26.11.2012

Mgr Ghika au Collège des Bernardins, 2013



Collège des Bernardins, 
20 rue de Poissy, 
75005 Paris


COURS PAR MGR PHILIPPE BRIZARD 
Un prêtre martyr du diocèse de Paris : 
Mgr Vladimir Ghika (1873-1954)

6 vendredis de 10h à 11h30 
Les 8, 15 et 22 février, 
1er et 22 mars et 
5 avril 2013

Inscriptions 
www.collegedesbernardins.fr
____________________________

Dimanche 7 avril 2013 à 15h
CONFÉRENCE DU PÈRE DANIEL ANGE 
SUR MGR VLADIMIR GHIKA

Renseignements : 
CER 24 rue des Boulangers 75005 Paris 
tél : 01 43 54 53 16 
www.cer.cef.fr 
contact@cer.catholique.fr
Entrée libre

25.11.2012

Monseniorul Ghika – ”un sfânt, mereu cu inima în România”

Asociația Italienilor din România a găzduit, joi seară, în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus , un moment de pioasă aducere aminte prilejuit de vizionarea  filmului documentar realizat de Anca Filoteanu, intitulat ”Cine a fost Mosniorul Ghika”. Întâlnirea, prin intermediul imaginilor de arhivă și a cuvintelor de mare simplitate și noblețe ale realizatoarei, care  unesc mărturii și capitole importate din viața Monseniorului Ghika (1873- 1954), a readus în dazbatere dosarul de beatificare a acestuia (propunerea fiind pornită din partea Arhidiecezei București), demers aflat într-un stadiu avansat în vederea aprobării Congregației pentru Cauza Sfinților, de la Vatican.

 ”Ultimul «uomo universale» al acestei lumi”, așa îl numea eseistul și criticul literar român, profesor dr. Edgar Papu, pe cel care a trăit și gândit în sfințenie.  Așadar, cine a fost Monseniorul Ghika și cărei cauze i s-a dedicat toată viața ? Mergând pe firul biografiei celui care a fost, preot, confesor, scriitor, poet,om de știință, diplomat (activitatea sa desfășurându-se în toate mediile, alături de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști…), Anca Filoteanu a reușit să concentreze în documentarul pe care care îl dedică personalității sale prestigioase, momentele mari, definitorii ale drumului său în slujirea Bisericii lui Christos. ” Născut în ziua de Crăciun, și-a ridicat cucea și a purtat-o cu demnitate într-o dragoste nesfârșită față de oameni, indiferent de religie sau de etnie”;”visul său a fost ecumenismul”, comenta realizatoarea filmului.             
Monseniorul Ghika a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței). A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Turcia. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, pe care o va termina în anul 1895, pentru a urma apoi, la Paris, Facultatea de Științe Politice. În paralel, frecventează cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept. Bolnav fiind, revine în  România unde își va continua studiile până în 1898, când  va merge la Roma pentru a urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor. În jurul vârstei de 29 de ani (1902) după un ”misterios discernământ”, pentru a fi „și mai ortodox” face profesiunea de credință catolică, spre stupoarea mamei sale… De fapt, dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea în toată lumea - la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires… Astfel, devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.            
Reîntors în țară, se dedică operelor de caritate, deschizând primul dispensar gratuit Bethleem Mariae, la București, unde pune și bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță. Devenea astfel fondatorul primei opere catolice de caritate din România.           
În timpul războiului balcanic (1913) participă la serviciile sanitare și se dedică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În timpul primului război mondial să ocupă de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din ospiciul din Roma, de răniții de război, trecând de la misiunile diplomatice la cele populare, cu o naturalețe dezarmantă. La 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului. Aici va rămâne  până în 1939,  iar Sfântul Scaun îi acordă, la scurt timp după hirotonire, dreptul de a celebra și în ritul bizantin. Astfel, Prințul Ghika devenea primul preot român biritual din Vechiul Regat. În misiunea sa alegea zonele sărăcăcioase, unde considera că acolo era mult mai mare nevoie de un spirit iubitor…           
Într-o mahala pauperă și periculoasă a Parisului, Villejuif, va reuși să schimbe din temelii spiritul cartierului. Dar se îmbolnăvește, fiind retras și numit Rectorul Bisericii Străinilor din Paris.  În mai 1931 este numit de către Papa Protonotar apostolic. Ezită să primească această numire deoarece, la intrarea în rândul clericilor, făcuse votul de a nu accepta niciodată demnități ecleziastice. În cele din urmă, primește numirea, făcând observația că „nimic nu se va schimba în felul meu de viață; va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă.” La 3 august 1939 se întoarce în România, unde îl surprinde cel de-al doilea Război Mondial; refuză să părăsească țara, pentru a fi alături de săraci și bolnavi, pentru a-i putea ajuta și încuraja…Venirea la putere a comuniștilor va lăsa răni adânci în destinul său. Și totuși, monseniorul  refuză să plece cu trenul regal, din aceleași motive. Va fi arestat la 18 noiembrie 1952, sub acuzația  de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut, torturat. Un an mai târziu, are loc procesul, iar la  16 mai 1954, după tratamentul bestial la care a fost supus, va trece la cele veșnice.            
Monseniorul Ghica, despre care au vorbit invitații Ancăi Filoteanu – Emanuel Cosmovici, Andrei Brezianu și preotul Ioan Ciobanu  - a lăsat o operă (scrieri în limba română și în limba franceză)  care are privilegiul de a fi inepuizabilă, prin densitatea referințelor  și multitudinea abordărilor (sit-ul www.vladimirghika.ro oferă multe informații în acest sens). Între acestea, merită amintite: ”Sfânta Fecioară şi Sfântul Sacrament”. Discursul rostit de monseniorul Ghika în noiembrie 1928, la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney (Australia);  ”Femeia adulteră”. Mister evanghelic cuprinzand un prolog, un act, un epilog. Pieasă teatrală. Tradusă de Al. Lascarov-Moldovan în 1938; articole istorice şi culturale la societatea literară „Junimea; articole de revistă în „Convorbiri Literare” (1907-1911), „Corespondentul”, „Revista săptămânală”, „Revista Catolică” (1912-14), „Cronica Surorilor de Caritate” (1919), „Documentarea catolică” (1930); ”Gânduri pentru zilele ce vin” (traducerea "Gândurilor" a fost realizată de Doina Cornea, după ediţia din 1962 a cărţii  sale în limba franceză: ”Pensées pour la suite des jours”); ”Convorbiri spirituale”; ”Interludiile din Talloires”.  Există însă și multe scrieri despre Monseniorul Ghika – ”un sfânt, mereu cu inima în România” , pentru a o cita pe realizatoarea filmului documentar, Anca Filoteanu.            
Dar  în pofida faptului că spațiile tipografice sunt prea puțin cuprinzătoare, chiar şi atunci când este vorba de personalități  atât de puternice prin misiunia și dăruirea lor, una în  fața cărora durerea pălește, făcând loc luminii și sfințeniei,  sperăm să găsim, pe viitor,  rezerve suficiente pentru o evocare pe măsura înaltului spirit al acestui cu adevărat Apostol al Bisericii lui Christos.    

http://www.curierulnational.ro/Actualitate/2012-11-24/Monseniorul+Ghika+–+”un+sfant%2c+mereu+cu+inima+in+Romania”+

Veronica Marinescu / veronica.marinescu@curierulnational.ro

23.11.2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (32)


Michel PRAT, oblat bénédictin

 Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 23 Ed. Beauchesne - a écrit:
“La discrétion de leur présence est la pudeur des anges.”

En Mt 1, 20-21; 2,13 et 2, 19-20, un ange apparaît à Joseph en songe. L’ange n’apparaît donc pas pendant une pleine activité de Joseph mais lorsque ce dernier est un peu à l’écart.
Lors du récit de la résurrection, en Mt 28,1-7, l’ange apparaît à deux femmes, Marie de Magdala et l’autre Marie, et il a des paroles d’apaisement: “Vous, ne craignez pas.”(v. 5)
En Lc 1, 11-20, l’ange Gabriel apparaît à Zacharie, seul dans le sanctuaire; il apparaît ensuite à Marie, fiancée à Joseph, seule chez elle à Nazareth. (Lc 1, 26-38) Dans les deux cas, le temps de l’apparition est limité et l’ange quitte son interlocuteur discrètement.
En Lc 2, 9-14, l’ange du Seigneur apparaît à des bergers et a des paroles d’apaisement: “Ne craignez point.”(v.10)
En Jg 6, 11-24, l’ange du Seigneur apparaît à Gédéon alors que celui-ci est seul dans le pressoir; L’ange a des paroles d’encouragement, “Le Seigneur est avec toi, vaillant héros.”(v. 12), qui rappellent celles de l’ange Gabriel à Marie.(Lc 1, 28)
Dans le livre de Tobie 12, l’archange Raphaël révèle qu’il a agi discrètement en faveur de Tobit et de son fils. Il a prié pour Tobie et Sarra sans que ceux-ci le sachent. (v.12) C’est lui qui a guéri Sarra et Tobit. (v.14) Quand ils le voyaient manger, ce n’était qu’une apparence. (v.19)
Dans le livre des Actes des Apôtres Ac 12, 7-10, la présence de l’ange du Seigneur qui apparaît à Pierre pour le délivrer est discrète aussi: il n’apparaît qu’à Pierre et les deux soldats qui gardent ce dernier (v.6) ne s’aperçoivent de rien. De plus cette apparition est brève.
La fête du 29 septembre nous associe aux anges Michel, Raphaël et Gabriel dans ce qui constitue l’essentiel de leur vocation: chanter la gloire de Dieu. Mais la mémoire des Anges Gardiens, le 2 octobre, nous rappelle une autre fonction des Anges: ils assurent près des hommes une présence fraternelle. (Missel Pierre Jounel)

 A SUIVRE...

17.11.2012

18.11.1952 - 2012: De ce a fost arestat Monseniorul Ghika?


La 18 noiembrie 1952, în timp ce se întorcea de la un bolnav pe care îl vizitase, Mons. Vladimir Ghika este arestat 

Cazărmile Armatei, 1855, acuarelă
transformate după 1945 în închisoare
aici a fost dus Monseniorul pentru anchete
Părinții noştri, contemporani ai lui, nu au ştiut de ce a fost arestat Monseniorul Ghika. Nu au ştiut nici legațiile străine şi nici chiar cei arestați odata cu el (lotul Menges). Planul persecuției religioase, care a dus la arestarea din 18.11.1952, se poate întrevedea în stenogramele CC al PMR şi în dosarele Securității (deschise progresiv cercetării, la CNSAS). 

Persecuția impotriva Bisericii Catolice 
În anul 1948 au avut loc, în valuri succesive, lovituri care nu au lăsat nicio alternativă: propaganda împotriva Vaticanului, ca exponent al imperialismului, noua lege a cultelor, care bloca legătura Bisericii Catolice cu Papa, denunțarea unilaterală a Concordatului, noua constituție stalinistă, care elimina învățământul confesional, suprimarea unor dieceze, punerea forțată în retragere a unor episcopi catolici, urmată de desființarea prin violență a Întregii Biserici Greco-Catolice.
În 1949 au fost desfiintate ordinele religioase. S-a cerut apoi ultimi lor doi episcopi romano-catolici recunoscuti de Stat, PS Márton Áron şi PS Anton Durcovici, să prezinte o nouă variantă de Statut al Bisericii Catolice (cerintă a legii cultelor). A urmat diversiunea cu salariile (care presupunea și acceptarea functiilor bisericeşti de la guvern) şi „acțiunea” prin care s-a încercat crearea unei structuri „democratice” de conducere a Bisericii Catolice, constituită din preoți „de jos”, fără ierarhia „reacționară”. Această structură, denumită „Statusul catolic”, trebuia să preia conducerea întregii Biserici Catolice din România, rupând legătura cu Sfântul Scaun. Opozitia la aceste ingerințe guvernamentale conducea la arestare.
La 7.07.1950, a fost expulzat Nunțiul Apostolic Gerald O'Hara. De-a lungul anilor 1950-1951, după arestarea ultimilor doi ierarhi, au fost arestați vicarii lor şi toți preotii „rezistenti” din centrele diecezane (la București au fost arestati episcopul Schubert - consacrat clandestin de către Nunțiu, preoții Ioan Baltheiser și Mathias Pozar).
Ierarhia clandestină. 
După aceste arestări, în toate diecezele au rămas conducătorii clandestini (ordinarius substitutus), numiți din vreme, în secret, conform unei dispozitii a Sfântului Scaun, din 07.07.1948 (Nominatio Substitutorum). Descoperirea noii ierarhii clandestine a Bisericii a produs stupoare în rândurile organelor de represiune, care au încercat, imediat, să vadă cum soseau ordinele de la Vatican și cum se răspândeau ele în masa clericilor.
Lotul Menges. 
Securitatea i-a descoperit pe toți cei care au sprijinit „intens şi activ” conducerea clandestină a Bisericii. Aceștia au constituit lotul Menges:
- preoții: Hieronymus Menges, ordinarius substitutus de Bucureşti și cei doi succesori ai săi la jurisdicție, preoții Xaveriu Haider si Francisc Augustin;
- preoții: Iosif Gunciu, Andrei Asaftei, Vladimir Ghika, Godó Mihály SJ, Cornel Chira SJ, Olto Canisius Farrenkopf SJ;
- laicii: Silvia Montani, Lucia Florei [Santal, Silvia Placa, Elisabeta [Postolache] Kastel, Elena [Melania] Alexandrescu, Liviu Fărcașu și Gheorghe Olteanu.
După 2 ani de urmărire, a urmat arestarea, anchetarea (timp de aproape 1 an) şi procesul lotului Menges (24.10.1953). Procesul a fost o farsă judiciară. În sentinta Tribunalului Militar Teritorial București (aservit Securitătii) nu se pomeneşte nici un singur cuvânt despre motivul real a condamnării: fidelitatea ierarhiei clandestine și a laicilor fată de Roma. În schimb, toți arestații au fost considerați spioni, care şi-au trădat patria! Părintele Cornel Chira a murit în anchetă, iar Monseniorul Ghika şi părintele Xaveriu Haider au murit în timpul detenței.
Monseniorul Ghika. 
Securitatea descoperise, încă din 16.08.1951, că Monseniorul s-a implicat, împreună cu părintele François de la Capela Franceză, în transmiterea către Vatican a unor rapoarte bisericești ale părintelui Pleşca.
În anul 1952 se ajunsese la o situatie de gravă confuzie privind persoanele care detin jurisdictia în diversele dieceze și privind lista preotilor excomunicați (care colaborau cu Guvernul, trecând peste ierarhia legitimă). Monseniorul Ghika a continuat să asigure legătura cu Vaticanul, așa cum au făcut şi o parte din ceilalti membri ai lotului Menges. Printre altele, el a transmis la Predeal, părintelui Menges, prin Claudia Tudose, un mesaj important, primit de la Vatican. Toată această acțiune a fost descoperită din cauza microfoanelor instalate la părintele Menges.
De asemenea, în cel putin trei din momentele decisive ale actiunii de conducere a Arhidiecezei de București, părintele Menges s-a sfătuit cu Monseniorul Ghika (lucru aflat de Securitate).
Poziția Monseniorului Ghika a fost clară de la început. El a fost perfect conştient de ceea ce va urma, dacă va sprijini conducerea clandestină a Bisericii şi dacă va asigura legătura cu Vaticanul. Scrisorile adresate fratelui său, în exil, demonstrează acest lucru.
El şi-a asumat acest risc şi „nu a căutat să-şi salveze cu orice pret bunul de neînlocuit al vietii, ci a continuat să slujească Biserica, în pofida unor grave amenințări şi intimidări”.
Descoperind acest trecut, aici doar schitat, ne simțim întăriți în credință şi îndemnați să aflăm cât mai multe despre înaintaşii care şi-au oferit viata pentru libertatea de azi a Bisericii Catolice în România.

EMANUEL COSMOVICI
(Actualitatea Creștină, nr 11 din 2008, p. 18)

12.11.2012

Paris, Sâmbată, 17.XI.2012, ora 10:30


ASOCIATIA 
PENTRU BEATIFICAREA 
MONSENIORULUI V. GHIKA 
(A.B.M.V.G.)

În urma cu 60 ani, pe 18 nov 1952, Monseniorul era arestat. El pasea pragul închisorii cu taria pe care numai credinta ti-o poate darui în asemenea momente dramatice. I se ivea o noua ocazie sa spuna: «Fericiti cei ce-l iubesc pe Dumnezeu deoarece ei nici macar nu se mai întreaba daca sunt fericiti sau nefericiti.»
Asociatia A.B.M.V.G., constituita la Paris în anul 2010, îi invita pe toti prietenii Monseniorului Vladimir Ghika sa participe la o Sfanta Liturghie comemorativa prezidata de Mons. Ph. Brizard:

Sâmbata, 17 nov. 2012, ora 10:30
La Maison d’Ananie
20, rue Barbet de Jouy ; code porte 7621 B
75007 PARIS

Celebrarea este urmata de prezentarea proiectelor asociatiei pentru perioada 2012-2013. Întâlnirea se va încheia cu un aperitiv.

Cei care nu pot fi prezenti la aceasta reuniune sunt invitati sa ni se alature prin rugaciune.

Sr. Antoneta Vlaicu

«A-L iubi pe Dumnezeu, este deasemenea una din modalitatile de a învata sa nu ne temem de nimic»


Una din nenumaratele calitati ale Monseniorului V. Ghika era marea lui libertate.

Slabit, bolnav, înaintat în vârsta în momentul arestarii pe 18 nov 1952, Monseniorul nu se simtea lipsit de libertate nici macar în celula cumplitei închisorii de la Jilava. Conform marturiei parintelui Matei Boila: Pentru el, zidurile închisorii nu existau. El nu avea de ce sa-si puna întrebarea când va fi eliberat, el era liber.

Cunoscând bine conditiile inumane, nenumaratele torturi, incertitudinea, umilintele, lipsa de hrana, etc la care erau supusi mai ales cei arestati din motive politice si pentru credinta, ne putem întreba cum a ajuns Monseniorul la un asemenea grad de libertate ? De unde atâta forta interioara atunci când totul îti este potrivnic ?

E fructul unui vieti daruite în întregime lui Dumnezeu, a unui exercitiu practicat cu dragoste si tenacitate, sustinut prin rugaciune si abandon în mâinile Providentei. Este iubire pura, dezinteresata, atât fata de Dumnezeu cât si fata de semeni… O cautare continua a prezentei divine chiar în lucrurile cele mai marunte… Încercarea de a face în toate împrejurarile voia Tatalui ceresc… «Reteta» acestei libertati o putem descifra atât în marturiile unor persoane care l-au cunoscut pe Monseniorul cât si în unele din gândurile, cugetarile sale publicate în volumul Pensées pour la suite des jours:

Nu putem sa vrem sa-i dam Domnului totul decât dupa ce am învatat sa nu-i refuzam nimic.

Dumnezeul nostru este un «Dumnezeu ascuns». / Dar si în alt sens, un Dumnezeu «ascuns peste tot» 
si pe care trebuie sa-l gasim pretutindeni .

Cine nu stie sa-l caute pe Domnul peste tot, risca sa nu-l recunoasca nicaieri.

Dumnezeu este singurul lucru pe care nu ni-l poate lua (fura) nimeni.

Iar libertatea suprema si imitarea lui Isus se discern si din atitudinea noastra fata de dusmanii sau asupritorii nostri: «A sti cum trebuie sa ne iubim dusmanii, înseamna sa începem sa întelegem ceea ce este Dumnezeu».

Putem ilustra modernitatea si actualitatea Monseniorului în acest an dedicat de Sf. Parinte Benedict al XVI-lea credintei si prin cugetarea:

Nu-l iubim pe Dumnezeu cum trebuie daca nu stim, iubindu-l, cum sa-i facem si pe ceilalti sa-l iubeasca.

Sr. Antoneta Vlaicu

01.11.2012

18 noiembrie 1952-2012, 60 de ani de la arestarea Monseniorului


Solemnitatea Tuturor Sfinților ne este cu atât mai dragă cu cât credem că printre ei se află și cei preaiubiți ai noștrii care ne ajută să ajungem și noi acolo unde sunt ei.
Pentru cei care îl îndrăgesc pe Vladimir Ghika luna noiembrie va oferi și alte momente celebrative. În această lună se comemorează de ceva vreme în mod oficial începutul calvarului Monseniorului, arestarea sa de pe 18 noiembrie 1952.
Se împlinesc așadar 60 de ani de la momentul când „securitatea” a început să pună în practică planul de eliminare a grupului care îl susținea pe conducătorul legitim al Bisericii Catolice la București, Mons. Menges. Acest grup îl includea și pe Vladimir Ghika, cel care își pusese în pericol libertatea facilitând corespondența cu Succesorul lui Petru, Papa de la Roma. Nu există Biserică Catolică în afara comuniunii cu Vicarul lui Cristos și pentru această legătură Monsniorul a plătit cu propria libertate și apoi cu viața.
Dacă cineva vrea să organizeze un eveniment cu această ocazie, așa cum va face Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, poate găsi materiale și cărți utile fie la Librăria Sfântul Iosif (libraria@arcb.ro), fie la Postulatură (postulatura@vladimirghika.ro). Limitele în cantitate și diversitate a acestor materiale se datorează în primul rând lipsei fondurilor. În acest sens, orice ofertă este bine venită.
Îi îndemnăm călduros pe toți prietenii să fie și susținători ai cauzei de beatificare și canonizare a lui Vladimir Ghika. Rugăciunea, sacrificiile, suferințele, capacitățile intelectuale, disponibilitatea de a vorbi altora, suportul financiar, mărturia binelui primit, sunt tot atâtea modalități de a susține o Cauză care merge spre concluzionarea primei etape. Colecta care probabil se va face în toate comunitățile noastre va fi un semn al unei dorințe intense de a-l vedea pe Vladimir Ghika la cinstea altarelor pentru că ne este cu adevărat model și mijlocitor.


Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti