20.12.2011

Recunoştinţă


Monseniorul Ghika spunea: „Nu trebuie nici să ne mirăm, nici să ne plângem de ingratitudine. Recunoştinţa este un lucru mai rar şi mai nobil decât fapta bună. Când ni se arată recunoştinţă, primim mai mult decât am dat noi.” Este un gând pe care îl găsim printre propunerile de meditaţie pe care Doamnele de caritate o vor fi făcut mergând la săracii din Bucureştiul anului 1920. Chiar dacă principala cheie de lectură este îndemnul la generozitate necondiţionată, vă propun să observăm acest aforism şi din poziţia celui care primeşte. Cauza Monseniorului a primit mult din partea a numeroase persoane şi comunităţi şi este o bucurie pentru cei angajaţi în această cauză să îşi arate recunoştinţa pe pagina care îl găzduieşte pe cel pe care îl propune pentru cinstea altarelor.
Aşa cum suntem obişnuiţi, la sfârşit de an, facem o analiză a celor săvârşite în ultimele 365 de zile. Pentru Procesul Cauzei Monseniorului, a fost un an foarte bun, însemnând încheierea redactării dosarului final. Echipa Postulaturii a lucrat din greu, ca şi părintele relator de la Roma, şi astfel, partea materială a studiului a fost definitivată. Cei care au lucrat au dovedit din plin că trăiesc conform îndemnului dintr-un alt aforism al Monseniorului: „Aime l'effort - honore l'obstacle - révère le courage - saisis la grâce – bénis la victoire - et remercie Dieu” (Iubeşte efortul – apreciază obstacolele – respectă curajul – prinde harul – binecuvântează victoria - şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu).
Pe lângă obligaţia asumată de a alcătui dosarul, Postulatura s-a angajat şi în multe iniţiative care priveau păstrarea vie a memoriei Monseniorului Vladimir Ghika. Comemorarea morţii, în luna mai, cu lansarea ediţiei a doua a cărţii părintelui Horia Cosmovici, a fost memorabilă. Tot în această sferă, sunt în lucru mai multe traduceri ale unor biografii şi unele texte originale, cum ar fi acela care a făcut obiectul unei teze de doctorat despre martiriul lui Vladimir Ghika. Participarea cu conferinţe și expoziţii la simpozioanele de la Sighet şi Bruxelles, zilele dedicate lui Vladimir Ghika la Montréal şi la Cluj, ca şi comemorările de la Paris şi Bucureşti, vin să ilustreze extinderea de care se bucură faima de martir a Monseniorului. „Toute joie doit remercier. C'est son premier devoir et le plus facile - (car il lui ressemble)” (Fiecare trebuie să mulţumească. E prima şi cea mai uşoară datorie, căci îi seamănă) – spunea Vladimir Ghika – şi fiecare eveniment s-a transformat într-o aducere de mulţumire la fel de intensă ca şi bucuria reuşitei.
„Remercie Dieu pour ce qu'il te donne. Remercie-le pour ce qu'il pourrait t'enlever et te conserve. Remercie-le pour ce qu'il te réserve” (Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru ceea ce îţi dă. Mulţumeşte-i pentru ceea ce ţi-ar putea lua, dar îţi lasă. Mulţumeşte-i penru ceea ce îţi rezervă).
Privind cu recunoştinţă trecutul, la sfârşit de an, se cuvine să luminăm cu speranţă viitorul, tot în cheia recunoştinţei, cum ne îndeamnă Monseniorul. Această Cauză de beatificare este în mâna lui Dumnezeu, iar ceea ce el ne rezervă nu poate fi decât motiv de recunoştinţă. Paşii pe care trebuie să îi mai facă studiul dosarului la Roma sunt clari: Comisia Teologilor, Comisia Cardinalilor şi a Episcopilor, decizia Sfântului Părinte. Un dosar de 700 de pagini nu poate trece de pe o zi pe alta prin toate acestea, mai ales că nu este unicul „pe rol”. Va fi mai uşor de aşteptat şi de realizat ceea ce ne rezervă Dumnezeu sprijiniţi de rugăciunile tuturor celor care cred că Monseniorul Ghika este martir. El spusese şi apoi chiar a trăit: „Si tu souffres injustement — remercie Dieu de l'injustice autant que de la souffrance... ; préférerais-tu d'ailleurs avoir à souffrir justement? (Dacă suferi pe nedrept, mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru nedreptate, ca şi pentru suferinţă...; ori ai prefera oare să ai de suferit pe drept?)” .
Aceste rânduri se vor o mulţumire pentru toţi cei care au susţinut, susţin şi vor susţine Cauza de beatificare şi canonizare a Monseniorului Ghika. Fiecare exerciţiu de recunoştinţă invită la un plus de generozitate, ca să nu mai vorbim despre dreptate. Din partea Postulaturii acestei Cauze, în contextul aniversării zilei de naştere a Monseniorului (25.XII.1873), tuturor, urarea de Crăciun Binecuvântat! şi un 2012 fericit!

17.12.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (21)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 174 Ed. Beauchesne - a écrit: “Celui qui ne sait pas chercher Dieu partout, risque fort de ne Le reconnaître nulle part.”

Jean-Pierre Jossua (O.P.) a dit dans un livre sur l’expérience chrétienne paru en 2009: on croit en Dieu en particulier parce qu’on a vécu de bons moments avec d’autres où justement le motif de ces rencontres était de croire en Dieu: grands rassemblements inter paroissial, diocésain, national, pèlerinages, retraites, cycles de conférences, commémorations, pièces de théâtre, ... Et on croit en Dieu présentement et on veut croire en Dieu à l’avenir pour continuer à vivre, pour prolonger ces bons moments. A la lumière de ces expériences, on cherchera Dieu partout pour revivre tel événement, pour trouver le bonheur.
David dit au psaume 138(139), 17: “De quel prix sont pour moi tes pensées, ô Dieu! Que la somme en est grande!” Dans le sermon sur la montagne, Jésus dit en Mt 5, 8: “Heureux ceux qui ont le cœur pur, car ils verront Dieu!” ou encore en Mt 7,7: “Cherchez et vous trouverez.” La citation de David illustre la joie, le bonheur que l’on a éprouvés lors des événements passés cités plus haut. la première citation de Matthieu nous dit pourquoi on cherche Dieu et la deuxième est une invitation à ne pas nous décourager.
Toujours dans le discours sur la montagne, Jésus dit en Mt 6,33: “Cherchez premièrement le royaume de Dieu et sa justice, et tout cela vous sera donné en plus.” C’est une autre façon d’énoncer la pensée de Monseigneur ou une paraphrase de Mt 7,7. Mettez en pratique les dix commandements, mettez en pratique le réponse de Jésus à l’un des pharisiens, docteur de la Loi (Mt 22,34-40): “Tu aimeras le Seigneur ton Dieu de tout ton cœur, de toute ton âme et de tout ton esprit... Tu aimeras ton prochain comme toi-même...” En faisant ainsi, on a toutes les chances de trouver Dieu partout.

A SUIVRE...

05.12.2011

Une lumière dans les ténèbres : Mgr Vladimir Ghika

Prestigioasa editura CERF de la Paris a publicat in colectia « Épiphanie » cartea doamnei Mihaela Vasiliu pe care iata cum o prezinta pe pagina lor de internet:

[Extraits de la préface de Dany Dideberg, s.j.]

Vladimir Ghika, prince roumain, né orthodoxe, devenu catholique et prêtre, mort martyr, est une haute figure d'un chrétien du XXe siècle. Son procès de béatification est en cours. En plus d'un domaine, cet apôtre a ouvert les voies de l'« aggiornamento » voulu par le concile Vatican II. Très lié au cercle des Maritain à Meudon, il a eu le souci de la sanctification du laïcat et du clergé. Parmi ses fils spirituels figurent le père Henri Caffarel et Jean Daujat. Pour soutenir les prêtres dans leur ministère, il a créé, avec Yvonne Estienne, l'association « Virgo Fidelis », une fraternité spirituelle de prière et de souffrance. De plus, la communauté des Frères et des Sœurs de Saint-Jean qu'il a fondée à Auberive annonce les communautés nouvelles qui se consacrent aujourd'hui à l'évangélisation.

Passeur entre l'Orient et l'Occident, Mgr Ghika a été aussi un pionnier de l'unité tant désirée de l'Église du Christ. Grâce à l'Esprit-Saint, Mgr Ghika vit continuellement l'instant présent en présence de Dieu. C'est pourquoi toute rencontre avec le prochain, en particulier la visite des pauvres, est une liturgie, « la liturgie du prochain », et, en même temps, elle est ouverture et disponibilité à ses besoins les plus divers. Là est élaborée sa « théologie du besoin ». Aucune souffrance d'autrui ne laisse indifférent.

À la source du service du prochain se trouvent la parole de Dieu et l'eucharistie prolongée souvent par l'adoration silencieuse. À l'exemple de son Maître et Seigneur, Mgr Ghika a donné sa vie. Son martyre est le témoignage suprême de sa charité héröique « La mort peut tout détruire, disait-il, sauf l'amour. »

Table des matières
Hommage
Dédicace
Remerciements
Sigles
Daniel Dideberg Préface
Étapes d'une vie (1873-1954)
1. Itinéraire spirituel
2. Le souffle de l'Esprit
3. La présence de Dieu
4. La prière
5. La liturgie du prochain
6. La théologie du besoin
7. La visite des pauvres
8. La souffrance
9. La Parole une source vive
10. Une vie eucharistique
11. La grâce de l'adoration
12. La Sainte Vierge Marie
13. Deux sacrements qui déploient la vie de l'Église
14. L'esprit de la maison Saint-Jean d'Auberive
15. Vladimir Ghika, précurseur de l'unité de l'Église
16. Donner sa vie
Bibliographie

Dimensions : 195 x 135 x 13
Poids : 210 grammes
ISBN : 978-2-204-09642-3
SODIS : 8293107
EAN : 9782204096423


Mihaela Vasiliu, roumaine d'origine, médecin à la Faculté de médecine de Bucarest entre 1968-1990, exerce actuellement sa profession en Allemagne. Elle fait partie du groupe de travail pour la béatification de Mgr Ghika et du mouvement de prière pour les prêtres « Virgo Fidelis ».

Cartea aparuta in luna noiembrie 2011 este deja disponibila in librarii si pe internet, atat pe pagina editurii cat si pe Amazon.

02.12.2011

Gaudeamus: Prezentarea cărții „Monseniorul – Amintiri și documente…” de H. Cosmovici


Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, la standul editurii Galaxia Gutenberg din cadrul târgului de carte Gaudeamus a avut loc prezentarea cărții „Monseniorul – Amintiri și documente din viața Monseniorului Ghika în România”, îngrijită de Emanuel Cosmovici.
Volumul cuprinde biografia Monseniorul, scrisă de Horia Cosmovici, fiul spiritual al Monseniorului Ghika; Anii de rezistenţă şi închisoarea, o biografie documentată a perioadei 1948-1954, realizată în urma desecretizării arhivelor Securităţii şi după înregistrarea a numeroşi martori din închisoarea Jilava; Agendele, viaţa cotidiană a Monseniorului notată între anii 1945-1947; Arhivele Vaticanului, cel mai complet „Curriculum vitae” al lui Vladimir Ghika (1930); Fotografii inedite şi facsimile.
La eveniment au fost prezenți ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București; PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București; PS Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Bucureşti; ÎPS Francisco-Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România; Francisca Băltaceanu, biblist, specialist în limba și literatura clasică; Monica Broșteanu, biblist, specialist în limba și literatura clasică; Emanuel Cosmovici, cercetător.
(cititi amanunte in Actualitatea Crestina, 12/2011)

28.11.2011

Video de la lansarea cartii "Moneseniorul"


Multumita domnului Olivian Breda putem pune la dispozitie discursurile rostite la prezentarea cartii Monseniorul a lui Horia Cosmovici din 26 noiembrie:
VIDEO DE LA GAUDEAMUS

La eveniment au participat si prietenii din Asociatia "Vladimir Ghika". Acestia, in prealabil, au comemorat pe Monseniorul la Biserica Sacre Coeur, incepand cu ora 14:30.

27.11.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (20)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 170 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dieu sait tout, mais il sait surtout ce que nous ne savons pas.”

Dieu sait tout parce que “Dieu est co-éternel au temps” (Saint Augustin), parce que “Au commencement Dieu créa le ciel et la terre”(Gn 1,1), “Moi, la Sagesse, j’habite avec le savoir-faire, je possède la science et la réflexion.”(Pr 8,12), “Le Seigneur m’a créée, prémices de son œuvre, avant ses œuvres les plus anciennes. Dès l’éternité je fus établie, dès le principe, avant l’origine de la terre.”(Pr 8,22-23) Dans le Nouveau Testament, le Verbe, parole de Dieu, préexiste en Dieu (Jn 1,2-3; 8,24) et a été envoyé dans le monde par le Père. Les disciples du Christ reconnaissent qu’ils ne savent pas tout puisque (Jn 3,14-15): “Comme Moïse éleva le serpent dans le désert, ainsi faut-il que soit élevé le Fils de l’homme, afin que quiconque croit ait par lui la vie éternelle.” Le Christ attire à lui tous ceux qui se reconnaissent de la vérité: “Quiconque est de la vérité écoute ma voix.”(Jn 18,37b)
Dans le dialogue de Jésus avec la samaritaine (Jn 4), il est évident que Jésus sait ce que la samaritaine - c’est-à-dire nous - ne sait pas: au début de cet épisode, Jésus est demandeur, la femme a l’initiative de la conversation. Très vite, les rôles s’inversent, Jésus prend l’initiative, la femme est demandeuse. Elle prend conscience de ses lacunes, de ses limites. Au cours de sa vie publique, le fait que Jésus ait réponse à tout, qu’on ne puisse pas le prendre en défaut, qu’il prenne toujours l’initiative dans les dialogues agace ses interlocuteurs. A plusieurs reprises, ils lui tendent des pièges que ce soit avec la femme adultère (Jn 8,1-11), l’impôt dû à César (Mt 22,15-22), un signe dans le ciel (Mt 16,1-4), une question sur le divorce. (Mt 19,1-9) Même pendant l’épreuve de sa passion, abandonné, trahi et renié, Jésus continue à prendre l’initiative des échanges que ce soit avec le grand prêtre ou Pilate. (Jn 18) Ses interlocuteurs successifs se rendent compte que Jésus sait tout sur la vie, l’amour, la mort. Ce qui n’est pas leur cas.

A SUIVRE...

24.11.2011

Bucuresti 26 noiembrie, ora 16:00 - Gaudeamus


Pe Facebook este o dubla posibilitate de a ajunge la cunostinta faptului ca va fi prezentata a doua editie a cartii lui Horia Cosmovici pregatita de Emanuel Cosmovici la Targul International de carte Gaudeamus.
Evenimetul va avea loc in cadrul standului Galaxia Gutenberg: de la intrare se urcă scările pe dreapta, inelul de la nivelul 4.50, şi se caută standul 218.

Sunt anuntate mai multe personalitati la acest eveniment:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

19.11.2011

BUCURESTI: conferinta si prezentare de carte

MIERCURI, 23 NOIEMBRIE 2011, orele 16.00
Dr. Aida Bătrînu,
va sustine conferinta cu titlul
Vladimir Ghika – mărturia dată pentru Cristos

in cadrul evenimentelor organizate de

Academia Teologică Anton Durcovici
Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164,
Bucureşti, Sector 1
Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77

la Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza
(aula AUDITORIUM MAXIMUM, etajul IV)
- INTRAREA LIBERĂ -

FLORINA-AIDA BĂTRÎNU a sustinut anul acesta doctoratul la Facultatea de Teologie Catolica din cadrul Universitatii Bucuresti cu teza: MARTIRIUL MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA. Cartea este actualmente sub tipar.

++++++++++++++++++++++++++++++

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, ora 16
la Targul International Gaudeamus:
Prezentarea cărții:
Monseniorul – Amintiri și documente din viața Monseniorului Ghika în România
de Horia Cosmovici

