31.03.2010

P.S. Szilárd Bogdánffy - declarat martir


În ziua de 27 martie 2010, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul care recunoaşte martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Szilárd Istvàn Constantin Bogdánffy, Episcop auxiliar de Satu Mare (dieceză unită cu cea de Oradea între 1948 – 1982). Acesta s-a născut la Feketetó (Crna Bara - actualmente in Serbia) în data de 21 februarie 1911, a fost consacrat episcop de Arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, în secret la Nunţiatura din Bucureşti, pe data de 14 februarie 1949 şi a murit în închisoarea de la Aiud în ziua de 2 octombrie 1953.
După ce Sfântul Scaun a dat “nihil obstat” Diecezei Romano-Catolice de Oradea pentru introducerea cauzei, în 04 februarie 1994, s-a deschis procesul diecezan pe 20 ianuarie 1995 şi a durat până în 8 noiembrie 1997. Decretul de validitate pentru procesul diecezan s-a dat la Roma pe 5 martie 1999. Timp de unsprezece ani s-a lucrat studiul cauzei şi iată că rezultatul este conform aşteptărilor, este recunoscută moartea de martir a Preasfintitului Bogdánffy. Urmează se fie decisă data la care se va celebra beatificarea. Ar fi prima beatificare a unuia dintre martirii perioadei staliniste din Romania.

printre comunisti!


Madeleine Delbrêl (1904-1964)
Este una dintre tinerele care începând cu 1933 face apostolat printre comuniştii din Ivry, un alt cartier marxist al Parisului ca si Villejuif unde mersese părintele Vladimir Ghika cu câţiva ani mai înainte.

Mussidan este localitatea natală unde este educată într-un ambient burghez şi dezcreştinat. La 15 ani Madeleine Delbrêl se declara atee şi pesimistă. "Lumea este absurdă, viaţa este un non sens”. Către 20 de ani întâlnirea cu câţiva tineri creştini “pentru care Dumnezeu părea indispensabil ca şi aerul” o constrâng să gândească. Acceptă ipoteza posibilei existenţe a lui Dumnezeu şi începe să facă un parcurs neaşteptat: alege să se roage. Madeleine se adânceşte în rugăciune, nu pentru că se convertise, dar pentru că era convinsă acesta era unica atitudine posibilă pentru a verifica existenţa lui Dumnezeu.
Ar vrea să intre în Carmel, dar ajunge să urmeze o altă stradă care va transforma lumea întreagă în mănăstirea ei! Locul de activitate începând cu 1933 este Ivry, unde împreună cu alte câteva tinere găseşte soluţia la întrebarea catolicilor despre cum să se comporte cu marxiştii: „Dumnezeu nu a zis: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi cu excepţia comuniştilor!” Ea şi prietenele ei, înpinse de Evanghelie, trăiesc în mijlocul oamenilor, vorbind cu oricine, respectând şi iubind pe toţi. Astfel au reuşit să câştige multe inimi dintre cele care erau departe de Dumnezeu.
Alegerea făcută de Madeleine era de a trăi „cot la cot”cu toţi ceilalţi, fiecare cu un serviciu, loc de muncă, dar, în acelaşi timp de a se afunda în Dumnezeu cu aceeaşi tenacitate şi forţă cu care se afundau în societate.
Cardinalul Carlo Maria Martini a definit-o pe Madeleine „una dintre cele mai mari mistice ale secolului al XX-lea, iar la Paris şi în lume sunt multe persoanele care îi urmează spiritualitatea şi exemplul. Procesul ei de beatificare este în curs.

Descoperirea acestei personalităţi am făcut-o plecând de la un text care meditează ceea ce celebrăm în seara de joi a Săptămânii Sfinte:
"Dacă ar trebui să aleg o relicvă a pătimirii tale, aş lua acel lighean plin cu apă murdară. Aş străbate pământul cu acel vas şi la fiecare picior m-aş încinge cu prosopul şi m-aş apleca cât mai mult posibil, fără să ridic capul mai sus de genunghi pentru a nu distinge duşmanii de prieteni. Aş spăla picioarele vagabondului, ateului, drogatului, puşcăriaşului, criminalului, al celor care nu mă salută niciodata, al acelui prieten pentru care nu reuşesc să mă rog... şi toate acestea în tăcere, pentru ca toţi să vadă în ceea ce fac Iubirea Ta!"
Cum să nu vedem asemănarea cu Vladimir Ghika, care nu a făcut altceva toată viaţă!

20.03.2010

Iarasi la Academie...


Dragi prieteni,
astazi fiind ziua retrospectivelor in viata mea, ma intorc la Simpozionul de la Academia Romaniei din Bucuresti de pe 4 martie. Ceea ce vedeti in poza este ceea ce vedeam eu din unghiul in care ma aflam. Una dintre elevele de la Liceul Catolic, probabil considerandu-ma prea obosit ca sa stau in picioare, mi-a oferit locul ei, de altfel un loc foarte bun. Multumesc! Poza surprinde chiar inceputul simpozionului. Dupa cum se vede, nici la presidiu nu era loc pentru toti conferentiarii, nici in sala nu era loc pentru acestia precum nici pentru altcineva. Pe holurile din jurul aulei au fost in permaneta persoane care se straduiau sa asculte ceea ce spuneau vorbitorii. Sigur ca nu a fost vina nimanui, doar ca la Academie spatiile sunt limitate, iar interesul pentru Monseniorul este mare. Acesta ar putea fi mesajul de fundal al simpozionului: exista un interes pentru Monseniorul Ghika, iar interesul acesta este impartasit de multe persoane. Daca ne referim numai la Bucuresti, intr-o zi de lucru, la ora pranzului cand cei mai multi sunt la serviciu, si numarul persoanelor venite la Simpozion a fost peste asteptari, suntem indreptatiti sa spunem ca interesul pentru Vladimir Ghika este mare.
Dar apropo de interes, este extraordinar faptul ca acesta este in continua crestere, adica sunt multi care acum iau contact cu personalitatea Monseniorului si bucuria intalnirii produce nu doar entuzism dar si dorinta de implicare, de a-l prezenta si altora. Este ca si cand intalnim o persoana importanta care stim ca poate face bine si altora si pe care vrem sa o prezentam tuturor pentru a se imbogati cu binele pe care aceasta il poate face fiecaruia. Concret, este cazul doamnei Lucia Teodor, cercetator in cadrul Academiei, care de curand l-a cunoscut pe Monseniorul, lasandu-se inspirata sa impartaseasca experienta sa. Daca simpozionul acesta a avut loc, este pentru ca cineva a avut ideea, iar ideea a venit de la Doamna Teodor.
Curaj... sigur ca este nevoie! Tenacitate... cu atat mai mult in timprile noastre bantuite de relativism! Cunoastere... fara indoiala, o cunoastere a spiritului persoanei Monseniorului! Viziune... da! da! da!... viziunea ca binele este cautat si iubit, ca ne este foame si sete de bine, ca acest bine este incarnat in Isus si proclamat in oameni ca Monseniorul Vladimir Ghika.

14.03.2010

A PROPOS DE MONSEIGNEUR V. GHIKA (1)

Michel PRAT, oblat bénédictin

J’ai entendu parler de Mgr Vladimir Ghika pour la première fois à Noël 2000 lors d’une retraite à l’abbaye Saint Pierre de Solesmes (Sarthe - France), puis lors de la fête de Sainte Thérèse de l’E.J. en octobre 2007 lors de la venue à l’église Sainte Thérèse de l’E.J. de Villejuif du Curé de la paroisse du Sacré Cœur de Bucarest, le Père Ioan Ciobanu, accompagné de deux dames, compatriotes du Père Ciobanu.

Mgr Ghika a décidé d’annoncer le Christ en 1924 dans une banlieue déshéritée de Paris. L’une des difficultés de vivre dans une banlieue pauvre est de porter, de prendre sur soi la douleur, la souffrance, la misère spirituelle d’autrui. le prélat répond à cette question en disant:
“Si tu sais prendre sur toi la douleur d’autrui, le Seigneur prendra sur Lui la tienne et la fera Sienne, c’est à dire ouvrière de salut. Si tu sais prendre sur toi la douleur d’autrui, la Seigneur prendra sur Lui cette douleur, en toi, et la fera Sienne, c’est dire ouvrière de salut. Il la prendra avec d’autant plus d’élan qu’Il la trouve comme déjà déracinée et transplantée en ton cœur.
Et comme il l’y trouve purifiée de tout égoïsme, transfigurée par la pitié, sanctifiée par l’amour chrétien, la consolation sera plus forte en autrui, la bénédiction plus vivante en toi, la joie de demain plus grande en tous deux.” (Pensées Pour la Suite des Jours - page 28 - Prince Vladimir I. Ghika - Éditions Beauchêne)
Dans un tel milieu, la tentation du découragement nous guette: “A quoi donc puis-je être bon?” Réponse: “En tout cas, à être bon.”(PPSJ page 35); “A faire par amour ce qu’on aurait à faire par devoir.”(PPSJ page 36) Nous devons garder l’objectif de nous diriger vers la lumière: “L’ombre nous suit quand nous allons vers la lumière et nous précède quand nous nous éloignons d’elle.”(PPSJ page 38)

“La miséricorde sera toujours plus grande que la misère et la joie de demain plus grande que la peine d’aujourd’hui.”(PPSJ page 39); ne jamais désespérer de la miséricorde de Dieu. “Même si tu tombes, prie!”, disait Sainte Thérèse d’Avila. Même dans l’épreuve, continuer à mettre en pratique les commandements du Seigneur.

“J’ai cru par amour ce que tu m’as révélé par amour, et j’ai cru que tu me l’as révélé par amour.”(PPSJ page 45): l’Evangile de Notre Seigneur Jésus Christ est une Loi d’amour. “Écoute Israël, le Seigneur notre Dieu est l’unique Seigneur. Tu aimeras le Seigneur ton Dieu de tout ton cœur, de toute ton âme et de toute ta force; et tu aimeras ton prochain comme toi-même.”(Dt 6,4-5; Lv 19,18b; Mc 12,29-31a). Ce thème est développé dans l’hymne à la charité de Saint Paul. (1Co13)

“Il est bon d’exiger beaucoup des autres comme de soi-même, pour leur progrès, et afin de leur marquer l’estime où nous les tenons; mais il est mauvais de leur en vouloir, s’il leur arrive de tromper plus ou moins notre attente.”(PPSJ page 52): la première partie de cette pensée est une paraphrase de la première partie du verset Lv 19,18 cité plus haut. Lorsque ton prochain commet une faute, tu lui en feras le reproche. Ainsi tu ne porteras pas le poids de son péché. Lors de nos assemblées dominicales, être exigeant de la part du célébrant quant à la dignité de la célébration est une marque d’estime qu’il porte aux fidèles. Une fois ces reproches faits, tu pourras alors et tu devras aimer ton prochain comme toi-même: c’est la deuxième partie de la pensée.

“Je ne rachète pas les fautes, mais les coupables. Je n’efface pas du monde les coupables, mais les fautes.” (PPSJ page 56) Cette phrase est à rapprocher de la parole de Jésus: “je ne suis pas venu juger le monde mais le sauver.”(Jn 12,47). Jésus est venu dans le monde pour le sauver de ses fautes. “Ce ne sont pas les gens biens portants qui ont besoin du médecin, mais les malades. Je ne suis pas venu appeler les justes, mais les pécheurs.”(Mt 9,12.13b). Jésus est venu en ce monde pour nous sauver, nous les hommes d’abord, et non pas pour traiter nos actes de telle ou telle façon. La vie humaine est précieuse à ses yeux. Nous n’avons pas le droit d’attenter à la vie des hommes, même coupables. C’est ce que dit le commandement “Tu ne commettras pas de meurtre.”(Ex 20,13) Par contre, effacer les fautes signifie que pardonner est un devoir. Pierre s’approcha de Jésus pour lui demander : “Seigneur, quand mon frère commettra des fautes contre moi, combien de fois dois-je lui pardonner ? Jusqu’à sept fois ?” Jésus lui répondit : “Je ne te dis pas jusqu’à sept fois, mais jusqu’à soixante-dix fois sept fois ?” (Mt 18,21-22)

Le malade connaît moins qu’un autre les raisons organiques du mal dont il ressent les effets; et il les reconnaît d’autant moins que l’organe frappé est appelé à prendre part à son jugement. (PPSJ page 80) La question qui revient souvent chez un malade est “pourquoi moi ? Qu’est-ce que j’ai fait pour être malade ?” Certains évoquent une punition de Dieu: “le sida, la grippe A,... c’est Dieu qui l’a voulu!” On retrouve ce thème en Jn 9, 2: “Ses disciples l’interrogèrent: Rabbi, pourquoi cet homme est-il né aveugle ? est-ce lui qui a péché, ou bien ses parents ?” ou bien encore dans Lc 13, 2; “Jésus leur répondit: Pensez-vous que ces galiléens étaient de plus grands pécheurs que tous les autres galiléens, pour avoir subi un tel sort ?” Jésus a guéri les malades, la fille de Jaïre et l’hémoroïsse (Lc 8,41-56), le fils de la veuve de Naïm (Lc 7,11-17), il a apaisé la tempête (Mc 4, 35-41), dominé les forces du mal en marchant sur la mer (Mc 6, 46-52) mais il n’a pas fait de discours sur l’origine du mal et de la souffrance.Jésus nous promet la résurrection et la vie éternelle.

A SUIVRE....

08.03.2010

Tribut de recunostinta!



"Je dois à ma mère tout ce que j’ai de délicatesse de sentiments, d’élan généreux, de passion vive, de piété profonde..." scria Monseniorul intr-o autobiografie.


Insotiti de gandul lui Vladimir, aducem si noi tributul de recunostinta mamelor noastre!

05.03.2010

www.arcb.ro - despre Simpozionul de la Bucuresti de pe 4 martie 2010


În ziua de 4 martie 2010, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti împreună cu Academia Română, Fundaţia pentru Ştiinţă şi Artă a organizat un simpozion dedicat personalităţii Monseniorului Vladimir Ghika, martir în România.

Simpozionul a început la ora 11 în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, amfiteatru care a fost ocupat în totalitate de oamenii care au dorit să afle mai mult despre Monseniorul Ghika, deopotrivă laici şi clerici, catolici, ortodocşi şi de alte confesiuni.

Împreună cu membri ai Academiei Române, profesori, cercetători, oameni de cultură s-au numărat printre cei din sală şi ES Francisco-Xavier Lozano, Nunţiul Apostolic în România, PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic cu sediul la Bucureşti şi PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti.

Într-o scrisoare către Demetrie spune: Să vă rugaţi toţi pentru mine să fiu la înălţime ca om, ca preot, ca şi creştin, ca martor al lui Dumnezeu”. Folosindu-se de aceste cuvinte ale Monseniorului Ghika, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti a făcut o prezentare succintă a ultimei perioade de viaţă a „condamnatului” Vladimir Ghika, vinovat de „înaltă-trădare”.

Înaintea Păstorului Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti au luat cuvântul profesori academicieni, conferenţiari şi cercetători:

  • domnul acad. Eugen Simion l-a prezentat pe Monsenior ca pe un alt model al românităţii;
  • domnul profesor Neagu Djuvara ni l-a arătat pe Monsenior aşa cum l-a cunoscut personal, fiind cununat de către el;
  • doamna conferenţiar Monica Broşteanu a ilustrat pe scurt sub titlul Reuşita unui proiect de viaţă, aspecte din viaţa Monseniorului;
  • domnul cercetător Emanuel Cosmovici a punctat, folosindu-se de documente din numeroase arhive, momentele România din viaţaMonseniorului;
  • doamna profesor Francisca Băltăceanu a făcut Schiţa de profilspiritual al Monseniorului Ghika, punctând trei aspecte: profunzimea,caritatea şi umorul său;
  • doamna cercetător Lucia Teodor a vorbit despre valoarea Mamei tuturor, Fecioara Maria, ilustrată în alocuţiunile rostite de Monseniorul cu anumite ocazii.

S-au spus lucruri frumoase, interesante şi surprinzătoare, noi despre personalitatea Monseniorului Ghika, realitate ce a făcut ca cei prezenţi, în special cei care stăteau în picioare nemaiavând loc pe scaune, să uite oboseala şi să trăiască un timp special, după cum a amintit la sfârşitul cuvântării sale ÎPS Ioan:

Martiriul Monseniorului Ghika a fost şi asemenea cu al tuturor martirilor. El a simţit ce poate ura îndreptată împotriva credinţei şi a Bisericii. El este unul dintre martirii lumii, dar pentru noi înseamnă mult, ne spune mult ca om, ca român, ca preot, ca martor al lui Dumnezeu. Şi adunarea noastră astăzi, aici, eu o consider o binecuvântare a lui Dumnezeu prin Monseniorul Ghika că ne-a hărăzit un timp în care mintea noastră s-a dus în altă parte, a respirat altceva şi sperăm ca Cerul, prin mijlocirea Maicii Domnului, aşa cum încheia doamna Teodor Lucia, Cerul să ne dea, să dea lumii de astăzi vinul cel bun de care are, de care avem nevoie”.

În programul simpozionului a fost şi o vizionare de film: premiera filmului Fratelui meu din exil, de Ana Boariu. Din partea conducerii Academiei Române, gazda simpozionului, a fost prezent şi a condus întâlnirea domnul acad. Marius Sala, vicepreşedintele Academiei, care l-a sfârşit i-a mărturisit ÎPS Ioan că una dintre numeroasele frumuseţi ale simpozionului a fost faptul că vorbitorii nu s-au repetat între ei, că toţi au vorbit altceva despre Monseniorul Ghika.

_____

Mai jos avem intregistrarea video a expunerilor de pe http://www.arcb.ro/. Multumim paritelui Vincentiu Balint!

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti