Мисли, следващи дните

Comparate adesea cu „gândurile” lui Blaise Pascal sau cu „frunzele căzute” ale lui Vasily Rozanov (scriitor și filosof rus, 1856-1919), „gândurile pentru zilele ce vin” ale monseniorului Vladimir Ghika au cucerit şi cititorii de limbă bulgară. Miercuri, 21 martie, la Centrul de cultură şi dezbatere „Red House” din Sofia (Bulgaria) al Fundaţiei Communitas, a avut loc lansarea volumului „Мисли, следващи дните” („Gânduri pentru zilele ce vin”), în traducerea lui Toni Nicolov. Deși ia numele de la una din cărțile publicate de monseniorul Ghika în timpul vieții (Pensées pour la suite des jours, Paris, La Nouvelle Librairie Nationale, 1923), volumul este de fapt o culegere a scrierilor monseniorului Ghika: Gânduri pentru zilele ce vin, Convorbiri spirituale, Ultimele mărturii, Femeia adulteră.

La evenimentul cultural de la Sofia au intervenit prof. Bojidar Kuncev, critic literar și istoric, Teodora Dimova, scriitoare și scenaristă, și Toni Nicolov, filosof și jurnalist. La lansarea de carte, care s-a bucurat de o asistență numeroasă, în majoritate tineri, au fost prezenți și Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul Cauzei de beatificare a monseniorului Vladimir Ghika, și Pr. Francisc Doboș, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Volumul „Gânduri pentru zilele ce vin” a apărut sub îngrijirea Fundației Communitas, înființată în 2006 pentru a aduce un aport cultural și social în societatea bulgară.

În limba italiană există o expresie: „cosa nasce cosa”, adică „un lucru conduce la un altul”. Așa s-a născut această traducere în bulgară a scrierilor monseniorului Vladimir Ghika. Toni Nicolov, cel care semnează traducerea, este un jurnalist şi filosof bulgar, ortodox, care a studiat, printre altele, şi la Institutul Pontifical Oriental din Roma. Citind lucrarea lui Jacques Maritain, Antimoderne (Ed. de la Revue des Jeunes, 1922, Paris), Nicolov a notat că marele filosof francez îi dedica volumul lui Vladimir Ghika, „principe al acestei lumi şi, printr-o vocaţie mai înaltă, preot al Bisericii lui Isus Cristos”. Acest amănunt l-a îndemnat pe Nicolov să caute să-l cunoască pe Vladimir Ghika și să-i citească opera. Așa a descoperit, cu surprindere, actualitatea şi profunzimea mesajului spiritual al monseniorului Vladimir Ghika, principe român, ortodox la origine, dar trecut la catolicism „pentru a fi un ortodox mai bun”, hirotonit mai apoi preot al Bisericii Catolice, care și-a dat viața pentru credință, în închisoarea de la Jilava, în perioada de dictatură comunistă.

„Mă bucură această inițiativă care, iată, nu pornește de la Postulatura Cauzei de beatificare a Monseniroului Vladimir Ghika, ci de la poporul credincios, dovedind astfel că personalitatea monseniorului şi spiritualitatea lui merită şi trebuie făcute cunoscute cât mai multor oameni şi culturi. Traducerea scrierilor monseniorului în limba bulgară – deci a unei țări majoritar ortodoxe –, dovedește o dată în plus că Vladimir Ghika a fost și continuă să fie și astăzi o punte între lumea ortodoxă și lumea catolică”, a declarat Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul Cauzei de beatificare a monseniorului Vladimir Ghika, după evenimentul lansării de carte.
(www.arcb.ro)Mons. Stefan Manolov (Vicar Geberal la Plovdiv), Tony Nikolov (traducator, editor), Veneta Domuschieva (Director programe la Fundatia Comunitas), Bojidar Kunciev (critic literar și istoric), pr. Francisc Ungureanu. Foto de pr. Francisc Doboș la sediul Fundatiei Comunitas din Sofia.

21 martie 2012, la ora 18.30 - Lansarea unei carti a Monseniorului in limba bulgara

Am primit de la Cristina Grigore un mesaj foarte interesant:

Am dat o cautare pe net cu numele lui Ghika in litere chirilice si am descoperit ca la Sofia are loc o prezentare a traducerii in bulgara a volumului "Ganduri pentru zilele ce vin". Cartea a aparut anul acesta, sub ingrijirea unei fundatii: Fundatia Communitas (Communitas Foundation - Фондация Комунитас), http://www.communitas-bg.org/

Culture Program
The Red House Center for Culture and Debate
15, Lyuben Karavelov St., 3rd floor
Sofia – 1000
tel./fax: +359 2 9810555
http://www.hkultura.com/

Lansarea cărții are loc la adresa de mai sus, pe data de 21 martie 2012, la ora 18.30, in sala „Пеша Николова”

Iată descrierea pe care o fac organizatorii:

Unde să căutăm legătura dintre gânduri și zile? Gândul precede oare și totodată urmează zilele vieții noastre, așa cum "umbra ne urmează atunci când mergem spre lumină, și ne precede, când ne îndepărtăm de ea?" Mgr. Vladimir Ghika (1873-1954) încearcă să răspundă la această întrebare, oferind gânduri pentru zilele ce vin (1926) - a formă unică de proză spirituală din secolul al XX-lea, adesea comparată cu „gândurile” lui Blaise Pascal sau cu „Frunzele căzute” ale lui Vasily Rozanov (scriitor și filosof rus, 1856-1919). Născut prinț și descendent al unei familii domnitoare în Moldova, Vladimir Ghika a părăsit toate pentru o chemare mult mai sublimă – acrea de a deveni preot al Bisericii lui Cristos, suferind martiriul în perioada comunistă.

Vor lua cuvântul doi profesori: Vladimir Gradev (Владимир Градев) - profesor de istoria și teoria culturii, Bojidar Kunciev (Божидар Кунчев) - critic literar și istoric; și doamna Teodora Dimova (Теодора Димова) - scriitoare și scenaristă. Moderatorul va fi Toni Nicolov (Тони Николов) - jurnalist.

A propos de Monseigneur Vladimir GHIKA (24)

Michel PRAT, oblat bénédictin

Monseigneur Vladimir Ghika, dans son livre “Pensées pour la suite des jours” - page 21 Ed. Beauchesne - a écrit: “Que pour te rappeler le souci de tes frères, la flamme du foyer te soit comme le Buisson-Ardent - que pour accueillir leurs misères, le toit de ta maison évoque celui de l’Arche dans le Déluge.”

Dans la première partie de cette pensée, la flamme peut évoquer la flamme du feu dans la cheminée. De nos jours, les cheminées et feux de braise sont minoritaires dans nos maisons; on pourra alors remplacer “flamme du foyer” par “ordinateur.” Il est question du buisson ardent dans le livre de l’Exode au chapitre 3. Avoir le souci de ses frères passe par l’accueil qu’on leur réserve: on peut commencer par leur demander leur nom. Il n’est pas rare d’entendre dans des conversations: “Mon frère s’appelle André: c’est son nom !” ou bien “Regardez mademoiselle l’étiquette sur la boîte à lettres: il a écrit son nom!” En Ex 3,2, “l’Ange de Yahvé lui apparut, dans une flamme de feu, du milieu d’un buisson. Moïse regarda: le buisson était embrasé mais le buisson ne se consumait pas.” Nous avons là la flamme du foyer qu’évoque Mgr Ghika. Puis au verset 4, “Yahvé vit qu’il faisait un détour pour voir, et Dieu l’appela du milieu du buisson. “Moïse, Moïse”, dit-il, et il répondit: “Me voici.”” Dieu appelle Moïse par son nom. Inversement, Moïse en vient rapidement à demander le nom de celui qui lui parle depuis la flamme du buisson, au verset 13: “Moïse dit à Dieu: Voici que je vais trouver les israélites et je leur dis: “le Dieu de vos pères m’a envoyé vers vous.” Mais s’ils me disent: “Quel est son nom ?, que leur dirai-je?”
En Is 7,14: “C’est pourquoi le Seigneur lui-même vous donnera un signe: Voici, la jeune femme est enceinte, elle va enfanter un fils et elle lui donnera le nom d’Emmanuel.” En Mt 1,21: “Elle enfantera un fils, et tu l’appelleras du nom de Jésus: car c’est lui qui sauvera son peuple de ses péchés.” En Lc 1,5: “Il y eut aux jours d’Hérode, roi de Judée, un prêtre du nom de Zacharie, de la classe d’Abia, et il avait pour femme une descendante d’Aaron, dont le nom était Élisabeth.” Et plus loin au verset 60: “Mais prenant la parole, sa mère dit: “Non, il s’appellera Jean.”
Le nom a une place de première importance dans l’écriture sainte.

A SUIVRE

Ascultarea lui Vladimir Ghika

Putem înţelege acest titlu ca pe o invitaţie la a asculta ceea ce ne spune Monseniorul, şi nu este greşit. Ceea ce ne propunem, însă, este să vedem ce afirmă Monseniorul despre ascultare. Ne referim la unul dintre cele trei sfaturi evanghelice care însoţesc voturile persoanelor consacrate: ascultare, sărăcie şi castitate, sau mai complet: ascultarea necondiţionată, sărăcia de bună voie şi fecioria până la moarte.
Toate lucrurile se supun, ascultă legilor voite de Dumnezeu pentru ele. La acest lucru făcea aluzie Vladimir Ghika atunci când remarca: „În ştiinţă, omul nu face decât să cerşească lucrurilor câteva secrete din ascultarea lor de Dumnezeu.” Observarea acestei docilităţi este de mare ajutor pentru viaţa spirituală şi poate avea efecte revelatoare pentru oamenii care îşi pun speranţa doar în ştiinţă.
Cât priveşte ascultarea în viaţa spirituală, aceasta indică primirea cuvântului lui Dumnezeu în mod activ, răspunzând sau corespunzând. Avem încă de la începutul Sfintei Scripturi modele de neascultare (Adam şi Eva), dar şi de extremă supunere (Avram, care e gata să-l jertfească pe Isac, fiul său). Noul Testament ne prezintă infinita ascultare a Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Iosif dar, mai ales a lui Isus. Acesta, din ascultare faţă de planul de mântuire a omului, îmbrăţişează crucea pe care apoi moare. Ascultare „până la moarte, şi încă moartea pe cruce”, spune Sfântul Paul (Fil 2,8).
Deoarece păcatul este legat de voinţă, disciplinarea voinţei este cerută mereu creştinilor pentru a evita păcatul. Aducerea la ordine a voinţei poate fi văzută în gândul Monseniorului: „Ascultarea şi stăpânirea de sine se susţin şi, una pe cealaltă, se întreţin.” Iar acest lucru se realizează prin supunere faţă de călăuzirea superiorului; aceasta reprezintă, de altfel, şi condiţia cerută mereu pentru trăirea vieţii consacrate. La fel cum facem atunci când suntem într-o pădure şi ne lăsăm călăuziţi de ghidul expert sau când suntem bolnavi şi ascultăm de medic. Dar motivaţia ascultării pentru o persoană consacrată nu este doar înţelepciunea de a urma un ghid sau teama de a se rătăci fără acesta, ci dorinţa de a-l urma pe Isus cel ascultător faţă de Tatăl.
Tratatele de spiritualitate leagă, de obicei, ascultarea de credinţă, încrederea în binele pe care o altă voinţă îl prevede pentru noi; însă Vladimir Ghika se lasă inspirat de virtutea iubirii. „Nu mergeţi spre iubire pe calea ascultării. Ci spre ascultare pe calea iubirii”, spunea el. Vom reuşi să ascultăm de Dumnezeu doar făcând să cresca iubirea noastră faţă de El, ca răspuns la iubirea sa infinită faţă de noi. Monseniorul începe acest aforism cu deplângerea faptului că „iubirea voastră nu iubeşte îndeajuns”, şi o face de două ori, cu aceleaşi cuvinte. Doar ascultarea necondiţionată manifestă iubirea deplină. Şi mai interesant este faptul că acest aforism se încheie cu o atenţionare: „Altfel nu veţi şti cărui Duh îi aparţineţi...”. Preluând învăţătura lui Isus cu privire la bunătatea pomului care se cunoaşte după roade, Sfântul Paul indica discernământul spiritelor după roadele pe care le aduc. Dacă rodul adus în viaţa spirituală este ascultarea, atunci pomul este hrănit de iubire şi suntem ai Duhului care este Iubirea însăşi. Rodul neascultării indică faptul că iubirea nu iubeşte îndeajuns, şi nu putem fi siguri că suntem sub imperiul Duhului Iubirii.. Duhul care nu iubeşte a inspirat păcatul originar, făcându-l pe om să creadă că poate orice, datorită cunoaşterii, inclusiv că poate iubi. Omul a ascultat de ispititor, aşteptând să găsească iubirea în cunoaştere. Poate tocmai de aceea Vladimir Ghika spune: „nu mergeţi spre iubire pe calea ascultării”; aceasta era calea propusă de diavol. Lăsaţi ca iubirea să vă umple inima şi veţi ajunge la ascultare. Şi dacă uneori cuvintele lui Dumnezeu se prezintă sub formă de poruncă: „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34), atunci Monseniorul ne spune: „Să nu iubim pentru a ne conforma poruncii, ci să ascultăm pentru că iubim”. Am putea să încercăm să aprofundăm şi următoarea afirmaţie: „Pentru a asculta, omul trebuie să aibă o voinţă liberă. Altfel, nu ascultă, ci îndură”. Spaţiul nu ne permite, avem însă tot timpul.
Ascultarea este, aşadar, un răspuns. Vladimir Ghika ne îndeamnă: „Răspunde Inimii sacre printr-o inimă consacrată”.
(Cf. Actulalitatea Crestina, Nr 2/2012, p. 11)