Personalităţi invitate:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

14.11.2011

În amintirea Monseniorului Vladimir Ghika


Pe 18 noiembrie 1952, Monseniorul Vladimir Ghika era chemat de urgenţă la căpătâiul unui bolnav. Şi, în timp ce mergea într-acolo, s-a apropiat de el o maşină a Securităţii, l-au obligat să urce într-însa şi l-au dus la Ministerul de Interne unde a stat mai multă vreme închis şi unde a avut de suportat multe şi brutale interogatorii. Ştim că în cele din urmă a ajuns la închisoarea Jilava. Plecase de acasă în grabă, să ducă mângâierea sufletească unui bolnav, dar a ajuns într-un loc unde o mulţime de oameni avea să se bucure de prezenţa sa. Ca un adevărat Apostol, Monseniorul Ghika a continuat şi în condiţiile aspre din închisoare să aibă grijă de cei greu încercaţi şi să le întărească privirea îndreptată spre Dumnezeul cel iertător şi milostiv. Mărturiile celor care l-au văzut şi l-au ascultat acolo sunt unanime în a susţine că Monseniorul Ghika a fost un om cu adevărat sfânt, adică un om călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. În ciuda suferinţelor şi a mizeriilor pe care trebuia să le îndure şi el, la cei 80 de ani ai săi, Monseniorul Ghika nu-şi pierdea niciodată seninătatea şi pacea, bunăvoinţa şi bunătatea, răbdarea şi blândeţea. Nu e de mirare că pe mulţi, şi nu numai la Jilava, i-a adus pe calea credinţei adevărate, i-a convertit la credinţa catolică. El însuşi convertit şi mai apoi devenit preot catolic pentru Arhidieceza de Paris, nu şi-a cruţat niciodată timpul, şi după mii şi mii de ore de cateheză cu diferite persoane, bărbaţi şi femei, atât în Franţa cât şi în România, i-a călăuzit pe mulţi spre o adevărată viaţă de credinţă, spre o legătură statornică cu Dumnezeu. Eu personal am admirat şi admir mult această reuşită din viaţa Monseniorului Ghika, şi untori mă întreb de unde avea acea energie şi acea tenacitate care-l transformau pe Monseniorul Ghika în mare pescar de oameni pretutindeni, oriunde se afla și orice alte preocupări ar fi avut.
De când am început să-l cunosc mai bine pe Monseniorul Ghika din ceea ce am citit despre el, mi s-a părut întotdeauna că grija pentru mântuirea proprie şi pentru mântuirea aproapelui formează nucleul central al spiritualității celui pe care dorim ca Biserica să-l declare Fericit. În sprijinul acestei afirmaţii vin mulţimea celor convertiţi şi viaţa de sfânt şi de martir a Monseniorului Ghika, dar şi două cugetări notate cândva de el, care mi-au atras atenţia în sensul celor spuse mai sus: „Pentru Dumnezeu, un singur lucru te individualizează şi face din tine o fiinţă unică: mântuirea ta”; și „Dacă tu nu te preoccupi de mântuirea altuia, nici tu n-ai să te mântuieşti”. Sunt convins că puţinele cuvinte din aceste două citate cuprind, de fapt, un univers de gândire pe care Monseniorul Ghika nu l-a părăsit niciodată; de acolo porneau toate drumurile sale spre cei săraci, bolnavi şi nevoiaşi de tot felul, de acolo izvora zelul său misionar, acolo s-a ţesut haina sa de apostol al carităţii, chemat să transmită fără încetare iubirea lui Dumnezeu.
În 1905, Monseniorul Ghika le-a adus la Bucureşti pe Fiicele Carităţii; în 1907 vine cu aceste surori în ajutorul victimelor rămase în urma răscoalelor ţărăneşti; în 1913, când a izbucnit holera, odată cu războiul din Balcani, neobositele maici împreună cu Monseniorul se aflau în prima linie pentru a-i îngriji pe bolnavi. Caritatea lor izvora din perspectiva mântuirii, aşa cum el avea să noteze într-o cugetare pe care ne-a lăsat-o şi care, de asemenea, ne descoperă aceeaşi trăsătură de bază a chipului său spiritual luminat de căutarea mântuirii: „Dacă ştii să iei asupra ta durerea altuia, Domnul va lua asupra Sa durerea ta şi o va face să fie a Sa, adică aducătoare de mântuire. El o va lua cu un elan cu atât mai mare cu cât o găseşte deja ca dezrădăcinată şi transplantată în inima ta. Şi deoarece El o găseşte purificată de orice egoism, trasfigurata de puterea milei, sfinţită de iubirea creştină, consolarea va fi mai mare în celălalt, binecuvântarea mai vie în tine, bucuria de mâine va fi mai mare în amândoi”.
În 1927, Monseniorul s-a instalat într-o baracă de lemn, într-un cartier al Parisului, Villejuif. A trăit acolo într-o sărăcie cumplită, dar aleasă de bună voie, ca să fie asemenea muncitorilor din acea zonă pariziană. Anul 1939 l-a găsit în vizită în Moldova, la o proprietate a părinţilor săi. A cerut de la superiori învoirea să-şi prelungească şederea în ţară, pentru a-i ajuta pe refugiaţii care căutau scăpare în România, căci tocmai fusese invasata Polonia. Suferinţe grele s-au abătut cu războiul şi asupra României. Regele Mihai (care în luna octombrie a împlinit 90 de ani) a fost expulzat, şi a început calvarul pentru toţi. Monseniorul Ghika a fost martorul suferinţelor ţării şi ale Bisericii; drumul carităţii, cale regească pentru a găsi mântuirea proprie și mântuirea altora, s-a transformat treptat pentru Monseniorul Ghika în drum al martiriului său; martiriu pe care, de altfel, se pare că l-a dorit, l-a intuit și l-a profețit, așa cum rezultă din textele de mai jos. În Entretiens Spirituels (La Souffrance, pag.71), Monseniorul Ghika a scris:
«Ce vrea de la mine Domnul care vine în noapte, şi care mă loveşte?»
«Vrea să înţelegi că El te iubeşte, şi că te iubeşte mai mult decât toţi cei care te iubesc, şi mai mult decât tu însuţi ai fi în stare să te iubeşti. Vrea ca tu să voieşti ceea ce El voieşte, pentru că o voieşte: fericirea ta veşnică, deplină, perfectă. Vrea ca tu să primeşti, împreună cu dezvăluirea iubirii sale, şi relele care ajung până la tine, dacă trebuie să le înduri ; vrea ca, prin forţa iubiri sale, să le respingi, dacă puterea suverană a rugăciunii şi harul trebbie să te facă să le eviţi; - El vrea ca, în iubirea sa, aceste rele, oricare ar fi ele, tu să le uneşti cu comorile Mântuirii, cu puterile care salvează universul; - vrea ca, din dragoste faţă de El, tu să mergi până la a le căuta, pe aceste rele, dacă pot fi spre binele lumii şi spre slava Dumnezeului tău. Dacă te simţi vinovat şi mă auzi bătând în suferinţa ta, pe Mine, Inima Dumnezeului tău, fii spălat de durere, în sângele dumnezeiesc, de toată întinarea născută din vina ta. Dacă eşti nedesăvârşit, fii regenerat. Dacă eşti bun, fii mai bun.
Dacă durerea te răpeşte acestei lumi prin martiriu, intră fără ocol în bucuria Tatălui tău».
Undeva am găsit o altă cugetare a Monseniorului; ea se leagă bine de textul mai sus citat, ca una şi aceeaşi profeţie: „Pentru mântuirea sa, fiecare trebuie să fie pentru sine profetul divin, de o încăpăţânare neobosită, inspirat de propria sa moarte”.

Ioan ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti

(din
Actualitatea Crestină, nr. 11/2011)

12.11.2011

13 noiembrie 2011 - colectă pentru susţinerea cauzei Monseniorului


La Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif de la Bucureşti de pe 7 noiembrie 2011 în care l-am sarbatorit pe Arhiepiscopul Ioan Robu, la cererea acestuia, am făcut o succintă dare de seamă cu privire la starea procesului de beatificare a Monseniorului Ghika. Trecând peste prima parte a textului care face un istoric al cauzei, prezint ultimele paragrafe care explică exact motivaţia colectelor pentru susţinerea postulaturii, una dintre ele fiind chiar duminica viitoare, 13 noiembrie 2011.

.... la acest proces au lucrat, lucrează și vor lucra multe persoane. Aceste persoane, pentru munca depusă, conform dreptății evanghelice, sunt plătite sau răsplatite pentru ceea ce fac. La aceste cheltuieli se adaugă cele care privesc logistica şi materialele necesare cercetării și editării documentației. Foarte important și strâns legat de misiunea postulaturii este tot ceea ce facem pentru păstrarea amintirii vii și pentru o mai bună cunoaştere a personalității Monseniorului. În această categorie includem toate evenimentele din România și de peste hotare ca și editarea și tipărirea cărților și a altor instrumente care ajută la a face cunoscută cauza și a propune rugăciunea pentru obținerea beatificării. Toate aceste cheltuieli sunt acoperite din banii pe care îi adună poporul credincios, poporul care cere procesul de beatificare și de canonizare deoarece crede în martiriul lui Vladimir Ghika.
Trebuie spus că nici o cauză de beatificare și canonizare nu începe și nu se sfârșește fără ca persoana propusă pentru a fi ridicată la Cinstea Altarelor să se bucure de faimă de sfințenie sau de martiriu, ca în cazul nostru. Această faimă se măsoară și în capacitatea comunității respective de a susține cheltuielile procesului şi ale celebrarii propriu-zise a proclamării fericitului și ulterior a sfântului propus.
Pentru că la noi în Arhidieceză credincioșii nu sunt obișnuiți să susțină o astfel de cauză în mod personal, avem la dispoziție două momente comunitare de manifestare a susținerii financiare a Cauzei. Sunt propuse două colecte, una în mai, cu ocazia comemorării morții monseniorului, a săvârșirii martiriului său, și una în noiembrie, în preajma comemorării arestării Monseniorului, din 18 noiembrie 1952, adică începutul calvarului său.

09.11.2011

PARIS, le samedi 26 novembre 2011, à 10h


Afin de soutenir la cause de béatification de Mgr Ghika, une Messe sera célébrée par Mgr Philippe Brizard, concélébrant père Gabriel Buboi, le samedi 26 novembre à 10h en la chapelle de : La Maison d’Ananie, 20 rue Barbet de Jouy, 75007 Paris.
A.B.M.V.G. vous invite à participer en grand nombre ou à vous unir par la prière à cette intention.

14.10.2011

Famille chrétienne / 15 octombrie

Revista Famille chrétienne din 15 octombrie publica la rubrica Regard sur art o frumoasa fresca pictata la manastirea ortodoxa Sihastria din judetul Neamt si aminteste ca aceasta aceasta a fost fondata in 1640 de printul Ghika, stramosul lui Vladimir Ghika, al carui proces de beatificare este in curs.

27.09.2011

Vladimir Ghika si teroarea istoriei


Un articol important al domnului Andrei Brezianu in numarul 22 din iulie 2011 al acestei reviste. Din pacate varianta on-line nu este completa, pentru lectura textului intreg este receruta varianta tiparita!

26.09.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (19)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 168 Ed. Beauchesne - a écrit: “On ne peut songer à vouloir tout donner à Dieu qu’après avoir appris à ne rien lui refuser.”

Est-ce que cet apprentissage dont il est question ici prend du temps? La réponse en lisant l’Evangile selon Saint Matthieu est: “non, pas obligatoirement.” Selon Mt 4,19-20, la réponse de Simon et André, qui étaient des pêcheurs, à l’appel de Jésus est immédiatement positive: ils le suivent. Il en est de même pour Jacques et Jean, pêcheurs également, en Mt 4,21-22, ou encore pour le publicain Matthieu en Mt 9,9. Les quatre premiers disciples ont un travail manuel; Matthieu est un collaborateur de l’occupant romain. Rien ne pouvait laisser prévoir qu’ils quitteraient tout et immédiatement pour suivre le Christ. Mais, comme Marie lors de l’annonciation, chacun a des “oui”, des “oui” infimes à dire chaque jour à Dieu ou à ses messagers pour pouvoir un jour tout lui donner.
Si l’on veut vraiment songer à tout donner à Dieu, il faut s’y préparer en cultivant les vertus chrétiennes. Tous les catholiques du monde entier font les mêmes choses: aller à la messe les dimanches et les jours de grandes fêtes, apprendre la même foi; la mettre en pratique; prier le matin et le soir et souvent dans la journée. Car c’est indispensable pour aimer Dieu et son prochain. Puisque pour apprendre à ne rien refuser à Dieu, il faut apprendre à l’aimer. Prier, c’est parler avec Dieu, notre meilleur ami, soit en lui disant des mots qui viennent à l’esprit, soit en répétant les belles choses que tous les autres chrétiens disent aussi. (Mon livre de prières, Ed. Le Laurier, page 2).
Parmi les vertus évoquées ci-dessus, il y a les trois vertus théologales: la Foi, l’Espérance et la Charité. Croire toutes les vérités enseignées par l’Eglise, faire confiance en ces ministres ordonnés; espérer obtenir par les mérites de Jésus-Christ, la grâce de Dieu en ce monde et le bonheur éternel dans l’autre. Aimer Dieu de tout son cœur, de toute son âme, de toute sa force et aimer son prochain comme soi-même.
Le début du monachisme a eu lieu au IVème siècle après Jésus-Christ avec l’avènement d’un empereur chrétien, Constantin. Après l’édit de Milan, les persécutions cessent. Des chrétiens en Égypte, tels Antoine ou Pacôme, décident, pour accéder à la sainteté - ce qui n’est plus possible désormais par le martyr - de se retirer dans le désert pour vivre l’Evangile au plus près: ils veulent tout donner à Dieu.

A SUIVRE...

16.09.2011

Simpozionul de la Montreal si-a atins scopul!

Superba demonstratie de spiritualitate crestina facuta posibila gratie generozitatii si eforturilor unui grup restrans de oameni: parintele Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Ghika la Roma, parintele Gheorghe Avram Suta, parohul Bisericii Greco-Catolice "Nasterea Maicii Domnului" din Montreal si doamna Maria Sander, membra a Asociatiei pentru beatificare din Paris.
Evenimentul cultural de exceptie dedicat personalitatii carismatice a unui print al sufletelor si vagabond celest sosit acum, simbolic si pe taram american, s-a bucurat de prezenta unui conferentiar de inalta tinuta intelectuala: profesorul Andrei Brezianu. Cum a spus si Regina Maria a Romaniei in volumul ei de "Souvenirs", Vladimir Ghica este "prin natura lui un sfant", referindu-se la toate actiunile carismatice la care a participat concret, fie ca se afla in Franta sau in Romania, infiintand spitale, ingrijind bolnavi, spovedind sau punandu-se la dispozitia celor saraci si bolnavi, intr-o magnifica demonstratie de iubire aplicata. La teologie du besoin pusa in aplicare cu o extrema luciditate si renuntare de sine. Caci a-l urma pe Cristos nu inseamna a iubi utopic o umanitate abstracta, inseamna a te jertfi pe cruce, adica a suferi. "Pratiquer l'amour jour après jour c'est aimer le visage du Christ dans le visage du prochain", cum spune profesorul Andrei Brezianu, Monseniorul a dat exemplul vietii lui, sfarsindu-si viata ca detinut, ca un perfect imitator al lui Isus Cristos. Imitatio Christi! Suferinta proprie nu-l mai atingea, calaii, "les sans-dieu", devenisera unelte binecuvantate prin care se infaptuia vointa lui Dumnezeu. Cum bine remarca Matei Boila in filmul Anei Boariu "Lettres à mon frere en exil", Monseniorul era omul cel mai liber din lume, chiar si inchis la Jilava deoarece a acceptat cu seninatate sa se implineasca vointa lui Dumnezeu. Cum ar spune un alt mare teolog, Jacques Philippe, Vladimir Ghika avea in el "la liberté intérieure".
Sublim si inaccesibil si totusi atat de uman, atat de aproape de fiecare din noi, uneori pana la identificare!
Lectie de ecumenism, simpozionul si-a atins scopul. Multi veniti acolo ca la un eveniment- divertisment, au plecat imbogatiti spiritual si mai frumosi pe dinauntru.
Pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, tocmai li se aratase un Sfant.

Mihaela Stoina

(duminica 4 septembrie, la Biserica Greco-Catolica, s-a celebrat un parastas pentru Mons. Vladimir Ghika, ca o continuare a simpozionului din ziua precedenta)

15.09.2011

Montreal, 3 septembrie 2011

Marele nostru vagabond apostolic paseste pe continentul american desi nu a strabatut in timpul vietii aceste meleaguri .

Andrei Brezianu, in conferinta sa L’amour du prochain dans la vie d’un martyr : Monseigneur Vladimir Ghika, pune aceast simpozion sub patronajul sfintilor si fericitilor de pe aceste pamanturi : André, Marie Marguerite d’Youville, Catherine de Saint Augustin si venerabila Jeanne Mance care au fost animati de-a lungul vietii, ca si Monseniorul Vladimir Ghika de dragostea de aproapele, de caritate, virtute care este cheia de bolta a vietii crestine. In fraze elegante, Andrei Brezianu, care l-a cunoscut in adolescenta pe Monseniorul, si care i-a fost tata spiritual, catehist de exceptie, confesor, vorbeste ca martor direct : Je me propose, de mettre quelques accents sur cet aspect particulier de la charité de ce grand cœur face à ses frères éprouvés par les besoins et la souffrance. Monseigneur Ghika tâchait de toutes ses forces de voir en eux le Christ... Il tâchait de voir le Christ dans chacun de ses semblables endoloris par la maladie et les épreuves...Il pratiqua cette vertu sans décourager, dans toutes sortes d'oeuvres de bienfaisance, dès les années de sa jeunesse laïque, puis de sa conversion; ensuite de son ascension au sacerdoce et jusqu’à sa mort en prison, à l’âge de 81 ans…
Ce credo on le retrouve dans ses écrits sur l’amour du prochain, La liturgie du prochain et La visite des pauvres et à même titre, dans ses sermons et ses conférences où il parlait de ce qu’il ne se lassait pas d’appeler la Théologie du besoin.
Simpozionul a fost deschis cu diaporama asupra vietii Monseniorului, pe care am realizat-o tocmai din necesitatea de a face cunoscut publicului viata de exceptie a lui Vladimir Ghika. Cele cateva zeci de secunde de liniste perfecta de la sfarsit au fost dovada ca am reusit sa transmit, prin imagini si citate din scrierile Monseniorului emotia acestei vieti fascinante a lui Vladimir Ghika, nascut print la Constantinopol, hirotonit preot la Paris, si care a murit la Jilava de moartea cea mai frumoasa, martir al credintei. Multumesc celor care au contribuit prin talentul si disponibilitatea lor la realizarea acestei diaporame : Francis si Luc Verly pentru interpretarea (citirea) textului, Emanuel Cosmovici si Iulia Cojocariu pentru fotografii, si in mod special Roxana Elekes pentru montaj si muzica.

Dupa pauza s-a putut viziona filmul foarte bine documentat al Anei Boariu: Lettres à mon frère en exil, care pe langa prezentarea ultimilor ani din viata Monseniorului in scrisorile catre fratele sau in Elvetia, ne ilustreaza pagini necunoscute pana in 1989 din istoria bisericii noastre in acei ani sumbri de dupa 1945.

In incheiere au luat cuvantul :
Parintele Cezar Vasiliu, preot ortodox cu doctorat la Roma (ca si Monseniorul), tine sa completeze prezentarea vietii Monseniorului cu expresia deja foarte cunoscuta a tanarului Vladimir devenit catolic pentru a fi un ortodox mai bun.
Andrei Brezianu zugraveste prietenia dintre Jacques Maritain si Vladimir Ghika animata de filozofia tomista.
Parintele Francisc Ungureanu prezinta etapele procesului de beatificare in general si stadiul la care s-a ajuns pentru dosarul servitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika.

Publicul montrealez a aratat un interes deosebit pentru cartile prezentate la stand, si prin aceasta interesul pentru viata si opera Monseniorului.

Datoram acest simpozion parintelui Gheorghe Avram, care animat de ideea de a-l aduce pe Monseniorul la Montreal s-a ocupat cu mult entuziasm de organizarea acestei intalniri. Multumim celor care au contribuit la buna desfasurare a simpozionului : Paul Dancescu, Adrian Ardelean, Sorin Borbey, Vlad Guzu, Paul Stoina.
Sper ca succesul evenimentului de la Montreal sa fie,pentru pamantul american, o fereastra deschisa spre alte intalniri in memoria Monseniorului .

Maria Sander

28.08.2011

INVITATIE MULTIPLA


Pentru multi dintre prietenii si sustinatorii cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika invitatia de a participa la simpozionul de la Montréal, sâmbata 3 septembrie 2011 întâmpina mai multe obstacole : distanta peste ocean, costul deplasarii si poate chiar data.

Dar ca de fiecare data când se organizeaza colocvii, simpozioane, expozitii, proiectari de filme, etc dedicate prezentarii vietii, spiritualitatii si operei Monseniorului, fiecare dintre noi este invitat…
… invitat sa participe prin prezenta sa
… invitat sa-si informeze prietenii si cunostintele
… invitat sa sustina evenimentul respectiv prin rugaciuni, participarea la Sf. Liturghie, prin lectura unor scrieri ale Monseniorului sau despre el, prin diverse acte de pietate.

În numele celor ce nu pot participa personal la evenimentul de pe 3 sept 2011 la Montréal, îndraznesc sa-i invit pe toti prietenii Monseniorului V. Ghika sa însotim reusita spirituala a simpozionului cu rugaciunea de aproape sau de departe.

Sr. Antoneta

25.08.2011

PRIETENII DURABILE SI INTERESANTE PRIN INTERMEDIUL MONSENIORULUI V. GHIKA

Membrii asociatiei ABMVG si-au îmbogatit mult cercul prietenilor si în urma colocviului organizat la Paris, între 7-10 octombrie 2010. Printre cei din România amintim mai ales grupul pelerinilor sositi din Bucuresti cu aceasta ocazie.
Prietenia, legatura cu ei s-a consolidat pe parcurs prin nenumarate schimburi de informatii, fotografii, texte, mail-uri legate de persoana Mons. V. Ghika.
Afland ca sunt în Bucuresti vara aceasta, fostii pelerini mi-au facut o surpriza deosebit de placuta : s-au mobilizat si au organizat o întâlnire pe meleaguri bucurestene. Dupa participarea la Sf. Liturghie la Catedrala Sf. Iosif am fost în parcul Cismigiu unde, în jurul unei mese de seara, ne-am depanat amintirile de la Paris. Cu câta placere am constatat ca desi unii dintre ei locuiau foarte departe, datorita legaturii sustinute prin intermediul AFC Mons V.Ghika (Asociatia Familiilor Catolice – Bucuresti), ei reusesc sa se întalneasca destul de des, sa fie adevarati prieteni si sa constitue un exemplu de prietenie profunda, de oameni care fac efortul ca la sfârsitul zilei sau al saptamânii, sau când asociatia lor organizeaza ceva, sa participe toti cu interes, sa se sustina sau sa sprijine diverse cauze sau pe unele persoane în mare dificultate.

Am vrut sa-i cunosc si mai mult. Astfel l-am rugat pe Cornel BARBUT, primul presedinte si cofondator al AFC, sa-mi descrie scopul si structura acestei asociatii care poate fi si un model de soliditate, de cohesiune pentru familiile de astazi adesea atât de încercate, sau chiar pe cale de a se destrama, de a rupe un legamânt sacru ce te angajeaza pe viata.
Iata câteca din raspunsurile primite de la Cornel Barbut :
(Din STATUT) : « Scopul asociatiei consta în conservarea, promovarea si aplicarea valorilor crestine în viata de familie, ca celula a societatii, printr-un angajament responsabil, atât personal cât si colectiv fata de valorile familiei si viata în vederea realizarii unei societati civile bazate pe spiritualitatea familiei crestine, având ca baza Magisterul Bisericii.
Deasemenea, Asociatia Familiilor Catolice «Vladimir Ghika » se doreste a fi un forum de dezbatere pentru factorii decizionali în vederea apararii vietii de familie în societatea noastra, o «voce » pentru apararea familiei, în directa colaborare cu ierarhia Bisericii si în diagul cu autoritatile locale, nationale si internationale.
Asociatia are ca principala îndatorire prezenta si slujire în Biserica locala, formarea unei comuniuni între familii la nivel parohial si diecezan, în vederea cresterii spiritului ecumenic în interiorul familiilor cât si între familii.
Cu ce ocazie va întâlniti ? – Programul activitatilor noastre comune este structurat pe 3 nivele :
- Comitetul Director : întâlniri aproape lunar
- Comitetul Parohial : în fiecare parohie se fac diverse activitati pentru familii (acolo unde avem membri) cum ar fi la noi, la «Sacre Cœur », în prima sâmbata din luna, Adoratia familiilor, timp de 45 minute.
- Comitetul inter-parohial : de exemplu cum au fost cele trei zile dedicate Mons. V. Ghika. La celebrarea de la mormânt si la recitarea Rozariului (participanti din tot Bucurestiul) acolo au venit si majoritatea membrilor AFC. »

Dupa cum observam, programul acestei asociatii este ambitios si binevenit mai ales în epoca noastra. Rugaciunea, participarea la Sf. Liturghie, întâlnirile dintre ei, valorile cautate si promovate si mijlocirea patronului asociatiei lor, Mons. V. Ghika, sunt purtatoare de fructe spirituale cu efecte pozitive atât pe plan personal cat si social. Constatam cat de puternica este afirmatia Mântuitorului : « Acolo unde doi sau trei sunt reuniti în numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor ».

Dar si câteva impresii ale unor pelerini întâlniti peste vara :
Iulian OANTA : « Ma bucur ca am fost împreuna si cu sr Antoneta într-o seara frumoasa si într-un loc ales. Bucuria revederii a fost si pentru noi la fel de speciala. Aceasta este Familia noastra mica de la Bucuresti, AFC – Mons V. Ghika, dar vom creste si ne vom dezvolta ; sa fiti siguri de aceasta.
Mi-e dor déjà de Paris si ma voi întoarce acolo de câte ori voi putea.
Revederea cu grupul de la Paris aproape în formula completa ne-a umplut sufletele de bucurie si speranta ca DOMNUL ne va da posibilitatea cât mai curând sa îl vedem pe Mons. Ghika ridicat la cinstea altarelor. Noi, cei din AFC – Vladimir Ghika, îl vom face cunoscut în toate modurile posibile si ne vom ruga ca el sa aiba locul pe care-l merita.
Salutari d-nei Maria Sander pt disponibilitatea de care da dovada în aceeasi cauza.
Domnul sa va rasplateasca pentru toate eforturile de care dati dovada. »
Iulian OANTA si familia

Ioan ROBU : « Aseara am avut ocazia sa ne întâlnim cu sr Antoneta si Cornelia TIHON, dupa aproape un an de la pelerinajul : Pe urmele Mons V. Ghika – Paris octombrie 2010.
Dupa Sf. Liturghie la care am participat si în care ne-am rugat Bunului Dumnezeu pentru beatificarea Slujitorului Sau Vladimir Ghika, am fost prezenti la « Biblioteca » în parcul Cismigiu.
Au fost momente minunate în care ne-am amintit de vizita noastra la Paris, clipe de speranta în care credem ca Monseniorul ne-a vegheat de sus.
Asa cum a accentuat sr Antoneta, este nevoie de multa rugaciune si de implicarea noastra pentru a-l face cunoscut la cât mai multi credinciosi.
Ne-am gândit la toti cei care nu au putut veni, la tot Grupul Paris 2010.
Sa dea Domnul sa ne revedem dinnou cât mai curând, si de ce nu, la beatificarea Monseniorului.

Doamne ajuta ca aceasta dorinta comuna sa se realizeze cât mai repede.
Sr. Antoneta

18.08.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (18)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 162 Ed. Beauchesne - a écrit: “Être traité avec ingratitude: une des façons, et non la moindre, de ressembler à Dieu.”

En Matthieu 26,69-75; Mc 14,66-72; Lc 22, 55-62 et Jn 18,17.25-27, Pierre renie par trois fois Jésus. Pour Pierre, à ce moment-là, le désir de rester dans la cour pour se chauffer et connaître la suite des événements est plus fort que de reconnaître tous les bienfaits de sa fréquentation passée de Jésus pendant sa vie publique: Jésus est traité avec ingratitude par Pierre. Avec cet épisode du récit de la passion et avec ceux qui l’ont précédé ou suivi, Jésus a parfaitement pris la condition du Serviteur souffrant (Is 53). En reprenant les mots du symbole de Nicée-Constantinople, “Il est Dieu, ..., vrai Dieu, ..., et il monta au ciel; il est assis à la droite du Père.”, Jésus fait plus que ressembler à Dieu; Il est Dieu. Le vénérable Monseigneur Vladimir Ghika a souffert aussi sa passion depuis l’abdication du roi Michel Ier de Roumanie en 1947 jusqu’à sa mort en prison en 1954. Les outrages, les persécutions dont il a été victime de la part de ses contradicteurs étaient sournois: on s’en rend bien compte par le film “Lettres à mon frère en exil.” On peut lui appliquer l’hymne de Saint Paul (Ph2, 6-11) en adaptant les termes: “Lui, de condition - sainte, élevée - ne retint pas jalousement le rang qui l’égalait à Dieu - son seigneur Jésus Christ-...” les dernières années de sa vie lui ont valu le titre de “martyr de la foi.”
L’hymne ci-dessus résume en quelques versets comment Jésus ressemble à Dieu pendant sa passion. Il en est de même des mamans qui, en gardant le silence, sont abandonnées par ingratitude par leur fils qui, après avoir commis quelque méfait ou acte condamnable, entre en prison. Nous avons pu entendre à plusieurs reprises sur Radio Notre Dame le dimanche matin le témoignage de telles mères de famille: elles sont le Christ, elles sont Dieu pour leur fils.

A SUIVRE ...

22.07.2011

Rugaciunea pentru beatificare pe iBreviary


IBreviary, deja cunoscuta aplicatie care propune varianta digitala a Breviarului si a textelor liturgice, include de acum si rugaciunile pentru beatificarea Mons. Ghika, Episcopului Durcovici si a Episcopilor martiri greco-catolici.
Cum este si normal, acesta se gasesc in categoria Rugaciuni.
Aplicatia este creata pentru a ajuta in momentele cand nu avem la dispozitie altceva decat un telefon mobil sau un calculator. Deja unele pagini de internet din Romania au inclus aceasta aplicatie in oferta de servicii in cadrul sectiunilor de liturgie sau rugaciune.

07.07.2011

Fericitul episcop martir Scheffler

Romania a dobandit oficial un alt mijlocitor dintre martirii progoanei staliniste. Un nou precedent pentru cauza Monseniorului si, dupa cum spunea Arhiepiscopul Ioan Robu la Liturghia de Beatificare, intreaga comunitate catolica din Romania participa la bucuria bisericii locale din Satu Mare.
Motivatia persecutiei suportate pana la moarte de episcopul Scheffler este legata, ca si la Vladimir Ghika, de actiunea de dezbinare a Bisercii Catolice pusa in act de guvernul comunist. Episcopul de la Satu Mare, aflat deja in domiciuliu fortat pentru ca i se "desfiintase" dieceza, este propus la conducerea bisericii catolice nationale romane, adica rupte de Roma, dar el refuza. Acest fapt a condus la arestarea si moartea sa in inchisoarea de la Jilava, mai inainte ca Vladimir Ghika sa ajunga acolo, chiar daca era deja arestat de doua luni (iarna anului 1952).

Amanunte gasim pe
http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10804:satu-mare-3-iulie-2011-beatificarea-episcopului-janos-scheffler&catid=153:cuvantul-pstorului&Itemid=607,
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20110702
si, desigur, pe pagina de internet a Diecezei de Satu Mare.

Invitatie la Montréal - 3.09.2011


Pe data de 3 septembrie 2011 va avea loc in Canada, la Montreal, un nou eveniment dedicat Monseniorului Vladimir Ghika. Comunitatea greco-catolica pastorita de parintele Gheorghe Avram, in colaborare cu Asociatia Culturala Romana din localitate, organizeaza un simpozion care are in centrul atentiei personalitatea de exceptie a Monseniorului. Conferinta domnului Andrei Brezianu, incadrata de doua momente audio-vizuale, este centrul zilei comemorative. Unul din momente este conceput de Maria Sander, de la Asociatia pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika de la Paris, si prezinta viata lui Vladimir Ghika; celalalt este proiecţia in premiera, in Canada, a filmului Anei Boariu, Scrisori Fratelui meu in exil. Simpozionul este deschis publicului si se va desfasura in limba franceza, motiv pentru care sunt asteptati nu doar romanii, dar si canadienii. Daca aveti prieteni in zona Montreal puteti sa le transmiteti invitatia de a participa la acest simpozion. Persoana de contact este domnul Paul Stoina: tel. +15143374809; e-mail: paulstoina@yahoo.com.

05.07.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (17)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 156 Ed. Beauchesne - a écrit: “Le silence de Dieu est avant tout un silence d’amour.”
David n’en est pas convaincu lorsqu’il dit au psaume 4, verset 2a: “Quand je crie, réponds-moi, Dieu de ma justice, dans l’angoisse tu m’as mis au large.” Dans ce cas, le silence de Dieu est pour lui source d’angoisse et non pas d’amour qui l’apaiserait. Il en est de même (Ps 13(12), 4a) quand David dit: “Regarde, réponds-moi, Seigneur mon Dieu!” Le silence de Dieu ne signifie pas Son amour pour lui puisque dans la deuxième partie du verset, il est question de sa propre mort et, au verset 5, de la victoire sur lui de ses ennemis et de ses oppresseurs. Ailleurs avec la menace de l’ennemi, le psalmiste s’impatiente devant le silence de Dieu (Ps 83(82),2): “Ô Dieu, ne reste pas muet, plus de repos, plus de silence, ô Dieu!” Ou encore en Ps 109(108),1-2a: “Dieu de ma louange, ne te tais plus! Bouche méchante et bouche d’imposture s’ouvrent contre moi.”
Sur la croix, Dieu aussi est resté silencieux. Dieu n’est apparemment pas intervenu. “Et vers la neuvième heure, Jésus clama d’un grand cri: Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné,” (Mt 26,46; Mc 15,34) Ce silence de Dieu était nécessaire; il fallait que le Christ souffrît et passe par la mort pour entrer dans la gloire, pour ressusciter des morts. Il fallait que le Christ prenne entièrement notre condition humaine pour entrer dans sa gloire; (Lc 24,26) On lit en Lc 23,56b: “Et le sabbat, elles -les femmes - se tinrent en repos, selon le précepte.” Après tous les événements qui se sont succédés depuis l’arrestation de Jésus jusqu’à sa mort en croix, c’est soudain de nouveau le silence complet de Dieu. Le repos du sabbat est respecté. Les violences verbales et physiques, la trahison, le reniement, les abandons sont médités. C’est le temps du questionnement; on vit dans l’attente.
Le premier jour de la semaine, des femmes et des disciples constatent que le tombeau est vide: c’est la victoire de la vie sur la mort; Ce silence de Dieu était un silence d’amour.

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti