Fericitul Vladimir Ghika, pelerin neobosit în timpul vieţii pământeşti, dar şi după trecerea la Casa Tatălui

Interviu cu părintele Francisc Ungureanu, realizat de Anca Mărtinaș Giulimondi
Radio Vatican, 22 iulie 2014

Anca Mărtinaș Giulimondi: Aflat în trecere prin Roma, părintele Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare și canonizare a Mons. Vladimir Ghika, a venit în vizită la redacția secției în limba română de la Radio Vatican. Bine ați venit, Părinte Francisc.
Pr. Francisc Ungureanu: Bine v-am găsit.
AMG: În această perioadă estivă, a vacanțelor prin excelență, am dedicat spațiu, în emisiunile noastre, pelerinajelor, călătoriilor ce au ca scop primenirea, regăsirea și edificarea sufletească. De obicei, sunt credincioșii cei care merg în pelerinaj la locuri sfinte, însă există și posibilitatea de a merge la credincioși în pelerinaj cu rămășițe trupești care au aparținut unei persoane sfinte, așa cum a fost pelerinajul cu Moaștele Fericitului Vladimir Ghika. De ce o astfel de alegere, Părinte Francisc?

A propos du Bienheureux Vladimir GHIKA (45)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 26 Ed. Beauchesne - a écrit:
“Qui n’est pas mortifié, mourra mal.”

Dans la parabole du mauvais riche et du pauvre Lazare (Lc16, 19-30), le mauvais riche n’est apparemment pas mortifié: il fait bonne chère tous les jours et ne partage pas son pain avec celui qui est à sa porte et qui a faim, le pauvre Lazare. Il ne fait donc ni jeûne, ni aumône. Et une fois mort, il est en proie aux pires tortures à l’Hadès. En Mt11, 20-24, Jésus dit que Tyr et Sidon, à la vue des miracles qui auraient eu lieu chez elles, se seraient repenties et donc, au Jour du Jugement, il y aura moins de rigueur pour elles. On peut comprendre ce passage de la façon suivante: elles se sont repenties, donc elles ont fait pénitence, elles se sont humiliées, mortifiées et elles auront une plus belle mort que si elles n’avaient rien fait.

Saint Benoît, Sainte Scholastique, Saint François et Sainte Claire se sont mortifiés durant leur vie - Il suffit d’avoir parcouru leur biographie pour s’en rendre compte - et ils ont eu une bonne mort.

Dans les récits d’un pèlerin russe, publiés pour la première fois en Russie vers 1870, il y a un prince très riche qui mène la vie la plus dissipée, la plus brillante, la plus luxueuse qui soit. Un soir, en se préparant pour aller à un grand bal, il entre en colère contre son valet de chambre et, dans son impatience, le frappe à la tête. Le lendemain matin, le domestique meurt des suites de ce coup reçu. Peu de temps après, le valet de chambre ainsi que d’autres morts, des hommes qu’il avait offensés, des femmes qu’il avait séduites, lui apparaissent en songe et le tourmentent sans cesse. Le prince finit alors par comprendre son infamie, se repentit, se confessa, affranchit tous ses serviteurs et fit le vœu de passer le restant de sa vie dans les plus durs travaux et de se cacher sous l’habit d’un mendiant. A peine avait-il pris fermement cette décision que les apparitions cessèrent. Sa réconciliation avec Dieu lui donna une grande joie et un grand réconfort. Il comprit ce qu’était le paradis et il connut une bonne mort parce que, en particulier, il s’était mortifié.

A SUIVRE...

Nuovo libro in italiano sul Beato Vladimir Ghika

Vladimir Ghika.

Il principe Martire

Collana Uomini e donne n. 150

ISBN 8831543712

pagine 144

euro 13,50

http://www.paoline.it

comenzi: http://libreria-online.paoline.it/

Vladimir Ghika, principe rumeno, cresciuto nella fede ortodossa, converti­tosi al cattolicesimo, diventato sacerdote e infine martire, è un’eminente figura del XX secolo. Frequentatore a Parigi della cerchia di Jacques e Raïssa Maritain, negli anni 1925-1929 diede vita alla casa dei Fratelli e Sorelle di San Giovanni, antesignana delle comunità che oggi si consacrano all’evangelizzazione.

Per Vladimir Ghika ogni incontro, in particolare con i poveri, era una li­turgia, la liturgia del prossimo, che significava apertura e disponibilità totali. A ciascuno offriva conforto spirituale e materiale, attingendo la forza dalle lunghe ore di adorazione eucaristica, in una semplice baracca trasformata in cappella.

Tornato in Romania allo scoppio della Seconda guerra mondiale, vi rimase anche in seguito, durante l’occupazione sovietica, svolgendo un’intensa atti­vità nei confronti di giovani, studen­ti, intellettuali, malati e indigenti. I suoi interventi, all’origine di numerose conversioni, attirarono l’attenzione del regime. Arrestato nel 1952 e condannato, fu imprigionato nella fortezza di Jilava, nei pressi di Bucarest. Sebbene torturato e sofferente per la fame e ogni genere di umiliazioni, seppe essere una luce, una presenza di riferimento per i compagni di detenzione. Il suo martirio è la te­stimonianza suprema della sua carità. Morto nel 1952, sarà beatificato il 31 agosto 2013.

A presentarne la spiritualità, alla luce delle tappe fondamentali della sua vita, è ora Mihaela Vasiliu nel libro “VLADIMIR GHIKA.  Il principe martire”, in cui si legge: “Incontrare monsignor Vladimir Ghika è, prima di tutto, comprendere il mistero della sua anima rumena, percorsa dalla ricchezza della cultura francese e abitata dalla luce della fede. Camminare con monsignor Vladimir Ghika significa scoprire l’apostolo di Cristo e seguire l’itinerario della sua vita offerta a Dio e al prossimo. Conoscere monsignor Ghika vuol dire cogliere la sua pienezza d’amore forte come la morte, quell’amore che lo ha portato a sacrificare la vita come martire, a testimonianza della propria fede. Rispondendo all’appello di Gesù, vieni e seguimi, al quale siamo tutti invitati, monsignor Ghika si è lanciato al suo seguito per diventare un testimone della sua risurrezione”.

AUTORI

Mihaela Vasiliu

Di origine rumena, medico, ha insegnato alla facoltà di medi­cina di Bucarest dal 1968 al 1990. Durante il regime comunista, Mihaela e il marito hanno servito la Chiesa del silenzio, andando incontro a parecchi rischi.

Attual­mente vive e lavora in Germania. Fa parte del movimento di preghiera per la santifi­cazione del clero Virgo fidelis, fondato da Vladimir Ghika.

Bun venit! Cu gând văratic împodobit Musecelul așteaptă să fie sfințit!

Astăzi, în zi de mare sărbătoare, a poposit la noi, din lungu-i pelerinaj, trimisă de Dumnezeu, relicva Fericitului preot martir Vladimir Ghika, un prinț, un mare suflet cosmic prin care oamenii pot crește. 

Curioși o așteptam cu multă plăcere, dar și cu emoție creștină, din momentul în care ne-a anunțat părintele paroh.
Atunci când se-nfiripau multele cereri de binecuvântări și de minuni, care se-mpleteau și despleteau în sufletul nostru, la lumina crudă a zilei, relicva a venit elegant, atrasă spre a le cunoaște și înfăptui.
Cu mult înainte de acest moment părintele paroh ne-a prezentat și analizat, predică de predică, fragmente din viața sfântă și chinuită a Fericitului Vladimir Ghika.
Biserica pavoazată cu flori albe și roșii atrăgea pe cei prezenți în numar mare, ca un areal sfânt, neatins ca un paradis al odihnei și reculegerii, dăruită elocvent acestei mari ceremonii.
De fapt în această zi am sărbătorit un mozaic de evenimente nonseparabile, care s-au întrepatruns, s-au confundat când unite și reunite, răsfirate și înfiorate de vorbele de duh ale parintelui Ungureanu:
- sosirea relicvei Monseniorului V. Ghika;
- solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul
- 30 de ani de preoție ai părintelui paroh Petru Păuleț
- 20 de ani de misiune a Congregației Surorilor de Caritate a Sfântului Apostol Paul în Câmpulung Muscel.
Combinate cu optimiste perspective, cu gândul, am trecut dintr-o parte în alta, fără a schimba realitatea, străbătând adevărate raze de sfințenie și har.
Cei de aici din Muscel considerăm că e nevoie de o relicvă ca să lumineze ceea ce noi nu putem cuprinde cu mintea, să fluidifice rugile nevoilor noastre spre bunul Dumnezeu.
Acum am rămas cu o imagine care ne va urmări mult, care vrea să pătrundă ignoranta frumusețe a clipei prezente, s-o înnobileze.
Alături de relicva Monseniorului, la biserică putem, de acum, experimenta miracolul imediat al realității cererilor noastre către Dumnezeu, căci, cu gândul văratic și curat, împodobit Muscelul așteaptă să fie sfințit.

Câmpulung Muscel, 29 iunie 2014

Rodica Babeu 

PS 
 Dacă aș fi...
Dacă aș fi Vladimir Ghika.... n-aș aștepta... n-aș pune între lume și mine depărtarea. Aș vrea numai să văd ce se întâmplă dacă așez între noi credința. Uneori aș pune la începutul vieții credința iar pe Vladimir Ghika la sfârșit, alteori aș face invers, și aș aștepta... miracolul ... care sigur se va întâmpla.

Vladimir Ghika – un catolic ortodox

Semnalăm un nou titlu editorial sub coordonarea Claudiei Stan: Vladimir Ghika – un catolic ortodox, Editura ARCB, Bucureşti 2014,  publicat cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la moartea Fericitului Vladimir Ghika.

La alcătuirea volumului au participat personalităţi de marcă ale vieţii culturale şi religioase, oferind – fiecare din unghiul său – câte un comentariu la celebra afirmaţie a Monseniorului Ghika: „Am devenit catolic ca să fiu un ortodox mai bun”.

„Ceea ce mă atrage nu este măreţia unei cetăţi – scria Monseniorul la un moment dat –, nici renumele său, ci spiritul şi mărturia lui Petru. Din toată inima: vreau să devin catolic ca să fiu un ortodox mai bun. Aceasta nu înseamnă dispreţ faţă de ortodoxie. De ce să pui sfârşit unei moşteniri lăsate de însuşi Isus, ca toţi să fie una într-o turmă şi un păstor?” (Fericitul Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin, Editura ARCB, Bucureşti 2008, pag. 13-14 )

Însoţit de note explicative şi bibliografie, volumul cuprinde: „Cuvânt înainte” (Pr. Francisc UNGUREANU), „Scurtă biografie a Fericitului Vladimir Ghika, apostol al unităţii” (Iulia COJOCARIU), „Despre catolicism şi ortodoxie în cheie semantic-teologic-spirituală” (Francisca BĂLTĂCEANU), „Orthodoxis atque catholicae fidei cultor” (Pr. Eduard-William FĂRTAN), „Spiritele mari transcend istoria” (Pr. Iulian BUDĂU SJ), „Despre ecumenismul mărturisitorilor întru Hristos” (Marius VASILEANU), „Intriga unei experienţe existenţiale ieşite din comun” (PS Mihai FRĂŢILĂ), „Inima care a îngemănat Apusul şi Răsăritul” (Pr. Constantin-Valer NECULA), „A fi mai bun” (Pr. Cristian-Vladimir LANGA), „A păşi dincolo” (Andrei PĂTRÎNCĂ); Postfaţă: „«Vladimir Ghika, un catolic ortodox». De ce acest proiect?” (Claudia STAN).

„Dacă data de 31 august 2013 – se arată în Cuvântul înainte –, prin beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, a însemnat începutul cultului public adus lui Dumnezeu prin mijlocirea preotului martir Vladimir, data publicării acestor gânduri poate reprezenta începutul unui efort de studiu interconfesional al scrierilor acestei mari personalităţi. Obiectul analizei prezente este cât se poate de profetic şi providenţial ales, chemând în dialog persoane care aparţin canonic de diferite comunităţi religioase, cu convingeri pe care unii le pot numi diferite, alţii complementare.”

Deşi în format mic, de buzunar (şi la un preţ corespunzător), volumul apare în condiţii grafice deosebite, fiind ilustrat cu desene originale ale Monseniorului Vladimir Ghika, păstrate în Arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

Claudia STAN (n. 1968), iniţiatoarea şi coordonatoarea proiectului, este jurnalist catolic şi autor al volumelor: 9 argumente creştine împotriva «Codului lui Da Vinci» (2006) şi De ce sunt preot. 15 dialoguri îndrăzneţe (2010). Conceptul grafic şi tehnoredactarea aparţin Cristinei Grigore.

Ediţie broşată, cu fotografii de arhivă şi desene de Vladimir Ghika

A propos de Bienheureux Vladimir GHIKA (44)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 26 Ed. Beauchesne - a écrit:
“L’humilité est la meilleure préparation à l’agonie.” 

 Dans la parabole du mauvais riche et du pauvre Lazare (Lc16, 19-30), le mauvais riche n’a pas fait preuve de beaucoup d’humilité durant sa vie terrestre, ni même peu avant sa mort en faisant bonne chère tous les jours et après sa mort, il souffre terriblement en enfer.
Jésus, à Gethsémani (Mt26, 36-46), pressentant qu’il allait quitter ce monde, a remis sa volonté entre les mains de Dieu son Père. Il a souhaité échapper à sa Passion (v.39 et v.42) mais immédiatement après il a abandonné sa volonté propre.
Étienne, tandis qu’on le lapidait, remet sa volonté entre les mains de son Seigneur Jésus Christ. (Ac7, 59) “Et pendant qu’on le lapidait, Étienne priait et disait: “Seigneur Jésus, reçois mon esprit.”” Étienne aussi donc abandonne sa propre volonté pendant son agonie.

 L’écriture divine nous le dit: “Quiconque s’exalte sera humilié, et qui s’humilie sera exalté.” (Mt23, 12; Lc14, 11; Lc18, 14) Cette sentence montre bien que l’humilité est la meilleure préparation à l’agonie. Le psalmiste le dit encore en Ps130(131), 1): “Seigneur, je n’ai pas le cœur fier, ni le regard hautain; je n’ai pas pris un chemin de grandeurs, ni de merveilles qui me dépassent.” Mais pourquoi ? dit la Règle de Saint Benoît au chapitre 7 (RB7, 4). C’est que “Si je n’avais pas d’humbles sentiments, si j’exaltais mon âme, tu la traiterais comme un nourrisson qu’on sèvre de sa mère.” (même psaume, v.2)
Dans ce même chapitre de la Règle, le Père des moines d’occident compare notre vie à cette échelle qui apparut en songe à Jacob et sur laquelle il voyait des anges descendre et monter. (Gn28, 12) Si nous voulons donc atteindre le sommet de la plus haute humilité et parvenir à cette exaltation céleste où l’on accède par l’humilité présente, il faut dresser et gravir par nos actes cette échelle. (RB7, 5-6)
 A SUIVRE...

Roma: Vladimir Ghika, comemorat şi omagiat, la 60 de ani de la martiriu

Monseniorul Vladimir Ghika continuă să fie o punte de legătură între cele două ţări şi culturi atât de dragi lui: România şi Franţa. Doi ambasadori – Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun şi Bruno Joubert, Ambasadorul Franţei pe lângă Sfântul Scaun – au avut iniţiativa de a omagia figura unică a Fericitului Vladimir Ghika, la 60 de ani de la martiriul său, din 16 mai 1954.

Seara de comemorare şi omagiere a Monseniorului Ghika a avut loc la Institutul Francez din Roma, luni, 26 mai, la ora 18.30, prin trei expuneri care au reliefat figura unică a celui supranumit de către Pius al XI-lea „Marele Vagabond Apostolic".

Doamna Clémence de Rouvray, din Paris, istoric şi cercetător, a vorbit despre Vladimir Ghika şi Jacques Maritain, relatând despre cooperarea spirituală, apostolică şi intelectuală dintre cele două personalităţi, aşa cum reiese din scrisorile Monseniorului către filosoful francez de care a fost legat printr-o prietenie durată un sfert de secol.

Preasfinţitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, a rememorat mistuitorul martiriu al Fericitului Vladimir, care de-a lungul vieţii sale preoţeşti a privit spre posibilitatea de a muri pentru Cristos ca spre cea mai mare onoare şi har spre care ar putea spera un slujitor al Mântuitorului.

Domnul ambasador Bogdan Tătaru-Cazaban a prezentat figura fascinantă a Monseniorului Vladimir Ghika din perspectiva vieţii sale misionare, de slujire a celor săraci acolo unde îl chema zelul apostolatului carităţii, în diferite ţări, chiar şi în cele mai îndepărtate locuri ale planetei, evidenţiind totodată calităţile sale diplomatice şi autentica sa vocaţie de a crea punţi între oameni şi naţiuni.

Comemorarea de la Roma a Monseniorului Ghika – moderată de domnul Nicolas Bauquet, directorul Institutului Francez din Roma – s-a bucurat de o prezenţă numeroasă. Laici români, francezi şi italieni, persoane consacrate – de la studenţi în teologie, călugări şi călugăriţe până la înalţi ierarhi – au avut parte de un moment special în amintirea Monseniorului Ghika şi de amintire a Fericitul care continuă să rămână un far spiritual, cultural şi diplomatic pentru oameni şi naţiuni în toate anotimpurile existenţei.

Anca Mărtinaş Giulimondi

(www.arcb.ro)