27.09.2011

Vladimir Ghika si teroarea istoriei


Un articol important al domnului Andrei Brezianu in numarul 22 din iulie 2011 al acestei reviste. Din pacate varianta on-line nu este completa, pentru lectura textului intreg este receruta varianta tiparita!

26.09.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (19)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 168 Ed. Beauchesne - a écrit: “On ne peut songer à vouloir tout donner à Dieu qu’après avoir appris à ne rien lui refuser.”

Est-ce que cet apprentissage dont il est question ici prend du temps? La réponse en lisant l’Evangile selon Saint Matthieu est: “non, pas obligatoirement.” Selon Mt 4,19-20, la réponse de Simon et André, qui étaient des pêcheurs, à l’appel de Jésus est immédiatement positive: ils le suivent. Il en est de même pour Jacques et Jean, pêcheurs également, en Mt 4,21-22, ou encore pour le publicain Matthieu en Mt 9,9. Les quatre premiers disciples ont un travail manuel; Matthieu est un collaborateur de l’occupant romain. Rien ne pouvait laisser prévoir qu’ils quitteraient tout et immédiatement pour suivre le Christ. Mais, comme Marie lors de l’annonciation, chacun a des “oui”, des “oui” infimes à dire chaque jour à Dieu ou à ses messagers pour pouvoir un jour tout lui donner.
Si l’on veut vraiment songer à tout donner à Dieu, il faut s’y préparer en cultivant les vertus chrétiennes. Tous les catholiques du monde entier font les mêmes choses: aller à la messe les dimanches et les jours de grandes fêtes, apprendre la même foi; la mettre en pratique; prier le matin et le soir et souvent dans la journée. Car c’est indispensable pour aimer Dieu et son prochain. Puisque pour apprendre à ne rien refuser à Dieu, il faut apprendre à l’aimer. Prier, c’est parler avec Dieu, notre meilleur ami, soit en lui disant des mots qui viennent à l’esprit, soit en répétant les belles choses que tous les autres chrétiens disent aussi. (Mon livre de prières, Ed. Le Laurier, page 2).
Parmi les vertus évoquées ci-dessus, il y a les trois vertus théologales: la Foi, l’Espérance et la Charité. Croire toutes les vérités enseignées par l’Eglise, faire confiance en ces ministres ordonnés; espérer obtenir par les mérites de Jésus-Christ, la grâce de Dieu en ce monde et le bonheur éternel dans l’autre. Aimer Dieu de tout son cœur, de toute son âme, de toute sa force et aimer son prochain comme soi-même.
Le début du monachisme a eu lieu au IVème siècle après Jésus-Christ avec l’avènement d’un empereur chrétien, Constantin. Après l’édit de Milan, les persécutions cessent. Des chrétiens en Égypte, tels Antoine ou Pacôme, décident, pour accéder à la sainteté - ce qui n’est plus possible désormais par le martyr - de se retirer dans le désert pour vivre l’Evangile au plus près: ils veulent tout donner à Dieu.

A SUIVRE...

16.09.2011

Simpozionul de la Montreal si-a atins scopul!

Superba demonstratie de spiritualitate crestina facuta posibila gratie generozitatii si eforturilor unui grup restrans de oameni: parintele Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Ghika la Roma, parintele Gheorghe Avram Suta, parohul Bisericii Greco-Catolice "Nasterea Maicii Domnului" din Montreal si doamna Maria Sander, membra a Asociatiei pentru beatificare din Paris.
Evenimentul cultural de exceptie dedicat personalitatii carismatice a unui print al sufletelor si vagabond celest sosit acum, simbolic si pe taram american, s-a bucurat de prezenta unui conferentiar de inalta tinuta intelectuala: profesorul Andrei Brezianu. Cum a spus si Regina Maria a Romaniei in volumul ei de "Souvenirs", Vladimir Ghica este "prin natura lui un sfant", referindu-se la toate actiunile carismatice la care a participat concret, fie ca se afla in Franta sau in Romania, infiintand spitale, ingrijind bolnavi, spovedind sau punandu-se la dispozitia celor saraci si bolnavi, intr-o magnifica demonstratie de iubire aplicata. La teologie du besoin pusa in aplicare cu o extrema luciditate si renuntare de sine. Caci a-l urma pe Cristos nu inseamna a iubi utopic o umanitate abstracta, inseamna a te jertfi pe cruce, adica a suferi. "Pratiquer l'amour jour après jour c'est aimer le visage du Christ dans le visage du prochain", cum spune profesorul Andrei Brezianu, Monseniorul a dat exemplul vietii lui, sfarsindu-si viata ca detinut, ca un perfect imitator al lui Isus Cristos. Imitatio Christi! Suferinta proprie nu-l mai atingea, calaii, "les sans-dieu", devenisera unelte binecuvantate prin care se infaptuia vointa lui Dumnezeu. Cum bine remarca Matei Boila in filmul Anei Boariu "Lettres à mon frere en exil", Monseniorul era omul cel mai liber din lume, chiar si inchis la Jilava deoarece a acceptat cu seninatate sa se implineasca vointa lui Dumnezeu. Cum ar spune un alt mare teolog, Jacques Philippe, Vladimir Ghika avea in el "la liberté intérieure".
Sublim si inaccesibil si totusi atat de uman, atat de aproape de fiecare din noi, uneori pana la identificare!
Lectie de ecumenism, simpozionul si-a atins scopul. Multi veniti acolo ca la un eveniment- divertisment, au plecat imbogatiti spiritual si mai frumosi pe dinauntru.
Pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, tocmai li se aratase un Sfant.

Mihaela Stoina

(duminica 4 septembrie, la Biserica Greco-Catolica, s-a celebrat un parastas pentru Mons. Vladimir Ghika, ca o continuare a simpozionului din ziua precedenta)

15.09.2011

Montreal, 3 septembrie 2011

Marele nostru vagabond apostolic paseste pe continentul american desi nu a strabatut in timpul vietii aceste meleaguri .

Andrei Brezianu, in conferinta sa L’amour du prochain dans la vie d’un martyr : Monseigneur Vladimir Ghika, pune aceast simpozion sub patronajul sfintilor si fericitilor de pe aceste pamanturi : André, Marie Marguerite d’Youville, Catherine de Saint Augustin si venerabila Jeanne Mance care au fost animati de-a lungul vietii, ca si Monseniorul Vladimir Ghika de dragostea de aproapele, de caritate, virtute care este cheia de bolta a vietii crestine. In fraze elegante, Andrei Brezianu, care l-a cunoscut in adolescenta pe Monseniorul, si care i-a fost tata spiritual, catehist de exceptie, confesor, vorbeste ca martor direct : Je me propose, de mettre quelques accents sur cet aspect particulier de la charité de ce grand cœur face à ses frères éprouvés par les besoins et la souffrance. Monseigneur Ghika tâchait de toutes ses forces de voir en eux le Christ... Il tâchait de voir le Christ dans chacun de ses semblables endoloris par la maladie et les épreuves...Il pratiqua cette vertu sans décourager, dans toutes sortes d'oeuvres de bienfaisance, dès les années de sa jeunesse laïque, puis de sa conversion; ensuite de son ascension au sacerdoce et jusqu’à sa mort en prison, à l’âge de 81 ans…
Ce credo on le retrouve dans ses écrits sur l’amour du prochain, La liturgie du prochain et La visite des pauvres et à même titre, dans ses sermons et ses conférences où il parlait de ce qu’il ne se lassait pas d’appeler la Théologie du besoin.
Simpozionul a fost deschis cu diaporama asupra vietii Monseniorului, pe care am realizat-o tocmai din necesitatea de a face cunoscut publicului viata de exceptie a lui Vladimir Ghika. Cele cateva zeci de secunde de liniste perfecta de la sfarsit au fost dovada ca am reusit sa transmit, prin imagini si citate din scrierile Monseniorului emotia acestei vieti fascinante a lui Vladimir Ghika, nascut print la Constantinopol, hirotonit preot la Paris, si care a murit la Jilava de moartea cea mai frumoasa, martir al credintei. Multumesc celor care au contribuit prin talentul si disponibilitatea lor la realizarea acestei diaporame : Francis si Luc Verly pentru interpretarea (citirea) textului, Emanuel Cosmovici si Iulia Cojocariu pentru fotografii, si in mod special Roxana Elekes pentru montaj si muzica.

Dupa pauza s-a putut viziona filmul foarte bine documentat al Anei Boariu: Lettres à mon frère en exil, care pe langa prezentarea ultimilor ani din viata Monseniorului in scrisorile catre fratele sau in Elvetia, ne ilustreaza pagini necunoscute pana in 1989 din istoria bisericii noastre in acei ani sumbri de dupa 1945.

In incheiere au luat cuvantul :
Parintele Cezar Vasiliu, preot ortodox cu doctorat la Roma (ca si Monseniorul), tine sa completeze prezentarea vietii Monseniorului cu expresia deja foarte cunoscuta a tanarului Vladimir devenit catolic pentru a fi un ortodox mai bun.
Andrei Brezianu zugraveste prietenia dintre Jacques Maritain si Vladimir Ghika animata de filozofia tomista.
Parintele Francisc Ungureanu prezinta etapele procesului de beatificare in general si stadiul la care s-a ajuns pentru dosarul servitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika.

Publicul montrealez a aratat un interes deosebit pentru cartile prezentate la stand, si prin aceasta interesul pentru viata si opera Monseniorului.

Datoram acest simpozion parintelui Gheorghe Avram, care animat de ideea de a-l aduce pe Monseniorul la Montreal s-a ocupat cu mult entuziasm de organizarea acestei intalniri. Multumim celor care au contribuit la buna desfasurare a simpozionului : Paul Dancescu, Adrian Ardelean, Sorin Borbey, Vlad Guzu, Paul Stoina.
Sper ca succesul evenimentului de la Montreal sa fie,pentru pamantul american, o fereastra deschisa spre alte intalniri in memoria Monseniorului .

Maria Sander

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti