Video de la lansarea cartii "Moneseniorul"

Multumita domnului Olivian Breda putem pune la dispozitie discursurile rostite la prezentarea cartii Monseniorul a lui Horia Cosmovici din 26 noiembrie:
VIDEO DE LA GAUDEAMUS

La eveniment au participat si prietenii din Asociatia "Vladimir Ghika". Acestia, in prealabil, au comemorat pe Monseniorul la Biserica Sacre Coeur, incepand cu ora 14:30.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (20)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 170 Ed. Beauchesne - a écrit: “Dieu sait tout, mais il sait surtout ce que nous ne savons pas.”

Dieu sait tout parce que “Dieu est co-éternel au temps” (Saint Augustin), parce que “Au commencement Dieu créa le ciel et la terre”(Gn 1,1), “Moi, la Sagesse, j’habite avec le savoir-faire, je possède la science et la réflexion.”(Pr 8,12), “Le Seigneur m’a créée, prémices de son œuvre, avant ses œuvres les plus anciennes. Dès l’éternité je fus établie, dès le principe, avant l’origine de la terre.”(Pr 8,22-23) Dans le Nouveau Testament, le Verbe, parole de Dieu, préexiste en Dieu (Jn 1,2-3; 8,24) et a été envoyé dans le monde par le Père. Les disciples du Christ reconnaissent qu’ils ne savent pas tout puisque (Jn 3,14-15): “Comme Moïse éleva le serpent dans le désert, ainsi faut-il que soit élevé le Fils de l’homme, afin que quiconque croit ait par lui la vie éternelle.” Le Christ attire à lui tous ceux qui se reconnaissent de la vérité: “Quiconque est de la vérité écoute ma voix.”(Jn 18,37b)
Dans le dialogue de Jésus avec la samaritaine (Jn 4), il est évident que Jésus sait ce que la samaritaine - c’est-à-dire nous - ne sait pas: au début de cet épisode, Jésus est demandeur, la femme a l’initiative de la conversation. Très vite, les rôles s’inversent, Jésus prend l’initiative, la femme est demandeuse. Elle prend conscience de ses lacunes, de ses limites. Au cours de sa vie publique, le fait que Jésus ait réponse à tout, qu’on ne puisse pas le prendre en défaut, qu’il prenne toujours l’initiative dans les dialogues agace ses interlocuteurs. A plusieurs reprises, ils lui tendent des pièges que ce soit avec la femme adultère (Jn 8,1-11), l’impôt dû à César (Mt 22,15-22), un signe dans le ciel (Mt 16,1-4), une question sur le divorce. (Mt 19,1-9) Même pendant l’épreuve de sa passion, abandonné, trahi et renié, Jésus continue à prendre l’initiative des échanges que ce soit avec le grand prêtre ou Pilate. (Jn 18) Ses interlocuteurs successifs se rendent compte que Jésus sait tout sur la vie, l’amour, la mort. Ce qui n’est pas leur cas.

A SUIVRE...

Bucuresti 26 noiembrie, ora 16:00 - Gaudeamus

Pe Facebook este o dubla posibilitate de a ajunge la cunostinta faptului ca va fi prezentata a doua editie a cartii lui Horia Cosmovici pregatita de Emanuel Cosmovici la Targul International de carte Gaudeamus.
Evenimetul va avea loc in cadrul standului Galaxia Gutenberg: de la intrare se urcă scările pe dreapta, inelul de la nivelul 4.50, şi se caută standul 218.

Sunt anuntate mai multe personalitati la acest eveniment:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

BUCURESTI: conferinta si prezentare de carte

MIERCURI, 23 NOIEMBRIE 2011, orele 16.00
Dr. Aida Bătrînu,
va sustine conferinta cu titlul
Vladimir Ghika – mărturia dată pentru Cristos

in cadrul evenimentelor organizate de

Academia Teologică Anton Durcovici
Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164,

Bucureşti, Sector 1
Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77

la Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza

(aula AUDITORIUM MAXIMUM, etajul IV)
- INTRAREA LIBERĂ -

FLORINA-AIDA BĂTRÎNU a sustinut anul acesta doctoratul la Facultatea de Teologie Catolica din cadrul Universitatii Bucuresti cu teza: MARTIRIUL MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA. Cartea este actualmente sub tipar.

++++++++++++++++++++++++++++++

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, ora 16
la Targul International Gaudeamus:
Prezentarea cărții:
Monseniorul – Amintiri și documente din viața Monseniorului Ghika în România
de Horia Cosmovici

Personalităţi invitate:
- IPS Ioan Robu
- PS Cornel Damian
- PS Mihai Frăţilă
- IPS Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano
- Francisca Băltaceanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Monica Broșteanu (biblist, specialist în limba și literatura clasică)
- Emanuel Cosmovici - cercetător

În amintirea Monseniorului Vladimir Ghika

Pe 18 noiembrie 1952, Monseniorul Vladimir Ghika era chemat de urgenţă la căpătâiul unui bolnav. Şi, în timp ce mergea într-acolo, s-a apropiat de el o maşină a Securităţii, l-au obligat să urce într-însa şi l-au dus la Ministerul de Interne unde a stat mai multă vreme închis şi unde a avut de suportat multe şi brutale interogatorii. Ştim că în cele din urmă a ajuns la închisoarea Jilava. Plecase de acasă în grabă, să ducă mângâierea sufletească unui bolnav, dar a ajuns într-un loc unde o mulţime de oameni avea să se bucure de prezenţa sa. Ca un adevărat Apostol, Monseniorul Ghika a continuat şi în condiţiile aspre din închisoare să aibă grijă de cei greu încercaţi şi să le întărească privirea îndreptată spre Dumnezeul cel iertător şi milostiv. Mărturiile celor care l-au văzut şi l-au ascultat acolo sunt unanime în a susţine că Monseniorul Ghika a fost un om cu adevărat sfânt, adică un om călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. În ciuda suferinţelor şi a mizeriilor pe care trebuia să le îndure şi el, la cei 80 de ani ai săi, Monseniorul Ghika nu-şi pierdea niciodată seninătatea şi pacea, bunăvoinţa şi bunătatea, răbdarea şi blândeţea. Nu e de mirare că pe mulţi, şi nu numai la Jilava, i-a adus pe calea credinţei adevărate, i-a convertit la credinţa catolică. El însuşi convertit şi mai apoi devenit preot catolic pentru Arhidieceza de Paris, nu şi-a cruţat niciodată timpul, şi după mii şi mii de ore de cateheză cu diferite persoane, bărbaţi şi femei, atât în Franţa cât şi în România, i-a călăuzit pe mulţi spre o adevărată viaţă de credinţă, spre o legătură statornică cu Dumnezeu. Eu personal am admirat şi admir mult această reuşită din viaţa Monseniorului Ghika, şi untori mă întreb de unde avea acea energie şi acea tenacitate care-l transformau pe Monseniorul Ghika în mare pescar de oameni pretutindeni, oriunde se afla și orice alte preocupări ar fi avut.
De când am început să-l cunosc mai bine pe Monseniorul Ghika din ceea ce am citit despre el, mi s-a părut întotdeauna că grija pentru mântuirea proprie şi pentru mântuirea aproapelui formează nucleul central al spiritualității celui pe care dorim ca Biserica să-l declare Fericit. În sprijinul acestei afirmaţii vin mulţimea celor convertiţi şi viaţa de sfânt şi de martir a Monseniorului Ghika, dar şi două cugetări notate cândva de el, care mi-au atras atenţia în sensul celor spuse mai sus: „Pentru Dumnezeu, un singur lucru te individualizează şi face din tine o fiinţă unică: mântuirea ta”; și „Dacă tu nu te preoccupi de mântuirea altuia, nici tu n-ai să te mântuieşti”. Sunt convins că puţinele cuvinte din aceste două citate cuprind, de fapt, un univers de gândire pe care Monseniorul Ghika nu l-a părăsit niciodată; de acolo porneau toate drumurile sale spre cei săraci, bolnavi şi nevoiaşi de tot felul, de acolo izvora zelul său misionar, acolo s-a ţesut haina sa de apostol al carităţii, chemat să transmită fără încetare iubirea lui Dumnezeu.
În 1905, Monseniorul Ghika le-a adus la Bucureşti pe Fiicele Carităţii; în 1907 vine cu aceste surori în ajutorul victimelor rămase în urma răscoalelor ţărăneşti; în 1913, când a izbucnit holera, odată cu războiul din Balcani, neobositele maici împreună cu Monseniorul se aflau în prima linie pentru a-i îngriji pe bolnavi. Caritatea lor izvora din perspectiva mântuirii, aşa cum el avea să noteze într-o cugetare pe care ne-a lăsat-o şi care, de asemenea, ne descoperă aceeaşi trăsătură de bază a chipului său spiritual luminat de căutarea mântuirii: „Dacă ştii să iei asupra ta durerea altuia, Domnul va lua asupra Sa durerea ta şi o va face să fie a Sa, adică aducătoare de mântuire. El o va lua cu un elan cu atât mai mare cu cât o găseşte deja ca dezrădăcinată şi transplantată în inima ta. Şi deoarece El o găseşte purificată de orice egoism, trasfigurata de puterea milei, sfinţită de iubirea creştină, consolarea va fi mai mare în celălalt, binecuvântarea mai vie în tine, bucuria de mâine va fi mai mare în amândoi”.
În 1927, Monseniorul s-a instalat într-o baracă de lemn, într-un cartier al Parisului, Villejuif. A trăit acolo într-o sărăcie cumplită, dar aleasă de bună voie, ca să fie asemenea muncitorilor din acea zonă pariziană. Anul 1939 l-a găsit în vizită în Moldova, la o proprietate a părinţilor săi. A cerut de la superiori învoirea să-şi prelungească şederea în ţară, pentru a-i ajuta pe refugiaţii care căutau scăpare în România, căci tocmai fusese invasata Polonia. Suferinţe grele s-au abătut cu războiul şi asupra României. Regele Mihai (care în luna octombrie a împlinit 90 de ani) a fost expulzat, şi a început calvarul pentru toţi. Monseniorul Ghika a fost martorul suferinţelor ţării şi ale Bisericii; drumul carităţii, cale regească pentru a găsi mântuirea proprie și mântuirea altora, s-a transformat treptat pentru Monseniorul Ghika în drum al martiriului său; martiriu pe care, de altfel, se pare că l-a dorit, l-a intuit și l-a profețit, așa cum rezultă din textele de mai jos. În Entretiens Spirituels (La Souffrance, pag.71), Monseniorul Ghika a scris:
«Ce vrea de la mine Domnul care vine în noapte, şi care mă loveşte?»
«Vrea să înţelegi că El te iubeşte, şi că te iubeşte mai mult decât toţi cei care te iubesc, şi mai mult decât tu însuţi ai fi în stare să te iubeşti. Vrea ca tu să voieşti ceea ce El voieşte, pentru că o voieşte: fericirea ta veşnică, deplină, perfectă. Vrea ca tu să primeşti, împreună cu dezvăluirea iubirii sale, şi relele care ajung până la tine, dacă trebuie să le înduri ; vrea ca, prin forţa iubiri sale, să le respingi, dacă puterea suverană a rugăciunii şi harul trebbie să te facă să le eviţi; - El vrea ca, în iubirea sa, aceste rele, oricare ar fi ele, tu să le uneşti cu comorile Mântuirii, cu puterile care salvează universul; - vrea ca, din dragoste faţă de El, tu să mergi până la a le căuta, pe aceste rele, dacă pot fi spre binele lumii şi spre slava Dumnezeului tău. Dacă te simţi vinovat şi mă auzi bătând în suferinţa ta, pe Mine, Inima Dumnezeului tău, fii spălat de durere, în sângele dumnezeiesc, de toată întinarea născută din vina ta. Dacă eşti nedesăvârşit, fii regenerat. Dacă eşti bun, fii mai bun.
Dacă durerea te răpeşte acestei lumi prin martiriu, intră fără ocol în bucuria Tatălui tău».
Undeva am găsit o altă cugetare a Monseniorului; ea se leagă bine de textul mai sus citat, ca una şi aceeaşi profeţie: „Pentru mântuirea sa, fiecare trebuie să fie pentru sine profetul divin, de o încăpăţânare neobosită, inspirat de propria sa moarte”.

Ioan ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti

(din Actualitatea Crestină, nr. 11/2011)

13 noiembrie 2011 - colectă pentru susţinerea cauzei Monseniorului

La Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif de la Bucureşti de pe 7 noiembrie 2011 în care l-am sarbatorit pe Arhiepiscopul Ioan Robu, la cererea acestuia, am făcut o succintă dare de seamă cu privire la starea procesului de beatificare a Monseniorului Ghika. Trecând peste prima parte a textului care face un istoric al cauzei, prezint ultimele paragrafe care explică exact motivaţia colectelor pentru susţinerea postulaturii, una dintre ele fiind chiar duminica viitoare, 13 noiembrie 2011.

.... la acest proces au lucrat, lucrează și vor lucra multe persoane. Aceste persoane, pentru munca depusă, conform dreptății evanghelice, sunt plătite sau răsplatite pentru ceea ce fac. La aceste cheltuieli se adaugă cele care privesc logistica şi materialele necesare cercetării și editării documentației. Foarte important și strâns legat de misiunea postulaturii este tot ceea ce facem pentru păstrarea amintirii vii și pentru o mai bună cunoaştere a personalității Monseniorului. În această categorie includem toate evenimentele din România și de peste hotare ca și editarea și tipărirea cărților și a altor instrumente care ajută la a face cunoscută cauza și a propune rugăciunea pentru obținerea beatificării. Toate aceste cheltuieli sunt acoperite din banii pe care îi adună poporul credincios, poporul care cere procesul de beatificare și de canonizare deoarece crede în martiriul lui Vladimir Ghika.
Trebuie spus că nici o cauză de beatificare și canonizare nu începe și nu se sfârșește fără ca persoana propusă pentru a fi ridicată la Cinstea Altarelor să se bucure de faimă de sfințenie sau de martiriu, ca în cazul nostru. Această faimă se măsoară și în capacitatea comunității respective de a susține cheltuielile procesului şi ale celebrarii propriu-zise a proclamării fericitului și ulterior a sfântului propus.
Pentru că la noi în Arhidieceză credincioșii nu sunt obișnuiți să susțină o astfel de cauză în mod personal, avem la dispoziție două momente comunitare de manifestare a susținerii financiare a Cauzei. Sunt propuse două colecte, una în mai, cu ocazia comemorării morții monseniorului, a săvârșirii martiriului său, și una în noiembrie, în preajma comemorării arestării Monseniorului, din 18 noiembrie 1952, adică începutul calvarului său.

PARIS, le samedi 26 novembre 2011, à 10h

Afin de soutenir la cause de béatification de Mgr Ghika, une Messe sera célébrée par Mgr Philippe Brizard, concélébrant père Gabriel Buboi, le samedi 26 novembre à 10h en la chapelle de : La Maison d’Ananie, 20 rue Barbet de Jouy, 75007 Paris.
A.B.M.V.G. vous invite à participer en grand nombre ou à vous unir par la prière à cette intention.