21.10.2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (31)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 23 Ed. Beauchesne - a écrit: “En ce monde les punitions de Dieu sont des leçons, ce ne sont pas des disgrâces.”

En Lc 13,1-5, l’évangéliste relate ce qui est arrivé aux Galiléens et l’accident de la tour de Siloë. Ce sont deux punitions de Dieu qui doivent servir de leçons pour l’entourage des victimes. Si les proches, les voisins des victimes réagissent bien par rapport à ce qui est arrivé, ils ne subiront pas le même sort, ils n’entreront pas en disgrâce. De même en Ac 5,1-11, la mort d’Ananie et de Saphire est une punition de Dieu, un châtiment qui fait suite à leur mensonge. Si les autres membres de la communauté des croyants de Jérusalem tiennent compte de cette leçon, s’ils ne mentent pas en disant qu’ils offrent le prix total alors qu’en réalité ils en conservent une partie comme l’a fait Ananie, ils ne seront pas punis, ils n’entreront pas en disgrâce.
En Lc 1,57-66, Zacharie est puni par Dieu, Il est rendu muet (v.20) parce qu’il n’a pas cru à l’annonce de l’ange Gabriel au sujet du fils que doit enfanter sa femme Élisabeth. Quand celle-ci met au monde un fils (v.57), Zacharie est demeuré muet tout ce temps. Mais il n’a pas oublié les paroles de l’ange, il a tenu compte de la leçon qui lui a été infligée. L’ange avait dit que ce fils serait nommé Jean (v.13) et Zacharie donne effectivement ce nom à son fils (v.63). Aussitôt la punition est levée et Zacharie retrouve l’usage de la parole pour bénir Dieu (v.64). Cet épisode est aussi une leçon pour tous les habitants d’alentour qui en éprouvent de la crainte (v.65). Certains auteurs disent aussi que Zacharie n’était pas tombé en disgrâce: Dieu l’a rendu muet pour lui permettre de garder le secret jusqu’au jour de la circoncision de l’enfant.
A SUIVRE...

18.10.2012

Vladimir Ghika: Exemplu de trăire a credinței



Aceasta a fost tema de reflecție pentru a doua parte a orei de rugăciune comune a preoților romano-catolici din București. Ca în fiecare lună, și în octombrie, în ziua de 17, majoritatea preoților catolici din București și-au dat întâlnire pentru o oră de rugăciune comună, de data aceasta la Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus (Franceză) din capitală, acolo unde a slujit și Monseniorul Vladimir Ghika înainte de a fi arestat de securitate (1952).

Deja în Scrisoarea Pastorală adresată preoților Arhidiecezei de București pentru inaugurarea Anului Credinței, acolo unde indică inițiativele legate de celebrarea acestui An pastoral, Arhiepiscopul Mitropolit de București, Mons. Ioan Robu spunea: „invităm preoții și cateheții ca, în timpul predicilor sau a catehezelor să le propună credincioșilor exemple de trăire în mod eroic a credinței, cum ar fi Monseniorul Vladimir Ghika, a cărui cauză de beatificare este în curs la Roma...". De data aceasta, la ora de rugăciune a preoților, Înalt Preasfințitul a fost și mai direct, subliniind anumite aspecte din viața Monseniorului, precum rugăciunea îndelungă în fața Sfântului Sacrament, disponibilitatea lui în a-i asculta pe toți, chiar și în timpurile grele ale prigoanei, chiar acolo în sacristie, și discernerea metodelor pastorale – erau timpuri când avea mai mare efect o meditație în „improvizații la orgă”, decât cuvintele ce nu puteau fi rostite sau ascultate. În Anul Credinței există riscul ca preoții să se preocupe mai mult de ceea ce pot face pentru alții. Tocmai de aceea, sfatul Păstorului Arhidiecezei de București pentru colaboratorii săi preoți este de a fi atenți și la ceea ce aduce acest An în propria viață sacerdotală și de a pune în practică tot ce ne poate întări în credință.

Anterior cuvântului IPS Robu, în circa 25 de minute am prezentat, în calitate de postulator al Cauzei de Beatificare și Canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika, situația în care se află în momentul de față Cauza Monseniorului la Roma și în ce fel acest Slujitor al lui Dumnezeu ne este exemplu în trăirea credinței din trei punte de vedere: al trăirii, al mărturiei, al celebrării.

Exemplaritatea trăirii credinței Monseniorului constă tocmai în faptul că indică o ștachetă la care suntem îndemnați să ajungem, el fiind unul dintre cei care, cu ajutorul lui harului lui Dumnezeu, a depășit-o fiind în ochii noștri un campion, daca vrem să rămânem în contextul vocabularului atletic. Sau, în alți termeni, în acest an vor putea fi descoperite multe fațete ale acestui diamant: viața de credință a lui Vladimir Ghika, fiecare fiindu-ne pildă și încurajare prin lumina pe care o revarsă asupra vieții în totalitatea ei.

Pr. Francisc Ungureanu

11.10.2012

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (30)

Michel PRAT, oblat bénédictin


Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 23 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dieu donne à ceux qui donnent. Dieu se donne à ceux qui se donnent.”

Quand on est dans une église, si on trouve que l’on est dans une période aride pour la prière, on peut toujours mettre une pièce dans un tronc et allumer un cierge. Alors la prière viendra d’elle-même sur nos lèvres en sortant le chapelet de notre sac ou de notre poche: Dieu donne à ceux qui donnent. De même en participant matériellement à la vie de l’Eglise par le denier de l’Eglise, on sera plus vite uni à la prière des assemblées communautaires de l’Eglise de Jésus Christ.
Pour que Dieu se donne à nous, il ne suffit pas de donner de son argent, mais il faut aussi donner de son temps: consacrer une partie de son temps à un travail dans une association caritative, dans un hôpital ou dans une école comme l’ont montré les premières congrégations religieuses hors des couvents au XVIIème siècle. On pourra aussi consacrer une partie de son temps à recevoir une formation chrétienne dans l’un des cinq instituts catholiques de France ou à l’école cathédrale à Paris. Enfin on pourra participer à un groupe de prière.
Dans l’évangile Mc 2,1-12, le paralytique et les quatre hommes qui portent la civière se fraient un passage à travers la foule pour arriver jusqu’à Jésus parce qu’ils ont foi en Jésus: ils se donnent à lui et lui se donne à eux par le signe de la guérison immédiate du paralytique. Par contre, en Mc 6,1-6, à Nazareth, ses auditeurs s’attachent à son origine, à sa parenté (v.3); ils restent incrédules (v.6) et Jésus n’y fait aucun miracle (v.5): “Un prophète n’est sans honneur que dans sa patrie, dans sa parenté et dans sa maison.”(v.4) La population ne se donne pas à Dieu et Dieu ne se donne pas.
A SUIVRE...

07.10.2012

Triduum de rugăciune cu ocazia a 89 de ani de la hirotonirea preoțească a Monseniorului

La 50 de ani primea ordinele sacre pentru a consacra ceea ce făcuse până atunci. „Când a început, ca preot, să celebreze Liturghia Euharistică, trecuse deja de nenumărate ori prin taina liturgiei aproapelui”, spunea nu demult IPS Ioan Robu.

Pentru prienenii Monseniorului propun ca în zilele de 7, 8 si 9 octonbrie să întețim rugăciunea pentru beatificare! Un triduum de rugăciune pentru ca și în procesul de recunoaștere a martiriului lui Vladimir Ghika să se facă voința lui Dumnezeu!

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti