13.03.2011

„Ce se face cu simplitate e simplu de facut”


Postul, rugaciunea si pomana sunt cele trei caracteristici principale ale pregatirii pentru sarbatoarea Pastelui. Daca primele doua se desfasoara preponderent în intimitatea propriei „camere”, dupa cum ne îndeamna Isus, atunci când ajungem la pomana ne aflam în plina strada sau într-o „camera” care nu este a noastra. Într-un sir de conferinte pentru Asociatia Doamnelor de Caritate din Bucuresti, Vladimir Ghika a vorbit pe tema „vizitarii saracilor”. Aceste meditatii au fost ulterior publicate în mai multe rânduri, varianta româneasca datând din 1995: „Convorbiri spirituale”, aparute la editura Dacia.
În cele 27 de pagini, cât acopera 4 conferinte, Monseniorul trece de la analize acute ale actului de caritate prin detalierea caracteristicilor acestuia, la propuneri concrete menite sa conduca la sfintenie. „Exista, în organizarea operei de caritate, una din acele capcane ale Bunului Dumnezeu, cum stiu uneori sa întinda si sfintii, pentru a face sa progreseze împaratia Domnului. Este momentul în care va trebui sa gasiti farmecul si eficacitatea pe care actul de milostenie pare sa le piarda, pentru voi (meritul nu si-l pierde totusi, dimpotriva), printr-o daruire mai completa de sine si printr-o actiune mai profunda asupra saracului. Aceasta daruire de sine nu este deloc usoara.”
Un prim aspect indicat de parintele Vladimir este pregatirea actului de caritate. Rugaciunea si vizita la Preasfântul Sacrament sunt cele care conduc inima credinciosului la iubirea celui sarac în Dumnezeu. Isus ne-a spus în Evanghelie ca ramâne printre noi în multe moduri: în cel Euharistic împarte daruri; în cel al persoanei saracilor primeste daruri. „Ca pregatire, o vizita la Sfântul Sacrament este foarte indicata si plina de învataminte. Mergeti catre Isus, în realitatea sa prezenta fara cuvinte printre noi, înainte de a-l gasi mai vadit, mai vizibil ca asemanare - si mai îndepartat, mai putin desavârsit, în omul sarac. Unul ajuta la întelegerea celuilalt. Ostia jertfita va va ajuta sa stiti ce este saracul; iar saracul, ce este Jertfa de pe Altarele noastre”.
„Ceea ce aveti sa-i dati, sau sa-i luati uneori - se întâmpla, dar n-are mare importanta, ceea ce conteaza este ca unul sa dea si celalalt sa primeasca (saracia nu se gaseste întotdeauna acolo unde credem) - ceea ce trebuie sa dezvoltati în el, daca le are, pentru a-l împiedica sa le piarda, si pentru a le spori, sunt, înainte de toate: spiritul de saracie; întelegerea vietii; sensul si utilizarea suferintei; dorinta si iubirea de Dumnezeu”. Acesta este misterul actului de pomana care nu se limiteaza la o acoperire, mai mult sau mai putin satisfacatoare, a unor lipsuri materiale, ci îmbraca o dimensiune spirituala sfintitoare de ambele parti.
„Ce se face cu simplitate e simplu de facut”. Am luat doar aceste cuvinte din a doua conferinta si mai sunt alte doua care aprofundeaza tema. O lectura cât se poate de utila pentru timpul Postului Mare. Daca nu aveti cartea, pentru ca este de mult epuizata, puteti citi paginile pe internet, plecând de la coperta din acest articol. La fel si pentru cei care vor sa citeasca originalul francez.

10.03.2011

Sufletul sacerdotal

Virgo Fidelis.
Istoricul şi spiritualitatea sa
,
de Mons. Louis-Marie de Bazelaire,
EARCB 2010, 144 pag.,
trad. Mihaela Vasiliu
şi Marie Thérèse Cernea

În preajma Crăciunului am avut bucuria de a vedea tipărită cartea Virgo Fidelis, un îndrumar spiritual în care mulţi se vor regăsi cu uimire şi încântare. Lucrarea prezintă spiritualitatea şi dezvoltarea surprinzătoare a unei asociaţii înfiinţate în Franţa din iniţiativa Mons. Vladimir Ghika, asociaţie recunoscută oficial pentru ambele rituri, începând cu 2010, şi la noi în ţară. Spre informare, redăm integral statutul Asociaţiei Virgo Fidelis (numele provine de la titlul dat Mariei, de „Fecioara credincioasă” care veghează mereu):

„Art. 1 – Se formează sub numele de Virgo Fidelis o Asociaţie al cărei scop este să ofere în favoarea preoţilor rugăciuni, penitenţă şi iubire.
Art. 2 – Membrii Asociaţiei se angajează să cunoască tot mai mult învăţătura privind preoţia lui Isus, să-i ofere lui Dumnezeu munca şi suferinţele lor pentru sfinţirea preoţilor şi pentru rodnicia activităţilor esenţiale ale Trupului Său mistic, să proclame şi să apere caracterul sacru al preoţiei prin cuvânt şi faptă.
Art. 3 – Membrii se angajează să primească cu respect şi supunere toate îndrumările date de autoritatea ierarhică, să citească, să mediteze şi să facă cunoscute enciclicele Suveranului Pontif.
Art. 4 – Ei se angajează:
a) zilnic, să recite Actul de iubire, pe care se vor strădui să-l introducă în activităţile lor conform exigenţelor datoriei stării lor;
b) săptămânal, să mediteze predica Mântuitorului de după Cina cea de Taină, sau Patima Lui, de preferinţă seara sau în noaptea de joi spre vineri, sub forma Orei Sfinte; cei ce vor fi împiedicaţi să o facă, vor înlocui această meditaţie cu o oră de oferire a muncii sau a suferinţei lor;
c) lunar, să consacre Domnului, într-o zi aleasă anume, rugăciunile şi jertfele lor pentru sfinţirea preoţilor şi, de asemenea, să facă un examen de conştiinţă cu scopul de a însufleţi în ei amintirea responsabilităţilor proprii faţă de starea preoţească;
d) în fiecare an, dacă se poate, să ceară celebrarea unei Liturghii pentru preoţie.
Art. 5 – Vor comemora cu evlavie Instituirea Preoţiei în ziua de Joia Mare şi vor celebra Sărbătorile Sfintei Fecioare, precum şi pe aceea a Sfântului Paroh de Ars”.

În „Interpretarea statutului”, autorul clarifică spiritul în care a fost scris şi care are la bază iubirea „ca act care se deschide asupra zilei şi vieţii noastre întregi pentru a-i lumina sensul, un act ce trebuie să se prelungească prin toate activităţile zilei, şi care dă culoare ţesăturii tuturor ocupaţiilor noastre”. Participarea la această Asociaţie este astfel instrument eficace pentru sprijinul şi sfinţirea preoţilor, dar şi împlinire personală, pentru că actualizează, într-un mod foarte simpu şi practic, dimensiunea preoţească prezentă în viaţa fiecărui creştin. Termenul „suflet sacerdotal” apare sistematic pe parcursul prezentării şi se referă la toate acele persoane care, membre sau nu ale Asociaţiei Virgo Fidelis, înţeleg valoarea preoţiei şi se alătură, prin rugăciunea şi jertfa vieţii lor, episcopilor, preoţilor şi diaconilor consacraţi anume pentru această misiune. Şi aceste persoane sunt multe, în cele mai diverse medii. Tocmai de aceea din Asociaţie pot face parte nu numai persoane private, ci şi congregaţii întregi.
Departe de a folosi fraze pompoase care entuziasmează pe moment dar sunt repede uitate, autorul pătrunde cu delicateţe şi realism în toate dificultăţile pe care viaţa de zi cu zi, munca, suferinţele şi limitele personale le ridică în calea celor care vor să-i slujească lui Dumnezeu. Cu acelaşi realism şi profund spirit de credinţă, Mons. Louis de Bazelaire indică şi remediile: statornicia, încrederea, oferirea plină de speranţă a micilor jertfe impuse de datoria stării fiecăruia, caritatea. Astfel, spiritul Asociaţiei structurează viaţa membrilor săi, conferindu-i consistenţă şi semnificaţie.
În ultimul capitol, dedicat spiritualităţii Asociaţiei, autorul abordează patru aspecte importante care motivează sufletul sacerdotal: Preoţia, Euharistia, Biserica şi Sfânta Fecioară Maria. În legătură cu aceasta din urmă, autorul afirmă: „Şi voi aveţi de descoperit, de-a lungul vieţii voastre, care trebuie să fie participarea voastră la preoţia Domnului nostru. Maria nu a fost niciodată preot, dar a avut un suflet sacerdotal: a trăit într-o uniune intimă cu Isus, Marele Preot! (…) I-a iubit, ca şi El, pe Tatăl şi pe fraţii săi. A suferit în inima ei ceea ce El a suferit într-a Sa. S-a rugat cu El pentru răscumpărarea oamenilor. Maria a acceptat încercările fizice şi morale, durerile spirituale, suferinţele sufleteşti care i-au întreţesut viaţa.
Nici voi nu sunteţi preoţi. Dar puteţi avea un suflet sacerdotal. Acest suflet trebuie să-l perfecţionaţi de-a lungul vieţii voastre. Rugăciune, renunţare, încercări, suferinţe, toate acestea sunt materia jertfei voastre”.

Liana Gehl
(Actualiatatea Creștină, 1/2011, p. 31)

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti