminarist îl admiram pe acest fiu de principe, stând în genunchi pe lespedea de marmoră din catedrala de Iaşi; era cam prin anul 1904. Nu de mult trecuse la catolicism, studia teologia ca să devină preot; dar respectul faţă de mama l-a făcut să amâie aceată hotărâre. Mons. Ghika a adus în România Maicile de Caritate din Bucureşti, voind să muncească în cartierele mărginaşe ale acestui oraş pentru ajutorarea săracilor. Providenţa l-a voit însă în altă parte. Unele împrejurări externe au dat prilej la aceasta, dar trebuie să le socotim tot spre binele scumpei noastre ţări. Stabilindu-se la Paris, sau stând un timp oarecare cu fratele său la Roma, a putut câştiga tot mai multe simpatii pentru ţara noastră. Ceea ce l-a făcut renumit, a fost munca depusă în unul din cele mai părăsite cartiere ale Parisului "Villejuif". Ziarul "Farul nou" publică un articol tradus din "Orientations" asupra activităţii sale în această parte a oraşului Paris. Ar fi foarte instructiv pentru toţi, de am putea da în întregime acest articol spre edificarea cetitorilor noştri. Nădăjduim că nu după multă vreme vom putea căpăta de la însuşi Mons. Ghika o schiţă a vieţii sale, ca îndrumare şi încurajare puternică de a îmbrăţişa credinţa catolică. Se vor fi întrebând unii, pentruce dânsul nu a rămas în ţară, ca să muncească spre binele ei sufletesc. Le răspund că acum vom şti cu toţii să-i preţuim mai mult activitatea, după ce în străinătate ne-a făcut atâta cinste. În acest loc publicăm câteva fotografii ale acestui mare prelat papal, pe care le-am primit de la doamna ministru, cumnata sa, iar două din ele sunt fotografii originale ale Presei Bune. Îmi exprim nădejdea, că Mons. Vladimir Ghica va petrece vreme mai îndelungată în ţară, ca să poată contribui cu personalitatea şi experienţa sa la pregătirea unirii în credinţă a tuturor românilor.

 A.G. (Almanahul "Presa Bună" 1935, p. 81-84) 

18 noiembrie 2013 – 16 mai 2014 Fericitului Vladimir Ghika vizitează parohiile Arhidiecezei de București

Păstrăm vie memoria bucuriei trăite de Arhidieceza noastră cu ocazia beatificării Mons. Vladimir Ghika pe 31 august 2013, când mulți am venit la București pentru a participa la evenimentul atât de aștepatat.
Acum Fericitul Vladimir ne întoarce vizita. În forma relicvei de la Beatificare, martirul nostru va trece prin toate parohiile Arhidiecezei. Cu această ocazie ne va strânge în jurul lui pentru rugăciune, pentru adorarea Preasfântului Sacrament, pentru aprofundarea chemării specifice fiecăruia conform voinței lui Dumnezeu.
Pregătind prima comemorare liturgică a Fericitului Vladimir, 16 mai 2014, care coincide cu aniversarea a 60 de ani de la jertfa sa, învățăm de la el ce însemnă iubirea de aproaple și cum putem ajuta chiar și numai invocând mijlocirea lui pentru cei aflați în suferințe.
În timpul vieții era vestit pentru puterea de mijlocire a milostivirii lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat prin mâinile lui, prin glasul lui, prin fiecare pas al său. Tocmai de aceea rămășițele pământești ale unui sfânt ca el sunt în continuare canal privilegiat prin care Dumnezeu revarsă harul său ca răspuns al credinței rugătoare.

- Pelerinajul relicviei Fericitului Vladimir Ghika a început pe 18 noiembrie în Parohia Sf. Francisc din București care încheie Anul Credinței alături de fericitului nostru martir.
- Parohia Cristos Rege din Ploiești sărbătorește hramul în prezența relicvei Fericitului Vladimir după care organizează un triduum de rugăciune.
- Și Parohia Sf. Andrei din Mangalia celebrează hramul pe 30 noiembrie tot în prezența relicvei Mons. Ghika, acesta fiind momentul culminant al zilelor de prezență a Fericitului Vladimir în comunitatea lor.
- În prima Duminică de Advent, 1 decembrie 2013, pelerinajul Fericitului Vladimir Ghika ajunge la Predeal.
- Parohia din Turnu Severin celebrează harmul Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Feciore Maria sâmbătă 7 decembrie la ora 11, iar relicva Fericitului Vladimir va fi deja acolo, rămânând până marți, 10 decembrie.
- Pentru că pe 14 decembrie este hramul la Greci, sf. Lucia, relicva Fericitului Vladimir va merge în comunitate începând cu joi 12 decembrie.
- Între 15-19 decembrie relicva Fericitului Vladimir va vizita parohia Sf. Apostoli Petru și Paul din București (Băneasa).
- În ultima săptămână de Advent Monseniorul Vladimir Ghika se va întoarce la biserica unde a slujit în ultima perioadă de libertate pe care a avut-o, Preasfânta Inimă a lui Isus din București.

Pe tot parcursul pelerinajului ne rugăm:
Roagă-te pentru noi Fericite Vladimire! Ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos!

Dumnezeule atotputernic şi veşnic care ai dat fericitul Vladimir, preot și martir, să mărturisească prezența vie a iubirii tale chiar și în timpul persecuției, prin mijlocirea și exemplul său dăruiește-ne harul să perseverăm în slujirea ta, în comuniunea credinţei apostolice. Prin Cristos Domnul Nostru.

Mons. Vladimir Ghika, ales membru post-mortem al Academiei Române

Vladimir Ghika, prinț, preot și martir, declarat fericit de către Biserica Catolică la 31 august a.c., a fost ales prin vot secret marți, 5 noiembrie, membru post-mortem al Academiei Române. Descris de Academie ca „diplomat, scriitor, preot catolic român", Monseniorul Vladimir Ghika este al șaselea cleric al Bisericii Catolice care devine membru al Academiei – „instituție supremă de cultură și de știință a României", înființată la sfârșitul sec. al XIX-lea – după Papa Ioan Paul al II-lea (membru de onoare, 2005), PF Cardinal Lucian Mureșan (membru de onoare, 2012), Card. Iuliu Hossu (membru de onoare, 1945), IPS Ioan Robu (membru de onoare, 2001) și Pr. Wilhelm Dancă (membru corespondent, 2013) .
 Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A studiat în Franța literatură şi drept, medicină şi istorie, iar în Italia (Roma) filosofie şi teologie. În 1902 a intrat oficial în Biserica Catolică, iar în 1923 a fost hirotonit preot catolic la Paris. Ca preot a slujit în periferia Parisului, ca şi în mari biserici ale lumii, în casele bolnavilor, în închisoarea din Văcăreşti... A făcut din caritate un ideal de viaţă: după ce le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul, a pus, împreună cu ele, bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial. A fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu, iar la 16 mai 1954 a murit ca martir în închisoarea din Jilava.
 În tinereţe l-a însoţit în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie Ghika, iar între 1918-1919 a fost primul ambasador oficios al României moderne la Vatican (1918-1919), făcând primii pași pentru încheierea unui concordat între Sfântul Scaun și țara noastră. Vorbitor a mai multor limbi străine, şi om cu o cultură vastă şi rafinată, Vladimir Ghika a scris opere în diferite domenii: istorie, dramaturgie, spiritualitate, teologie, și a lăsat în urma sa peste 10.000 de panseuri, în parte publicate, păstrate acum în Arhiva Ghika a Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti. La acestea se adaugă – așa cum amintea IPS Ioan Robu în Aula Academiei, prezentând „candidatura" Monseniorului Vladimir Ghika –, diferite articole, conferințe și corespondență, cum e cea cu Jacques Maritain, ori cu fratele lui Dimitrie sau cea păstrată în Biblioteca Academiei Române, în fondurile Antipa, Bianu, Cuza, Sturdza și Știrbey.
 IPS Ioan Robu a amintit, în sesiunea Academiei, de legăturile Monseniorului Vladimir Ghika cu instituția românească de cultură și de știință, menționând cercetările făcute de Vladimir în Arhivele Vaticanului: „Documentele pe care le-a adunat atunci, de mare importanță pentru istoria culturală și politică a României, se află la Quai d'Orsay și la Arhivele Naționale ale României, la acestea din urmă păstrându-se câteva sute de pagini transcrise de Vladimir Ghika. Și în Biblioteca Academiei sunt multe pagini transcrise de Vladimir Ghika. În Spicuiri istorice, la capitolul Arhivele Romane și Istoria Românilor, Vladimir Ghika nota: «Am trimis la Academie ca rezultat al acestei anchete parțiale și vremelnice, copii care însumează mai bine de o mie de pagini in-foglio»".
 „Prin pasiunea sa pentru binele tuturor oamenilor, fără distincție, prin apostolatul său pus sub semnul universalității, prin dragostea sa de țară și de poporul din care s-a născut, țară și popor în mijlocul căruia a rămas chiar și atunci când simțea apropiindu-se primejdia, Vladimir Ghika rămâne, cred, pentru noi toți un mare exemplu și un prețios reper, o chemare spre altceva decât găsim zilnic în jurul nostru, în țară și în lume, un altceva care ne descoperă frumusețea caracterului angajat spre binele tuturor, prețuirea adevăratelor valori care pot schimba la față viața noastră și a societății în care trăim, o iubire de țară și popor gata de orice jertfă, chiar de jertfa supremă", a mai spus Arhiepiscopul Ioan Robu.
 În sesiunea de alegeri de marți, 5 noiembrie, academicienii au mai ales pe medicul Irinel Popescu ca membru corespondent la Secția de Științe Medicale, pe Daniel Dăianu și Lucian Albu ca membri titulari, iar pe Petre Pandrea membru post-mortem al Academiei Române.

Cristina Grigore (www.arcb.ro)