Iarasi la Academie...

Dragi prieteni,
astazi fiind ziua retrospectivelor in viata mea, ma intorc la Simpozionul de la Academia Romaniei din Bucuresti de pe 4 martie. Ceea ce vedeti in poza este ceea ce vedeam eu din unghiul in care ma aflam. Una dintre elevele de la Liceul Catolic, probabil considerandu-ma prea obosit ca sa stau in picioare, mi-a oferit locul ei, de altfel un loc foarte bun. Multumesc! Poza surprinde chiar inceputul simpozionului. Dupa cum se vede, nici la presidiu nu era loc pentru toti conferentiarii, nici in sala nu era loc pentru acestia precum nici pentru altcineva. Pe holurile din jurul aulei au fost in permaneta persoane care se straduiau sa asculte ceea ce spuneau vorbitorii. Sigur ca nu a fost vina nimanui, doar ca la Academie spatiile sunt limitate, iar interesul pentru Monseniorul este mare. Acesta ar putea fi mesajul de fundal al simpozionului: exista un interes pentru Monseniorul Ghika, iar interesul acesta este impartasit de multe persoane. Daca ne referim numai la Bucuresti, intr-o zi de lucru, la ora pranzului cand cei mai multi sunt la serviciu, si numarul persoanelor venite la Simpozion a fost peste asteptari, suntem indreptatiti sa spunem ca interesul pentru Vladimir Ghika este mare.
Dar apropo de interes, este extraordinar faptul ca acesta este in continua crestere, adica sunt multi care acum iau contact cu personalitatea Monseniorului si bucuria intalnirii produce nu doar entuzism dar si dorinta de implicare, de a-l prezenta si altora. Este ca si cand intalnim o persoana importanta care stim ca poate face bine si altora si pe care vrem sa o prezentam tuturor pentru a se imbogati cu binele pe care aceasta il poate face fiecaruia. Concret, este cazul doamnei Lucia Teodor, cercetator in cadrul Academiei, care de curand l-a cunoscut pe Monseniorul, lasandu-se inspirata sa impartaseasca experienta sa. Daca simpozionul acesta a avut loc, este pentru ca cineva a avut ideea, iar ideea a venit de la Doamna Teodor.
Curaj... sigur ca este nevoie! Tenacitate... cu atat mai mult in timprile noastre bantuite de relativism! Cunoastere... fara indoiala, o cunoastere a spiritului persoanei Monseniorului! Viziune... da! da! da!... viziunea ca binele este cautat si iubit, ca ne este foame si sete de bine, ca acest bine este incarnat in Isus si proclamat in oameni ca Monseniorul Vladimir Ghika.