25.02.2012

Vladimir Ghika a Lourdes

Il mese di febbraio del 2012 si è svolto il 26-mo pellegrinaggio degli Uomini di Lourdes di Como (Italia). Quattro giorni bellissimi di camino tanto fisico come spirituale. Essendo in 75, la distanza dei quasi 2200 km di strada, andata e ritorno, si è fatta in 12 pulmini collegati via radio per le varie comunicazioni e per la condivisione della preghiera. Una Santa Messa all’aperto, la Via Crucis di venerdì, la Santa Messa nella cripta circondati dalle lastre con ringraziamenti di migliaia di persone, tanti saluti, visite e rosari nella grotta di Massabielle culminando con la concelebrazione eucaristica di mattina presto nel giorno di sabato, che coincideva con la festa di Santa Bernadetta, una catechesi ricca e molto concreta, e l’ultima Messa domenicale nella Basilica Superiore sono stati punti fermi delle giornate di quasi ritiro spirituale a Lourdes.
In tutto questo è stato presente spiritualmente anche Mons. Vladimir Ghika, lui stesso pellegrino su le stesse vie almeno quattro volte, secondo le sue agende. Gli uomini di Lourdes hanno voluto conoscere questa luminosa figura di martire e, nel pomeriggio di sabato, 18 febbraio, hanno ascoltato la una presentazione di più di un’ora. Alla fine, 75 voci di uomini hanno recitato la preghiera per la beatificazione, portando ognuno a casa un segno di questo incontro speciale con il nostro carissimo Servo di Dio. Abbiamo cosi allargato il gruppo di amici che sostengono con la preghiera la causa di beatificazione di Vladimir Ghika. Nel tempo di studio della Positio da parte dei consultori teologi abbiamo bisogno che questi siano protetti da ogni male per poter giudicare e valutare il martirio del nostro Servo di Dio con serenità, lucidità e ispirazione. Grazie agli amici di Como per questa straordinaria esperienza!

14.02.2012

IPS Ioan Robu despre Monseniorul (Actualitatea Crestina, 2/2012)


În ultimul număr al revistei Actualitatea Creștină, Arhiepiscopul Ioan Robu alege sa evoce exemplul Monseniorului Vladimir Ghika. Puteti citi intregul artilcol la paginile 1-2 din revista tiparita sau din cea on-line de pe: www.arcb.ro. În continuare redam pasajele care îl privesc pe Vladimir Ghika:

(...) Pe umerii persoanelor consacrate apasă, fără doar şi poate, crucea; fiecare drum străbătut de ele se transformă în „via crucis” sortit însă să devină „via resurrectionis”; în acest sens am putea spune că prin crucile zilnice ale persoanelor consacrate, cruci care devin una cu crucea lui Cristos, Biserica îi naşte spre mântuire veşnică pe fiii ei. Spunând acestea îmi vine în minte chipul Monseniorului Ghika, imagine strălucită de suflet consacrat pe care Domnul ni l-a dăruit nouă, Bisericii, deci şi ţării, ca să rămână prin viaţa, crucea şi martiriul lui, pildă vie pentru timpul său şi pentru timpurile care vor veni. Când la 50 de ani a devenit preot, avea deja în urma sa o mare parte din viaţa în care nu numai că a simţit iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu, dar le-a şi vestit pe acestea în fel şi chip, devenind el însuşi imagine vie a iubirii şi îndurării divine. Când a început, ca preot, să celebreze Liturgia Euharistică, trecuse deja de nenumărate ori prin taina liturgiei aproapelui. În drum spre inima altarului de Jertfă euharistică, Mons. Ghika purta în suflet de fiecare dată multe taine din inimile oamenilor pe care i-a întâlnit, i-a învăţat, i-a sfătuit, i-a mângâiat şi binecuvântat, fiind pentru toţi, săraci şi bogaţi, sfinţi sau păcătoşi, sănătoşi sau bolnavi, mari sau mici, sare a pământului şi lumină purtătoare spre mântuire. Drumurile lui prin lume au fost întotdeauna planificate şi străbătute nu de calcule sau interese omeneşti, ci de căutări continue ale voinţei lui Dumnezeu care inspiră omului consacrat Lui, gânduri şi proiecte care uimesc şi care descoperă în cel ales de Dumnezeu adânci trăiri de rugăciune şi veghere, de intuiţii ale credinţei şi de jertfiri inspirate de iubirea de Dumnezeu. Dacă s-ar apuca cineva să traseze liniile distanţelor străbătute de Mons. Ghika, ar ajunge, nu în prea mult timp, să ne dea imaginea clară a kilometrilor parcurşi de acest mare apostol; a încerca însă să cuprinzi cât de cât „zonele” universului scrutat de gândurile inimii şi minţii Monseniorului, mi se pare a îndrăzni prea mult, chiar dacă impresionantul număr al cugetărilor pe care ni le-a lăsat, ne-ar da o oarecare idee. Mie personal mi se pare că Mons. Ghika a fost un ales special, un consacrat al tainei lui Dumnezeu, al tainei lumii şi al tainei omului, spirit în continuă căutare şi în neîncetată descoperire a lucrării lui Dumnezeu, statornic lucrător la mântuirea proprie şi la mântuirea aproapelui. Aşa îmi explic numărul mare al convertirilor, grija deosebită şi gingaşă pentru bolnavi, căutarea celor însinguraţi şi departe de Dumnezeu. Toate acestea formau şi crucea pe care zilnic o purta Monseniorul Ghika, maestru în a privi pământul ca să vadă cerul, expert în ale omului, prin apropierea intimă de taina prezenţei lui Dumnezeu. A iubit cu pasiune Biserica universală şi Biserica locală, iar această iubire a făcut crucea mai grea. Dragostea de Biserică l-a ţinut pe loc în România atunci când ar fi putut să plece din ţară şi astfel să evite închisoarea. Rămânând însă aici, s-a dedicat apărării credinţei şi Bisericii, şi aproape de vârsta de 80 de ani a fost închis la Jilava, unde au suferit multe alte persoane consacrate persecuţia comunistă. Şi acolo, între zidurile închisorii unde avea să-şi consume jertfa martirică, Mons. Ghika a dat strălucire consacrării sale aducând seninătate şi speranţă în inimile celor închişi, anchetaţi şi torturaţi. (...)

13.02.2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (23)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 21 Ed. Beauchesne - a écrit: “Malheur à toi si ton frère peut se figurer le Ciel comme un endroit où l’on a chaud et où l’on n’a plus faim.”

Quand nous parcourons le Nouveau Testament, nous rencontrons au moins deux passages en rapport avec cette affirmation: le jugement dernier (Mt 25,31-46) et la lettre de Saint Paul aux romains (Rm 14,16-21).
Dans le passage de Matthieu, il est question du Ciel, de ce qui se passe après la mort. En faisant référence à Mt 16,27: “C’est qu’en effet le Fils de l’homme doit venir dans la gloire de son Père, avec ses anges, et alors il rendra à chacun selon sa conduite;”, et à Mt 24,33: “Dis-nous quand cela aura lieu, et quel sera le signe de ton avènement et de la fin du monde.”, le Christ à son avènement jugera tous les hommes de tous les temps après leur résurrection. Que l’on ait chaud ou non au ciel, que l’on y ait faim ou non, les hommes doivent passer au préalable par un jugement. ‘Les hommes de Ninive se dresseront lors du jugement avec cette génération et ils la condamneront, car ils se repentirent à la proclamation de Jonas et il y a ici plus que Jonas.”(Mt 12,41) “Devant lui seront rassemblées les nations, et il séparera les gens les uns des autres, tout comme le berger sépare les brebis des boucs.(Mt 25,32)
A son avènement, tous les hommes sont jugés non sur leurs actions exceptionnelles (Mt 7,22-23: Beaucoup me diront en ce jour-là: “Seigneur, Seigneur, n’est-ce pas en ton nom que nous avons prophétisé? En ton nom que nous avons chassé les démons? En ton nom que nous avons fait bien des miracles?” Alors je leur dirai en face: “jamais je ne vous ai connus; écartez-vous de moi, vous qui commettez l’iniquité.”), mais sur leurs œuvres de miséricorde (Is 58,7s: “N’est-ce pas partager ton pain avec l’affamé, héberger chez toi les pauvres sans abri, si tu vois un homme nu, le vêtir, ne pas te dérober devant celui qui est ta propre chair?”)
A son avènement, le Christ reconnaîtra ceux qui ont confessé leur foi en lui. cf. Mt 10,32-33: “Quiconque se déclarera pour moi devant les hommes, moi aussi je me déclarerai pour lui devant mon Père qui est dans les cieux, mais celui qui m’aura renié devant les hommes, à mon tour je le renierai devant mon Père qui est dans les cieux.”
D’après tout ce qui précède, on comprend bien qu’il y a des efforts à faire pour aller au ciel, là où on a chaud et où on n’a plus faim.

Pour conclure, l’autre passage du Nouveau Testament que nous avons relevé en introduction et en rapport avec la pensée de Monseigneur Ghika contient la phrase suivante: “Car le règne de Dieu n’est pas affaire de nourriture ou de boisson, il est justice, paix et joie dans l’Esprit Saint.”(Rm 14,17) Attendre qu’au Ciel il soit question de la faim n’est pas une bonne attente.

....A SUIVRE...

02.02.2012

La Radio Vatican despre depunerea POSITIO la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor

Întâmpinarea Domnului 2012: un pas decisiv în beatificarea Mons. Vladimir Ghika

Joi 2 februarie 2012 o zi demnă de consemnat. În sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau Prezentării Domnului, celebrată de Biserică, atât de tradiţie creştină orientală cât şi cea de tradiţie occidentală, la Vatican, mai precis la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a fost depus în mod formal dosarul cuprinzând aşa-numita „Positio” pentru beatificarea mons. Vladimir Ghika, preot care celebra Liturghia atât în ritul bizantin cât şi în cel roman sau latin. Acest proces înaintat de Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti a fost pregătit în etapele sale preliminare de la Roma, de postulatorul numit de arhiepiscopul Ioan Robu şi aprobat de Congregaţie.

Este vorba de părintele Francisc Ungureanu care ne oferă amănunte despre acest pas important, hotărâtor, pentru ridicarea Mons. Ghika la cinstea altarelor.

Dosarul de 700 de pagini este rodul muncii susţinute a unui grup extraordinar de cercetători timp de aproape 6 ani. Aceştia au continuat munca celor care puseseră fundamentul procesului diecezan. Reamintim că totul a început imediat după 1990, însă lipsa de acces la documente şi necunoaşterea posibililor martori a făcut ca efectiv procesul să fie celebrat între octombrie 2002 şi iunie 2003. Un rol deosebit l-au avut până aici postulatorul de atunci, pr. Ioan Ciobanu, arhiva strânsă de domnul Pierre Hayet la Institului Vladimir Ghika de la Paris şi munca de cercetare a pr. Horia Cosmovici. În 2006 este recunoscută validitatea procesului diecezan şi din 2007 eu îl înlocuiesc pe pr. Claudiu Bărbuţ în rolul de postulator la Roma. Din partea Congregaţiei în acest răstimp, după o scurtă perioadă provizorie de lucru cu pr. Daniel Ols OP, am avut relatori pe pr. Cristoforo Bove OFMConv, de pie amintire, şi pe pr. Zdzisław Kijas OFMConv, cu care am reuşit să ordonăm tot ceea ce am adunat până acum.

Aşadar, după 9 ani de la procesul diecezan s-a încheiat Positio super Martyrio, dosarul despre martiriul lui Vladimir Ghika...

A fost o perioadă când au fost făcute completări documentaţiei trimise de la Bucureşti. Apoi am început un proiect foarte ambiţios, acela al unei biografii documentate a Monseniorului Ghika, pentru că nu există încă una de acest fel. Proiectul acesta este încă în desfăşurare. Abia din 2008 putem studia arhiva securităţii cu privire la grupul Menghes din care făcea parte şi Monseniorul Ghika, loc documentaristic extrem de important pentru reconstituirea martiriului material şi formal din partea persecutorului. Volumul dosarelor descoperite acolo ar fi recerut încă mulţi ani de muncă, dar am considerat că nu mai trebuie să mai adăugăm nimic pentru a ajunge la o certitudine morală cu privire la martiriul lui Vladimir Ghika.

Odată depusă întreaga documentaţie, înaintarea cauzei depinde exclusiv de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. De acum este rândul consultanţilor, teologi şi episcopi, şi apoi a cardinalilor să ajungă la certitudinea morală asupra martirajului Monseniorului Ghika...

Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor va încredinţa dosarul cauzei noastre studiului unui grup de consultanţi teologi. Aceştia îşi vor spune părerea cu privire la dubiul ridicat: dacă a fost sau nu martiriu în moartea lui Vladimir Ghika din 16 mai 1954 în închisoarea comunistă de la Jilava. Dacă judecata acestora va fi pozitivă, în sensul că au putut ajunge la o certitudine morală în privinţa martiriului Monseniorului Ghika, cazul este supus studiului şi judecării Cardinalilor membri ai Congregaţiei.

În final, desigur, este mereu Sfântul Părinte cel care autorizează o beatificare...

„Părerea părinţilor cardinali şi a episcopilor se va comunica Supremului Pontif, căruia îi revine dreptul de a decreta cultul public ecleziastic al servului lui Dumnezeu” spune Constituţia Apostolică Divinus Perfectionis Magister a Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea (25 ianuarie 1983) la nr. 15. Este vorba despre recunoaşterea martiriului Slujitorului lui Dumnezeu şi implicit beatificarea. Cultul public în cazul fericiţilor este circumscris Bisericii Locale, dieceză sau naţiune, care a întreprins procesul, şi poate fi lărgit la alte teritorii, la cererea episcopilor acelor locuri. Astfel credincioşii nu doar că vor putea să ceară în mod privat haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea lui Vladimir Ghika, ca şi până acum, dar o vor putea face şi în public şi liturgic în comunităţile lor.

Beatificarea este primul pas spre deplina recunoaştere a sfinţeniei din partea Bisericii. Ceea ce se urmăreşte în final este canonizarea

Ţelul procesului iniţiat în 1991, sau explicit în 2002, la Bucureşti, este canonizarea Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. După beatificare, cultul public va inspira şi întări cultul privat care, sperăm, va dobândi de la Dumnezeu prin mijlocirea fericitului cel puţin o minune care să poată fi supusă analizei şi procesului canonic recerut de legislaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Un miracol ar însemna, dacă putem spune aşa, semnătura lui Dumnezeu pentru canonizarea lui Vladimir Ghika. Astfel cultul adus lui Dumnezeu prin intermediul Sfântului Vladimir Ghika va fi lărgit la Biserica Universală.

Un proces care se anunţă încă lung, din acest motiv fiecare reuşită, fiecare pas înainte este o bucurie pentru noi toţi. Până la urmă avem în faţă un Rob al lui Dumnezeu care a murit pentru fidelitatea lui faţă de Cristos şi Biserică nu numai într-un puternic parfum de martiriu şi sfinţenie dar şi cu tenta unei universalităţi de netăgăduit. Ne-a spus în final părintele Francisc Ungureanu, postulatorul Cauzei pentru proclamarea de Fericit a Mons. Vladimir Ghika.

01.02.2012

Dosarul/Positio - multumiri pentru sustinere


Dragi prieteni,
coperta de la POSITIO pe care o aratam pana acum era de fapt un faximil, insa ceea ce vedeti in acest moment este materializarea nu doar a ideii de coperta (de altfel standard) dar a unui proces indelung de cercetare, redactare si editare a dosarului pentru beatificarea Monseniorului.
Acestea sunt primele doua exemplare pe care Tipografia Nova Res mi le-a putut inmana in seara aceasta. Inca se lucreaza intens si maine, in sarbatoarea Intampinarii Domnului, voi depune la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor copiile recerute de regulament.
Rugaciunile nostre si-au atins scopul pana acum. Urmeaza etapele din Congregatie care speram, mereu sprijiniti de ajutorul rugaciunilor prietenilor Monseniorului, se le parcurgem bine si repede.
Profunda recunostinta pentru efortul tuturor celor care au muncit la Positio. Sunt sigur ca Vladimir Ghika are o grija speciala pentru ei si le va mijloci multe haruri.

Roma, 1 februarie 2012

Postulatorul

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti