20.04.2015

A propos du Bienheureux Vladimir GHIKA (56)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 30 Ed. Beauchesne - a écrit:
“L’habitude du sacrifice apprend à mieux fixer la résidence de l’âme.”

Pendant l’eucharistie, on commémore le sacrifice que le Christ a fait de lui-même en se rendant présent dans les espèces consacrées, le pain et le vin. Participer à la messe dominicale, et donc à la commémoration du sacrifice du Christ, permet de faire un retour sur soi-même, d’habiter avec soi-même, que notre âme revienne en nous-mêmes et qu’elle ne soit pas éparpillée dans les occupations parfois superficielles et secondaires de ce monde qui passe. Jeûner, partager son pain avec ceux qui n’en n’ont pas, faire l’aumône, c’est aussi se sacrifier pour imiter Jésus, ses paroles et ses actes décrits dans les quatre évangiles. En (Mc 10,17-22), l’homme riche, pour avoir la vie éternelle doit abandonner  ses richesses aux pauvres.

Le jeûne est considéré comme une ascèse qui est bonne pour la santé; les docteurs en reconnaissent les vertus. Dans les évangiles, il apparaît comme un moyen de résister à la tentation du diable.(cf. Mt 4,1-4; Mc 1,12-13; Lc 4,1-4) Les disciples de Jésus jeûneront lorsque celui-ci leur sera enlevé (Mc 2,18-20). Ils feront un sacrifice afin que la présence de leur maître reste forte en eux. Partager son pai n avec celui qui a faim, c’est essayer de faire sienne la multiplication des pains avec les foules affamées en (Mc 6,30-44), c’est donc être uni au Christ à chaque fois que l’on pratique ce partage, c’est donc développer sa vie intérieure et intuitivement, mieux fixer la résidence de l’âme.

Dans le Catéchisme de l’Eglise Catholique n°611, il est écrit: l’eucharistie qu’Il (Jésus) institue à ce moment sera le “mémorial” (1Co 11,25) de son sacrifice. Jésus inclut les apôtres dans sa propre offrande et leur demande de la perpétuer. (Lc 22,19) En reprenant à son propre compte, les sacrifices du Christ durant sa vie publique et sa passion, nous sommes davantage présents pendant les eucharisties et la résidence de l’âme est mieux fixée.

A SUIVRE

07.04.2015

Vladimir Ghika şi necesitatea unei culturi morale - „Vrem cerul!”

Iulia COJOCARIU în Actualiatatea Creștină 4/2015

Pe o ciornă, care pare a fi pentru o conferinţă pe care Monseniorul Ghika urma să o susţină probabil cu ocazia constituirii unei asociaţii care îşi propunea să lucreze pentru îndreptarea moravurilor din societatea românească, Vladimir Ghika, amintind strigătul „Noi vrem
pământ” care s-a făcut auzit în timpul răscoalei de la 1907, foloseşte expresia „Vrem cerul”, spunând că cerul este ceea ce lipseşte cel mai mult „în această ţară şi nu doar câtorva, ci tuturor”. Cerul, adică „aerul respirabil, mediul comun al tuturor lucrurilor, lumina universală”. Simţul binelui şi al răului, cinstea, mila, fraternitatea, credinţa sunt lucrurile care definesc această dorinţă de cer, spune Monseniorul. „Când există cerul deasupra lumii, totul se aranjează şi se armonizează, totul este cuprins de ordine şi limpezime, când nu vedem decât pământul, apar luptele, ura, întunericul, egoismul”. Pentru a avea „un colţ de cer deasupra ţării noastre”, Vladimir Ghika vorbeşte cu insistenţă în acest
text despre necesitatea unei culturi morale. Este ceea ce recomandă celor care vor face parte din această asociaţie. Având la bază o cultură integrală, deschisă spre valori precum universalitatea principiilor, adevărurile vii, armonia, respectul, fiecare membru al asociaţiei este îndemnat să lucreze la perfecţionarea morală individuală, ceea ce Vladimir Ghika numeşte cultură morală. Această cultură morală are o expresie concretă - vizitarea săracilor, pe care o consideră ca fiind un act al unei ştiinţe şi arte supreme. Pentru această vizită fiecare membru al asociaţiei trebuie să dedice o oră pe săptămână, iar faţă de săracul vizitat trebuie să arate o grijă frăţească şi să înveţe împreună cu el să fie mereu mai bun. Va învăţa aceasta şi prin simpla prezenţă a săracului, iar punerea în act a carităţii îl va ajuta să
înţeleagă mai bine ce este omul, ce este el însuşi, care este lucrul cel mai necesar, care este sensul vieţii.

Pentru formarea acestei culturi morale este necesară ...
(mai departe citiți în revistă sau aici:  www.actualitatea-crestina.ro)

01.04.2015

Calea Crucii pentru sfințirea preoților cu monseniorul Vladimir Ghika

Semnalăm o nouă apariție editorială: 
Calea Crucii pentru sfințirea preoților cu monseniorul Vladimir Ghika
Este o publicație de 40 de pagini într-un format atipic, în care se propune pentru meditație în fiecare stațiune, un gând al fericitului Vladimir Ghika. 
Este un itinerar de rugăciune propus de Fraternitatea Virgo Fidelis, fraternitate înființată la inițiativa fericitului Vladimir și dusă mai departe de fiica sa spirituală, Yvone Estiene cu scopul de rugăciune și jertfă pentru sprijinirea stării sacerdotale.

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti