15.02.2011

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (14)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 136 Ed. Beauchesne - a écrit: “Un des noms magnifiques et terribles de Dieu, pour les bons comme pour les méchants: l’Inévitable. Il est l’Inévitable. Il l’est plus que la mort. Mais penser que Celui qu’on ne peut d’aucune manière, ni nulle part, ni jamais éviter, c’est le suprême Amour...”

Au chapitre IV, v.49 de la Règle de Saint Benoît il est écrit: “En tout lieu se savoir avec certitude sous le regard de Dieu.” En tout lieu, le moine ne peut échapper au regard de Dieu, il est l’Inévitable. On sait que tous nos actes et nos paroles doivent être conformes à l’Evangile. Sinon on prend le risque de se séparer de Dieu et d’être une proie pour le Diable. C’est donc bien qu’en tout temps, en tout lieu, le Seigneur nous regarde, il est inévitable. David dit (Ps 69,17):

“Réponds-moi, Yahvé: car ton amour est bonté;
en ta grande tendresse regarde vers moi;”

David cherche la présence de Dieu, son regard. Jésus, par sa mort et sa résurrection, a pris sur lui tous les péchés (1Co 15,3), toutes les souffrances des hommes pour nous donner la vie, par amour pour nous. Or tout homme a connu dans sa vie une période où il a souffert, tout homme a péché (cf. La femme adultère Jn 8,7-9). En cela Jésus est inévitable mais celui qui souffre, qui pèche est libre d’accepter ou de refuser le salut ainsi proposé. “Car, la mort étant venue par un homme, c’est par un homme aussi que vient la résurrection des morts. De même en effet que tous meurent en Adam, ainsi tous revivront dans le Christ.”(1Co 15,21-22)

Dieu est inévitable parce qu’il n’existe pas: IL EST.

“On a tout dit de Dieu quand on a prononcé son vrai nom. IL EST, cela suffit, et c’est même trop. Dieu est le seul au monde - autant que cette expression soit permise - à se contenter d’un Verbe pour laisser épuiser sa substance par une Parole... Et Dieu n’a ni raison ni tort d’être: il n’a jamais à répondre de son Acte devant personne... Il n’a pas à s’expliquer, à plaider sa cause, il n’a pas de cause, personne ne pouvant l’accuser. Il n’a pas à chercher d’appui, il est un Acte sans fondement.”(Extrait de “Le Dieu de Sartre” par H. Paissac - Éditions Arthaud 1948 - pages 82,97,98)

A SUIVRE

12.02.2011

Monseniorul Ghika şi bolnavii săi

Suntem obişnuiţi ca Biserica să dea importanţă celor suferinzi. Observăm acest lucru şi prin faptul că în decursul anului ne oferă modele de sfinţi care au excelat în grija pentru bolnavi. Faima taumaturgică a unora este atât de mare încât memoria lor este legată strâns de posibilitatea de a obţine încă vindecare sau protecţie. Luna februarie ni-l aduce în prim plan pe sfântul Blaziu, preotul martir prin mijlocirea căruia se cere ocrotire împotriva bolilor de gât. Această lună are însă şi o altă dată importantă care îi priveşte pe bolnavi, aceea a comemorării apariţiei Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, 11 februarie. Am celebrat în acest an a 19-a zi mondială a bolnavului iar Sfântul Părinte pornește în mesajul său pentru această zi de la ceea ce spune sfântul Petru în prima sa scrisoare (2,24): „Prin rănile lui aţi fost vindecaţi”.

Rememorarea rănilor Mântuitorului este făcută de Papa Benedict al XVI-lea în faţa Giulgiului care poartă semnele, Monseniorul Ghika face acelaşi lucru cu o mică relicvă din coroana lui Isus. „Fiul lui Dumnezeu a suferit, a murit, dar a înviat şi tocmai din acest motiv rănile sale devin semn al mântuirii noastre…” (n.1) spune Sfântul Părinte. Mântuirea veşnică poate fi pregustată în acest timp în imediateţea alinării durerilor. Mântuirea are o conotaţie spirituală, apostolul Toma a fost vindecat în necredinţa sa de evidenţa rănilor purtate de Învăţătorul Înviat, dar nu numai. Monseniorul a înţeles că rănile Mântuitorului pot procura şi eliberarea de suferinţele vremelnice. Acest fapt este verificat de numeroasele vindecări procurate de Vladimir Ghika prin aplicarea relicvei şi aplecarea în rugăciune.

Vindecările obţinute au fost cu siguranţă de multe feluri şi mulţi sunt cei care nu au obţinut o vindecare fizică definitivă. Citind teologia suferinţei, aşa cum o prezenta părintele Vladimir, ne dăm seama că probabil nici nu cerea mereu în rugăciune vindecarea corporală. Nu ne propunem aici să facem o listă a bolnavilor îngrijiţi de Vladimir Ghika. Nu vrem să clasificăm sau enumerăm locurile pe unde s-a dedat acestor activităţi. Probabil pentru mulţi cititori ar fi de neînţeles, dat fiind că trăim într-o societate evoluată medical. Acum 100 de ani, pe când tânărul Vladimir, apoi părintele Vladimir, îngrijea bolnavii situaţia era cu totul alta. Ceea ce vă propun spre contemplare este actualitatea preocupării acestei persoane sensibile la durerile aproapelui, ca samariteanul din Evanghelie.

Papa invită pe tineri ca şi pe toţi oamenii de bunăvoinţă să creeze „poduri de iubire şi solidaritate pentru ca nimeni să nu se simtă singur, dar aproape de Dumnezeu şi parte din marea familie a fiilor săi” (n.3). Doar privind rănile lui Isus vom vedea Inima Sa Preasfântă care con-pătimeşte cu fiecare bolnav manifestând în cel mai înalt grad iubirea lui Dumnezeu (cf. n4). Apropiindu-ne de cei bolnavi, ne apropiem de Isus care este acolo cu ei. Apropiindu-ne de cei în suferinţă, îl facem prezent pe Isus lângă ei. El este acolo şi îi mângâie cu mâinile noastre aşa cum o făcea cu mâinile predilecte ale Monseniorului.

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti