14.11.2009

de la Parintele Daniel Ange


Pentru ca nu a putut veni la intalnirea de la Auberive din 26/27 septembrie 2009, parintele Ange a trimis o scrisoare participantilor. Aceasta a fost citata de parintele Bernard Auvigne, vicar general de Langres. Ne putem bucura si noi de aceasta scrisoare in traducerea doamnei Maria Sander:


Dragi prieteni ai Părintelui Ghika,
Am sperat pana la sfarsit sa fiu cu voi, la aceasta intalnire atat de asteptata, atat de dorita, in acest loc binecuvantat, sfintit prin prezenta sa, la Auberive. Mai mult decat atat, de mai mult de 50 de ani, doresc nespus sa merg in pelerinaj si sa ma rog in acest loc. Dar iata ca acum, cu sufletul zdrobit si corpul bolnav, trebuie sa renunt, fiind chemat la datoria mea de a fi prezent cu tinerii incredintati slujirii mele, in aceste prime zile de inceput de an al celei de-a 26 generatii de la Jeunesse Lumière.
Aceasi datorie m-a impiedicat sa particip la intalnirea voastra de la Villejuif, ceea ce m-a afectat mult.Dar sa stiti ca sunt cu voi din tot sufletul si va deleg pe ingerul meu pazitor, pe insotitorii si mesagerii lui, pentru care Mgr Ghika nutrea o duiosie deosebita.
Mgr Vladimir Ghika era un foarte bun prieten al parintilor mei, mai ales al tatalui meu. Ei s-au intalnit pentru prima data la ambasada Frantei la Bruxelles, cand Paul Claudel era ambasador.
Parintii mei l-au ales pentru a celebra casatoria lor pe 24 aprilie 1929, in colegiala, azi catedrala, Sfantul Mihail si Sfanta Gudula din Bruxelles. Liturghia a fost prezidata (si nu celebrata) de Cardinalul Van Roey, arhiepiscop de Malines. Nu stiu daca predica a fost facuta de insusi Monseniorul. (Fotografie alaturata la iesirea de la Liturghie). De asemenea, parintii mei au cerut Monseniorului sa binecuvanteze casa noua a familiei noastre, care poarta frumosul nume de Sfantul Inger, situata pe inaltimile capului Sicié , aproape de Toulon, unde era portul de resedinta al tatalui meu, ofiter in Marina Nationala. Deci Monseniorul a binecuvantat si a celebrat prima liturghie aici, in capela alba. Arhitectura acestei capele este inspirata de cea a casei Fecioarei din Efes (Meriem Ani), unde tatal meu fusese in pelerinaj in timpul sapaturilor arheologice efectuate aici de Asumptionisti la indicatiile Anei Caterina Emmerich, pentru care tatal meu avea o devotiune speciala.In amintirea acestei liturghii, Monseniorul i-a lasat un potir foarte frumos, cu care eu celebrez si astazi.Peste aproape zece ani, in aceeasi capela, Domnul m-a chemat sa-l servesc. Este oare vreo legatura intre trecerea Monseniorului pe aici si chemarea mea ? Este un secret al lui Dumnezeu. Imi amintesc foarte bine de vizitele lui sporadice la noi acasa. In general cand se imbarca sau debarca la Marsilia. A visat sa ma boteze, in octombrie 1932, dar, retinut in alta parte, a trimis cu aceasta ocazie o scrisoare foarte emotionanta, al carui original il pastrez cu mare grija. De altfel, Mercedes de Gournay, o verisoara a Mamei mele, este una dintre primele tinere care l-au urmat la Auberive. Tata a regasit-o cu Parintele Henrion la Sidi Saad, inainte de casatoria sa. Parintele Henrion chiar l-a invitat pe tatal meu sa se alature micii lor comunitati de sihastri…
Familia noastra a avut intotdeauna o profunda veneratie pentru aceasta tanara chemata la Domnul in timp ce se dedica fara masura bolnavilor de tifos.
Am mai cunoscut inca doua persoane care au participat la aventura dureroasa de la Auberive : Suzanne Durand, in casa de persoane in varsta din Lyon, si sora Geneviève, in ermitajul din Villecroze. Impreuna cu Parintele Henrion si cu tatal meu am fost sa le vizităm pe aceste exilate din Tunisia, iar acum mai trec cateodata sa ma rog la mormintele lor.Dar sa ne intoarcem la « sfantul » nostru. Am regasit mai multe carti postale adresate de Parintele Vladimir tatalui meu, adeseori pentru a-si anunta trecerea sa pe la noi sau ca sa multumeasca pentru ospitalitate. Cea mai emotionanata: o mica imagine unde instiinteaza de proiectul de a reveni în Franta. Dar nu-şi putea parasi poporul tocmai acum, cand intra in Vinerea sa Mare. Astfel, si din aceasta cauza, corespondenta lor se termina aici.
Eram deja calugar la Cervaux, cand am aflat cu multa intarziere de martiriul lui groaznic si glorios, din dragoste pentru Domnul si pentru poporul lui.
Din 1991, am fost in pelerinaj pe urmele sale in Moldova lui cea draga, sa ma rog in casa familiala, aproape de Roman, transformata in centru pentru copii handicapati (dar lasata intr-o stare jalnica).
Am putut sa intervievez si sa ascult un mare numar de martori directi, printre care pe parintele Boila, pe Parintele Langa, (pe atunci Vicar general al diecezei de Cluj Napoca) si mai ales pe admirabila Oana, « fiica lui preaiubita » : memoria ei nemaipomenita mi-a descris, ca si cum s-ar fi petrecut ieri, mai multe evenimente, dintre care casatoria sa celebrata de el, si mai ales arestarea lui, in strada New York.Am primit harul de a celebra de mai multe ori in capela Sfintei Inimi, ramasa neschimbata.
Si, in sfarsit, un al har, sa pot sa ma rog in lugubra celula din fortul Jilava, acolo unde el a suferit, s-a rugat, a iubit si a stralucit. Datorita interventiei Patriarhului Ortodox pe langa preotul inchisorii, am putut sa ma rog cu Parintele Iosif Boila, un scapat ca prin minune din Jilava, cu Parintele Simion, preot ortodox pe langa Universitatea din Bucuresti, si eu, preot catolic latin. Frumoasa marturie de unitate. Impreuna, am cantat aici troparele Invierii. Si am aclamat de trei ori : Christos a inviat ! Adevarat a inviat ! La resedinta scolii internationale Jeunesse Lumière, la Pratlong, am dedicat capela bizantina memoriei Monseniorului Ghika, si tuturor martirilor comunismului din Europa de Est. Iar cateva relicve primite de la Inalt Preasfintitul Ioan Robu, care au fost sigilate in piatra de altar si au fost sfintite de Mons. Florentin, actualul Episcop greco-catolic de Cluj.
In acest sanctuar se gaseste sigiliul din lemn, sculptat de propriile lui maini, cu care marca prescurile cand pregatea proscomidia, de asemenea pala si stola pe care le folosea cand celebra in rit latin.Am primit de la Roma onoarea de a celebra in cele doua rituri, si una dintre cele mai mari bucurii ale mele este de a celebra Sfanta Liturghie dupa Ioan Chrysostomul, rit de care Monseniorul era foarte atasat, iar eu ma simt intr-adevar ca un peste in apa.
Pentru a incheia, as vrea sa amintesc doua persoane cu care am discutat adesea despre cauza lui de beatificare: Mgr Perisset, un sustinator important pe vremea cand era nuntiu apostolic la Bucuresti, si colonelul Pierre Hayet, care a depus o munca titanica de culegere a scrierilor si marturiilor, constituind astfel arhive inestimabile.
De mai multe ori am avut ocazia sa expun cauza lui cardinalilor prefecti ai Sfintei Congregatii pentru Cauzele Sfintilor, incepand cu Cardinalul Felici si terminand cu Mgr Amato.
Ma rog cu staruinta pentru beatificarea lui în cel mai scurt timp. Viata si marturia lui sunt de o actualitate extraordinara, mai ales acum in situatia acestor noi opresiuni ideologice occidentale, care ajung la o dictatura asupra gandirii si in contextul unui anticrestinism care devine arogant si de nesuportat.
La un moment dat, IPS Robu se temea ca nu cumva beatificarea Mgr. să invenineze relatiile cu ortodocsii. Am avut ocazia sa intreb mai multi prieteni, preoti ortodocsi, si in mod special pe Mgr Daniel, atunci Mitropolit de Iasi si astazi Patriarh. Ei au raspuns in unanimitate : nu va fi nici o problema caci noi, de asemenea, il veneram ca pe un adevarat martir si, de altfel, toti martirii nostri si-au amestecat sangele cu Sfantul Sange al Mielului adus Jertfa; au adaugat ca si ei l-au pomenit in martirologiul lor contemporan.
Impreuna sa continuam sa ne rugam cu staruinta pentru beatificarea rapida in Biserica a celui care de pe acum nu inceteaza sa vegheze cu duiosie asupra noastra si asupra poporului sau.


***

Personalitate de exceptie, nascut in 1932 la Bruxelles, parintele Daniel Ange raspunde chemarii lui Dumnezeu si intra in 1950 la Benedictinii din Clervaux. Calugar si sihastru timp de 30 de ani in Europa si Africa este hirotonit preot in 1981. Impresionat de suferinta morala a unei intregi generatii de tineri fara repere, incepe misiunea sa apostolica si infiinteaza in 1984, scoala internationala de evanghelizare a tinerilor Jeunesse Lumière (cei mai buni apostoli ai tinerilor sant tinerii insisi). Pana acum parintele Daniel Ange numara peste 200 de misiuni lunare, in 40 de tari, dedicate tinerilor, reculegeri cu preoti, seminaristi, calugari, iar ca scriitor aproape 50 de lucrari de teologie spirituala sau de evanghelizare, traduse in peste zece limbi.

Un comentariu:

  1. Un articol extrem de interesant in care viata de iubire, viata de credinta si viata de slujire sunt contopite intr-o fascinanta armonie...

    Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile Spiritului Sfant !

    RăspundețiȘtergere

Interviu cu Pierre Hayet

Mgr Ghika au Collège des Bernardins

Memorialul Muzeu Mons. Vladimir Ghika

ABMVG Paris - 17.11.2012

Radio Maria Italia parla di Vladimir Ghika

Monseniorul sub nameti, 02/2012

PARIS, AMBVG, 26 XI 2011

Comemorarea inceputului calvarului Monseniorului cu o expozitie la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti

Arhiepiscopul Ioan Robu a celebrat 67 de ani de viața în "compania" Monseniorului

6 noiembrie 2011, Arhiepiscopul Ioan Robu despre Monseniorul

Conferinta domnului Andrei Brezianu la Montreal

Foto Montreal 3/09/2011

Comemorare mons. Vladimir Ghika

Lansare carte MONSENIORUL

Cuvântul domnului academician Eugen Simion

Cuvântul domnului profesor Neagu Djuvara

Cuvântul doamnei conferenţiar Monica Broşteanu

Cuvântul domnului cercetător Emanuel Cosmovici

Cuvântul doamnei profesor Francisca Băltăceanu

Cuvântul doamnei cercetător Lucia Teodor

Cuvântul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti