Expozitia Monseniorului la Auberive

Spuneam ca la Auberive un element al evenimentului a fost constituit de expozitia de fotografii. Trebuie sa recunosc ca am descoperit ca nu este usor sa faci o astfel de expozitie. Pe langa alegearea suportului si a fotografiilor se trateaza si de asezarea si fixarea acestora... toate aceste operatii inseamna timp nu indiferent de lung.
Asadar, am ajuns la fosta manastire in patru, cu o zi mai devreme, ca sa punem la punct aceasta mica expozitie. Nu aveam decat sase grilaje pe care sa punem tot atatea cartoane negre pe care vom fi fixat fotografiile. Aveam la dispozitie trei ore in prima zi si ceva mai mult a doua zi, pana la sosirea publicului. Am avut o plansa cu Monseniorul la Auberive, iar restul, faceau un periplu prin viata si familia, calatoriile si intalnirile, suferintele si moartea lui Vladimir Ghika.

Realizarea primei planse a provocat deja o satisfactie pe care am voit sa o impartasim cu gazdele. De altfel, ospitalitatea comunitatii din Auberive s-a manifestat si in ajutorul dat atunci cand aveam nevoie de acel feedback imediat pentru munca noastra, ca sa fim siguri ca suntem pe calea cea buna. Revin cu un amanunt important: din pacate, nu am stiut cine va veni la intalnirea aceasta, stiam doar ca evenimentul a fost facut cunoascut prin afise si anunturi in ziare locale (despre care voi dedica o cumunicare ulteriora)... De aceea aveam nevoie de ochiul localnicului inca de la pregatire.
Entuziasmul "fiicelor intelepciunii" cum se numesc surorile care ne-au oferit gazduire a fost cu siguranta semnul ca mesajul nostru ar putea ajunge la locuitorii micii comunitati din Auberive. Surprinzator a fost faptul ca fragmentele de scrisori expuse au starnit curiozitatea acestora ca si a celorlalti oaspeti, poate chiar mai mult decat fotografiile. Interesul pentru scrisorile Monseniorului s-a putut vedea si in faptul ca albumul cu scrisorile catre fratele Demetre din exil a fost rasfoit de majoritatea persoanelor venite la eveniment si multe dintre ele l-au luat acasa ca sa il studieze pe indelete.
In final, am reusit sa creem cu mica noastra expozitie un cadru mai intim de dialog, intimitate cu Monseniorul si intre persoanele din public. Si, mai mult decat atat, a doua zi, am putut aseza plansele si la intrarea in biserica din Auberive, astfel ca cei care nu reusisera sa ajunga la "Abbaye" puteau acum sa intre in contact cu Monseniorul si prin intermediul fotografiilor.
Pentru mine a fost o experienta interesanta, mai ales ca va trebui sa ma ocup de expozitia de la Roma. In seara de 16 octombrie as vrea ca oaspetii la evenimentul organizat de Ambasada Romaniei in Italia, de Comunitatea Sant Egidio si de Accademia di Romania, in sediul acesteia din urma, sa aiba posibilitatea de a cunoaste mai multe despre Slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika, si prin planse expuse in porticul interior al Academiei.

Auberive-ul îsi aminteste de Monseniorul Vladimir Ghika

Aceasta a fost impresia mea dupa ce am participat la evenimentul de la Auberive, Franta. Este adevarat ca au fost prietenii cauzei de beatificare a monseniorului, în special Maria Sander si sr. Antoneta Vlaicu, care au organizat la fosta Mănăstire de la Auberive o expoziţie de fotografii, o serată de comunicări şi mărturii şi apoi, la biserica parohială o dimineaţă de rugăciune… însă peste tot pe unde ajungeam părea că Monseniorul nu parasise total acest loc. Fie că era o carte care fusese dată „fiicelor intelepciunii” de o fiica spirituala a părintelui Vladimir, fie că cineva le vorbiseră despre personalitatea Monseniorului, sau despre martiriul său, au fost multi cei care au dorit să fie partasi la acele momente de aducere aminte. Istorisirea vietii lui Vladimir Ghika, mai ales a perioadei în care a fondat chiar în acea manastire comunitatea „Sfantul Ioan”, marturiile membrilor familiei sau a istoricilor ca si vizionarea filmului „Scrisori fratelui meu în exil” au umplut seara si inimile publicului reunit în fosta capela a lacasului devenit muzeu. La Sfanta Liturghie si în momentele de dialog de duminica a fost punctata spiritualitatea Monseniorului, mai ales ca era chiar ziua memoriei Sfantului Vicentiu de Paul – cel a carui mostenire a influentat mult viata lui Vladimir Ghika. Am avut si bucuria de a întalni o persoana care l-a cunoscut direct pe Monseniorul, o fiica a Auberive-ului, cum vrea sa fie amintita, care avea 4-5 ani cand îl vedea pe parintele Vladimir mergand la biserica, iar prezenţa acestuia nu putea trece cu vederea pentru ca impresiona întotdeauna. Pe noi cei prezenti la biserica din Auberive în duminica de 27 septembrie, ne-a impresionat amintirea dansei si cred că este bine sa facem tot posibilul sa mentinem vie aceasta memorie. Suntem convinsi ca aceast efort ajuta atat la cauza de beatificare, dar, mai ales, ne ajuta sa fim mai buni, dupa exemplul Monseniorului Vladimir Ghika. Totul a fost posibil si datorita implicării parohiei din Auberive, preot si credinciosi, avand si binecuvantarea episcopului locului. Ulterior va voi da si alte detalii despre acest eveniment.

Abatia de la Auberive... in timpul lui Vladimir Ghika

In pregatirea intalnirii de la Auberive am facut o scurta intoarcere in timp pentru a vedea locurile cu ochii Monseniorului.
Iata cum descria parintele Vladimir Ghika acest loc ales de Providenta sa fie primiul stabiliment al Operei Fratilor si Surorilor Sfantului Ioan:
«Par des voies assez mystérieuses, et à travers lesquelles je suis forcé de reconnaître la main de Dieu, je viens de me rendre acquéreur d'une ancienne abbaye cistercienne qui deviendra, au centre de nos oeuvres, la Maison de Saint-Jean. Elle est située en pleine campagne, à Auberive, dans le diocèse de Langres. Après avoir connu bien des avatars au cours du siècle dernier, prison de femmes, puis colonie pénitentiaire pour adolescents, elle a été mise en vente par les Domaines. J'en ai été informé par de fidèles amis; je me suis senti poussé à faire le pas. Personne n'ayant misé sur moi, je l’ai acquise dans de bonnes conditions. Mais je suis effrayé par l'ampleur de ce qu'il va falloir entreprendre pour remettre en état ce domaine ...»

In mai 1926 au venit primele surori sa locuiasca si sa munceasca in manastirea de la Auberive. A fost un loc de multe suferinte dar si de intense bucurii si extraordinare miracole. Aproape toti biografii dau acestui loc un spatiu important in scrierile lor intru-cat reprezenta un ideal al Monseniorului si o misiune din partea Providentei.

Deja in 1931 abatia a ajuns in alte maini care ar fi putut sa o ingrijeasca mai bine avand mai multe posibilitati.

Monseniorul la Auberive: 26-27 septembrie 2009

Prietenii nostri din Franta readuc in lumina o pagina importanta din viata Monseniorului reamintindu-l locuitorilor din mica localitate Auberive, unde Slujitorul lui Dumnezeu, in 1924, punea bazele unei comunitati religioase de avangarda la acea vreme, OEUVRE DES FRERES ET SOEURS DE SAINT JEAN.
Cei doritori pot afla mai multe despre ceea ce este acum abatia de la Auberive mergand pe pagina de internet: http://www.abbaye-auberive.com/

Asociatia pentru Educatie Crestina Vladimir Ghica

Dragi prieteni,
dupa cum stiti, eu sunt mereu in cautarea initiativelor inspirate de Monseniorul Vladimir Ghika. Iata ca am gasit o alta asociatie a unor profesori din jutetul Timis (Romania) - http://aecvg.jimdo.com/. Sub denumirea: Asociatia pentru Educatie Crestina Vladimir Ghica, fondatorii asociatiei au pus activitatile lor in favoarea copiilor, mai ales a celor defavorizati.
Domnul Olivian Dulea imi spunea: "Eu si sotia mea suntem profesori de gimnaziu si avem doua fetite. In fiecare an, pe langa activitatile curente care au loc saptamanal la domiciliul nostru, am reusit sa organizam cate o excursie gratuita pentru copiii cu posibilitati reduse. In cadrul acestor excursii am organizat activitati de educare crestina."
Cred ca fiecare dinre noi isi aminteste in acest moment de imaginea Monseniorului cu o multime de copii sub mantia lui. Este minunat cand spiritul sau si iubirea sa de copii este puratata mai departe de parinti si profesori si sper ca initiative ca acestea sa fie tot mai prezente in sociatatea noastra, care chiar are nevoie de ele. Acest lucru poate fi realizat in mod direct sau indirect. De exemplu, din pacate, in acest an, este pentru prima data cand nu au mai reusit sa continuie traditia excursiei gratuite, din lipsa unui sprijin material, si poate ca cineva inca mai poate sa ofere acest sprijin.
Oricum, suntem siguri cel putin de sprijinul spiritual, pentru ca acesta este mijlocit de Monseniorul sub protectia caruia a fost pusa asociatia.

despre Vladimir Ghika in USA!

Dragi prieteni.
A trecut aproape o luna de cand nu am mai pus nimic pe blog. Sper ca nu am deziluzionat pe nimeni. In aceasta perioada am fost intr-o parohie din Statele Unite ale Americii, Jesus the Divine Word, in Huntingtown, Maryland. Deja de anul trecut am facut conoscut credinciosilor de aici pe Monseniorul, si multi dintre ei au inclus de atunci intre rugaciunile zilnice pe cea de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika.
Anul acesta, in primele zile ale lunii august, am organizat, la initiativa parintelui paroh, Daniel P. Leary, o prezentare mai detaliata a procesului de beatificare a monseniorului. M-am bucurat sa vad ca sunt foarte multe persoane interesate si doritoare sa ne susutina cu rugaciunea lor. Mai in gluma, mai in serios, a ramas ca minunea de care vom avea nevoie pentru canonizare o vom avea din parohia lor. In acest fel Monseniorul va fi si sfantul lor preferat.
Dupa ce au citit traducerea in engleza a brosurii parintelui Sicari, multi s-au indragostit de Monsenioriul si imi cer si mai multe informatii; probabil ca ar trebui sa facem un mic efor si sa traducem mai multe lucruri in engleza.

Statuia Monseniorului de la Villejuiff

Va mai amintiti de statuia care a fost binecuvantata in biserica de la Villejuif? Iata ce spune despre aceasta opera insasi artista, Luana Alexe, in buletinul parohial din luna iunie:

Tout est grâce ! Il y a quelques mois, nous avons fait, Michaela, mon mari, et moi-même, le voyage à Villejuif pour rencontrer le père Boniface en vue d'aborder des problèmes concernant la statue. Nous avons eu la surprise de rencontrer là-bas toute l'équipe pastorale qui nous attendait : Sophie, Marthe, Ariette, Dominique et Christian. Dès le début de la rencontre nous avons senti la présence de l'Esprit Saint : joie, entente dans la diversité des avis parfois opposés, harmonie, fraternité. Lors de la visite de Dominique et de Christian à Bruxelles pour le transport de la statue, même joie, même expérience. Cela a continué pendant notre courte visite du 1er mai et pendant le week-end de la fête. Alors que les membres de l'équipe étaient débordés, ils étaient tout sourire, tout accueil, disponibles à chaque instant. A première vue on peut dire c'est normal. Cependant ça ne s'est pas passé comme ça pour Marthe et Marie. Ce n'était pas toujours comme ça ni pour les chrétiens de l'Eglise primitive. L'entente entre Paul, Jacques et Pierre n'a pas été évidente à certains moments, pour ne citer que les grands saints. Mais à nous, il nous a été fait grâce tout le temps. Depuis le début. Pour tout vous dire, je n'ai jamais fait de sculpture monumentale et les obstacles ont été incessants : je n'avais pas d'atelier, je n'avais presque pas de photos quand j'ai commencé la statue, j'ai dû la refaire à plusieurs reprises avant la cuisson, je l'ai ratée après la cuisson, la deuxième fois elle a basculée avant l'enfournement et elle s'est cassée, j'ai voulu laisser tomber cet engagement plusieurs fois et j'en passe. Alors je suis allée sur la tombe de Mgr. Ghika en Roumanie pour lui faire des reproches et pour demander son aide ... Et cette aide, je l'ai eue, car nombreux ont été ceux qui m'ont dit que cette statue leur parle et que /' âme de Mgr. Ghika transparaît. Je le crois volontiers car ce n'est pas moi qui l'aie faite. Cette statue est une grâce pour nous tous. J'ai reçu la statue et je vous la donne à mon tour. C 'est normal.
Luana et Mihai